Odontoterapie
Yüklə 3,31 Mb.
|
PARODONTOLOGIE
A. ligament parodontal, os alveolar, cement B. gingie, ligament parodontal, os alveolar, cement C. gingie D. gingie şi aparat de susţinere (os alveolar, ligament parodontal) E. ligament parodontal care este format din fibre de colagen
A. este un epiteliu keratinizat B. se întinde de la creasta gingiei marginale şi nivelul coronar al epiteliului joncţional C. fiind keratinizat şi gros, nu permite penetrarea produşilor biofilmului dentar spre ţesutul conjunctiv al gingiei D. nu prezintă digitaţii în condiţii normale E. este format din două straturi celulare bazal şi spinos
A. este alcătuit din celule, fibre de colagen, substanţă fundamentală B. este alcătuit din celule, fibre de colagen C. în condiţii fiziologice în ţesutul conjunctiv nu există celule plasmatice ţi neutrofile D. există trei tipuri de fibre de colagen gingivodentare, circulare, transseptale E. elementul celular preponderent în ţesutul gingival este fibroblastul
A. culoarea gingiei sănătoase - roz roşietică B. conturul gingiei sănătoase – în lamă de cuţit C. dimensiunea gingiei sănătoase - mărită D. textura gingiei în condiţii patologice – hiperplazică E. consistenţa gingiei sănătoase - fermă şi rezilientă
A. este format din fibre de colagen, elemente celulare şi substanţă fundamentală B. celulele participă la formarea şi rezorbţia osului alveolar şi a cementului C. îndeplineşte funcţia mecanică prin ataşarea dintelui de osul alveolar, însă nu absoarbe forţele exercitate pe dinte D. nu se remodelează E. odontoblastele sunt celule formatoare de os alveolar
A. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC B. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC C. în condiţii normale precesul alveolar se alfă la nivelul JSC D. în condiţii patologice procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC E. în condiţii patologice precesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC
A. se formează doar până la erupţia dinţilor B. acelular se află la nivelul porţiunii coronare a rădăcinii C. celular se află la nivelul treimii apicale a rădăcinii şi la nivelul furcaţiilor D. JSC – în 60-65% din cazuri smalţul depăşeşte cementul E. JSC – în 30% din cazuri există o conexiune cap la cap a smalţului şi a cementului
A. mobilitate între 3-4mm B. adâncime de sondaj între 3-4mm C. pierdere de ataşament de 3-4mm D. recesie de 3-4mm E. pungi gingivale de 3-4mm
A. modificările induse nu sunt corelate cu prezenţa biofilmului dentar B. poate produce modificări de volum ale gingiei C. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, beta blocantele D. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, blocante ale canalelor de calciu E. produce recesii gingivale marcante
A. apare numai la adulţi, la copii şi tineri apare numai parodontita agresivă B. se caracterizează prin progresia lentă, moderată a bolii C. forma generealizată afectează > 30 de dinţi D. poate fi asociată cu diabet zaharat, HIV, fumat, stres E. se caracterizează predominant prin alveoliză localizată verticală severă
A. sângerarea la sondaj B. pierderea ataşamentului epitelial C. gradul de inflamaţie gingivală D. adâncimea de sondaj E. mobilitatea dentară
A. se asociază cu prezenţa semnificativă a biofilmului şi tartrului dentar B. există numai forma localizată care afectează molarii şi incisivii C. progresia bolii este rapidă D. mecanismele genetice sunt implicate în apariţia bolii E. rolul factorilor locali este foarte important în apariţia bolii
A. necroza parodontală precede apariţia necrozei pulpare B. necroza pulpară precede apariţia leziunilor parodontale C. leziunea pulpară poate disemina la nivelul furcaţei determinând alveoliză D. clinic, se caracterizează prin apariţia de pungă falsă (gingivală) E. clinic, punga parodontală este adâncă spre apex
A. în determinare se folosesc cele patru suprafeţe dentare laterale B. apreciază grosimea depunerii plăcii la nivelul marginii gingivale dentare C. în determinare se folosesc substanţe revelatoare de placă D. cod 2 semnifică placă abundentă vizibilă doar cu sonda care acoperă mai mult de o treime , dar nu mai mult de două treimi ale unei suprafeţe dentare E. are 4 scoruri posibile
A. este un indice de igienă orală şi gingivoragie B. are două componente - una care descrie depozitele de placă la nivel coronar şi alta la nivel radicular C. implică măsurarea suprafeţelor a 4 dinţi D. se folosesc suprafeţele vestibulare ale dinţilor 1.6, 1.1, 2.6, 3.1 şi suprafeţele linguale ale dinţilor 3.6 şi 4.6 E. scor 1 = placa acoperă două treimi din suprafaţa examinată
A. înregistrează gingivoragia spontană a celor patru suprafeţe dentare B. se apreciază ca fiind prezentă sau absentă C. sunt indici procentuali D. nu sunt foarte utili în reevaluările terapeutice E. scor 1 = gingivoragie punctiformă izolată, unică
A. detartraj, periaj şi educarea igienei orale C. SRP şi educarea igienei orale D. Îndepărtarea tuturor factorilor de microiritaţie, detartaj, periaj şi educarea igienei orale E. FMD
A. se caracterizează prin distrucţia rapidă a parodonţiului B. are o prevalenţă mai mare decât parodontita cronică C. microorganismul identificat în această formă de parodontită este Aggreggatibacter actinomycetemcomitans D. mecanismele genetice nu sunt implicate în apariţia bolii E. este dată de factori de microiritaţie locală şi biofilmul dentar
A. este precedată întotdeauna de gingivită B. nu este întotdeauna precedată de gingivită C. nu toate gingivitele se transformă în parodontite D. toate gingivitele de transformă în parodontite E. nu se poate stabili care leziuni de gingivită se transformă în parodontită
A. tartrul supragingival şi subgingival B. materia alba, resturile alimentare şi coloraţii C. placa bacteriană D. igiena orală deficitară E. fumatul
A. Porphyromonas gingivalis B. Aggregatibacter actinomycetemcomitans C. Prevotella intermedia D. Fusobacterium nucleatus E. Tanerella forsythia
A. există doar o cantitate redusă de placă bacteriană supragingivală B. flora microbiană este reprezentată în principal de coci gram-pozitivi C. există placă bacteriană supragingivală şi subgingivală D. nu este legată de prezenţa plăcii bacteriene E. microflora prezentă în gingivită nu prezintă variaţii legate de durata şi prezenţa biofilmului şi a bolii
A. reacţiile imune complexe B. fluidul sulcular C. reacţiile citotoxice D. bariera epitelială E. factorii anatomici
A. factori funcţionali: obturaţii debordante, edentaţia, contacte proximale deschise B. factori iatrogeni: coroane neadaptate marginal, restaurări dentare supraconturate C. factori predispozanţi: obiceiuri şi traumatisme autoinduse, fumatul D. factori funcţionali: parafuncţiii, malocluzia E. factori sistemici: boli metabolice, boli hematologice
A. faza I cu creşterea numărului fuzobacteriilor ţi spirochetelor B. formarea peliculei glicoproteice C. colonizarea şi maturarea plăcii cu formarea biofilmului D. faza II în care apare proliferarea cocilor ţi bacililor gram-negativi E. aderarea iniţială a bacteriilor, urmată de ataşarea acestora la smalţ
A. modificări de ultrastructură a florei microbiene B. producerea de endotoxine sau exotoxine C. producerea de antigeni D. invazia directă a ţesutului gingival E. producerea de colagenaze şi proteaze
A. scad rezistenţa parodonţiului B. nu sunt întotdeauna corelaţi cu factori locali C. includ factorii emoţionali şi ereditari D. deficienţele şi dezechilibrele nutriţionale nu modifică progresia bolii E. pot fi factori medicamentoşi
A. factori serici B. salivă şi ţesutul gingival C. periaj dentar şi măsuri de igienă orală D. fagocitoză E. răspunsul gazdei
A. mucoasei orale B. zonei subgingivale C. suprafeţelor dentare D. papilei interdentare E. osului alveolar
A. IgA de tip secretor (SigA. B. lactoferinele C. lizozimul D. IgG
E. peroxidazele salivare BCE
A. derivă din patul capilar gingival B. conţine IgG şi IgA C. nu poate conţine celule de tip inflamator D. are o acţiune mecanică de curăţire E. în inflamaţia gingivală îşi modifică compoziţia
A. predomină limfocitele T în formele incipiente B. creşte titrul proteinelor plasmatice la nivelul fluidului sulcular C. nu se produc modificări D. creşte titrul anticorpilor serici E. nivelul IgA este scăzut
A. nu sunt prezenţi mediatori ai inflamaţiei B. nivelul PGE2 este crescut C. nivelul citokinelor creşte D. apar concentraţii crescute ale anticorpilor faţă de Porphyromonas gingivalis E. celulele predominante sunt fibroblastele
A. sistemul imun secretor B. sistemul imunoreglării C. fluidul sulcular D. neutrofile, anticorpi, complement E. limfocite, macrofage, limfokine
A. bariera fizică reprezentată de joncţiunea epitelială B. anticiorpi şi complement C. tartrul subgingival D. celule polimorfonucleare (PMN) E. ţesutul conjunctiv
A. ţesutul epitelial B. neutrofilele C. mecanismele de apărare ale gazdei D. saliva E. structura ţesutului gingival
A. este o leziune reversibilă B. este bine localizată C. nu sunt afectate fibrele ligamentului parodontal D. nu se extinde la osul alveolar E. este caracteristică parodontitei
A. la nivelul osului alveolar B. la nivelul şanţului gingival C. la nivelul ligamentului parodontal D. la nivelul papilei interdentare E. la nivelul gingiei ataşate
A. leziunea iniţială B. leziunea precoce C. leziunea medie D. leziunea avansată E. leziunea incipientă
A. este un stadiu intermediar B. apare în 2-4 zile de la depunerea biofilmului C. este expresia unei reacţii de apărare faţă d invazia bacteriană D. afectează ţesutul epitelial E. corespunde gingivitei
A. in primă fază, prezenţa bacteriilor la nivel supragingival B. insinuarea bacteriilor între dinte şi epiteliu joncţional C. acţiunea macrofagelor D. detaşarea inserţiei epiteliale E. migrarea neutrofilelor prin epiteliul joncţional
A. este caracteristică parodontitei B. apare la 2-3 săptămâni de la acumularea plăciii bacteriene C. este cantonată strict la nivelul ţesutului conjunctiv D. se caracterizează prin persistenţa manifestărilor acute E. este o leziune ireversibilă
A. vasoconstricţie B. marginaţie leucocitară C. dispariţia colagenului perivascular D. alterări ale fibroblastelor E. apariţia unui exudat
A. papilară B. marginală C. difuză D. generalizată E. localizată
A. gingivoragia la sondaj B. modificări de culoare ale gingiei C. modificări de textură ale gingiei D. modificări de contur ale gingiei E. modificări de formă ale gingiei
A. deficienţa vitaminei C B. deficienţa vitaminei A C. hiperprotrombinemia D. deficienţa de factor plachetar trombocitoplastic E. purpură hematopoetică
A. melanină B. bilirubină C. bismutul D. fierul E. argintul
A. textura – aspect de “coajă de portocală” B. tendinţa de hemoragie – gingivită spontană C. modificările de culoare încep de la nivelul gingiei ataşate şi se extind la nivelul gingiei interdentare şi marginale D. debut – lent, de lungă durată E. durerea - de obicei, gingivita cronică este dureroasă
A. vasoconstricţie, distrucţia fibrelor de colagen B. microulceraţii epiteliale, dilataţii capilare C. edemul laminei dura D. staza vasculară şi retenţia de fluid gingival E. depunere în exces de fibre de reticulină, asociate cu gingivita cronică de lungă durată
A. culoarea gingiei predominant violacee B. contur hipertrofic, fără apariţia de pseudotumori C. tendinţa la hemoragie nu este accentuată D. gingia este moale, friabilă, cu suprafaţă mată E. la nivelul gingiei pot să apară ulceraţii, necroze şi pseudomembrane
A. luna I B. luna I-II C. luna II-III D. trimestrul II E. trimestrul III
A. pacientul prezintă dureri B. senzaţie de usturime la modificările de temperatură C. gingivita generalizată, inclusiv la nivelul gingiei palatului D. perioadele de exacerbare alternează cu cele de remisiune E. gingia apare gri-albăstruie, cu descuamarea suprafeţei epiteliale
A. deficienţe proteice B. hemofilie C. diabet D. avitaminoze A,C E. mononucleoză infecţioasă
A. gingivită asociată cu leucemia B. ANUG
C. gingivită asociată cu avitaminoza C D. gingivita alergică E. gingivita descuamativă
A. bacteriilor gram negative la nivelul zonei subgingivale B. bacteriilor gram negative la nivelul zonei supragingivale C. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei supragingivale D. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei subgingivale E. bacteriilor gram pozitive în asociere cu cele gram negative
A. deplasării marginii gingivale spre apical B. deplasării inserţiei epiteliale spre coronar C. deplasării marginii gingivale spre coronar D. deplasării inserţiei epiteliale spre apical E. retracţiei gingivale
A. gingivale B. parodontale C. supraalveolare D. infraalveolare E. circumferenţiale
A. pungi cu 4 pereţi B. pungi cu 3 pereţi C. pungi cu 2 pereţi D. pungi cu 1 perete E. pungi fără pereţi
A. în general, pungile parodontale nu au distribuţie simetrică dreapta –stânga B. parodontita afectează specific anumite zone, cei mai afectaţi fiind premolarii şi incisivii C. formarea pungilor parodontale are ca şi consecinţă pierderea de ataşament gingival D. perioadele de activitate ale pungilor parodontale alternează cu perioadele de remisiune E. perioadele de remisiune au ca şi consecinţă pierderi de ataşament
A. 20% B. 25%
C. 30% D. 40%
E. 50%
A. 2-3mm B. 4-5mm
C. 1-2mm D. 3-4mm
E. peste 5mm D
A. creasta osului alveolar este cu cel puţin 4mm mai apical faţă de joncţiunea smalţ-cement B. osul alveolar crestal este bine definit C. zonele de bifurcaţie sau trifurcaţie ale rădăcinilor molarilor prezintă zone de radiotransparenţă D. creşte opacitatea, densitatea osului interdentar E. apar resorbţii alveolare orizontale sau angulare
A. pierderea de ataşament clinic B. alveoliză orizontală şi verticală C. prezenţa pungilor parodontale D. gingivoragia la sondaj E. modificările inflamatorii cronice ale gingiei marginale
A. posibilităţile pacientului şi ale medicului de a controla factorii etiologici B. implantaţia dinţilor restanţi C. numărul pungilor parodontale D. gradul solicitărilor ocluzale ale dentiţiei E. numărul şi distribuţia dinţilor restanţi
A. 2 etape B. 3 etape C. 4 etape D. 5 etape E. 6 etape
A. educarea pacientului şi instrucţia controlului plăcii B. scaling şi root planing (SRP) C. terapia ortodontică D. tratament chirurgical de reducere al pungilor E. contenţia temporară a dinţilor
A. şlefuiri ocluzale B. contenţia temporară a dinţilor C. tratamentul cariilor şi leziunilor endodontice D. terapia ortodontică E. tratamentul chirurgical de reducere a pungilor
A. afectarea localizată a molarilor primi/incisivilor centrali B. migrarea mezio-labială a incisivilor superiori C. durere profundă, fără iradiere D. recesii ale dinţilor afectaţi E. formarea rareori de abcese dentare
A. alveoliza orizontală la nivelul molarilor primi şi incisivilor B. defectele osoase sunt mai puţin adânci decât cele din parodontită cronică C. alveoliza verticală la nivelul molarilor primi şi incisivilor D. defectele osoase sunt mai extinse decât cele din parodontita cronică E. alveoliza se detectează la pubertate
A. diabetul B. sindromul Down C. neutropenia D. nefropatiile E. dermatozele
A. A. actinomycetemcomitans B. F. nucleatum C. T. forsythia D. P. gingivalis E. S. mutans
A. bacteriile gram negative anaerobe B. caracterul familial C. defectele funcţionale ale trombocitelor D. bacteriile gram pozitive aerobe E. autoimunitatea redusă
A. migrări dentare B. sensibilitate dentară la presiune C. durere spontană D. creşterea mobilităţii dentare E. fremitus
A. distrucţia fascicolelor ligamentare B. lărgirea spaţiului periodontal C. modificări epiteliale gingivale sau joncţionale D. absenţa distrucţiilor cementare E. prezenţa celulelor de tip inflamator la nivelul spaţiului periodontal
A. lucrări protetice fixe sau mobile B. malpoziţii dentare C. parafuncţii în poziţii extreme excentrice D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale E. parafuncţii – bruxism, sugerea pipei, interpunerea de obiecte între dinţi
A. tratamente restaurative sau protetice incorect conturate care generează forţe ocluzale oblice, înclinate B. sugerea pipei C. dinţi înclinaţi, basculaţi D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale E. bruxism
A. conservarea pe cît posibil a dinţilor existenţi, iar dinţii extraşi să fie înlocuiţi protetic B. şlefuiri ocluzale profilactice în orice situaţie C. terapia inflamaţiei parodontale D. realizarea unor restaurări prin obturaţii sau lucrări protetice care să nu creeze discrepanţe ocluzale sau forţe oblice E. direcţionarea forţelor ocluzale axial prin terapie ortodontică
A. fisurile Miller B. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie apicală C. migrarea marginii gingivale şi a inserţiei epiteliale spre apex D. fisurile Stillman E. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie coronară
A. 2 clase B. 3 clase C. 4 clase D. 5 clase E. 6 clase
A. retracţia gingivală depăşeşte joncţiunea muco-gingivală, fără afectare proximală B. retracţie gingivală severă extinsă la ţesuturile moi şi dure C. se recomandă acoperirea rădăcinii denudate D. şanse absente de acoperire E. retracţie gingivală cu distrucţie proximală
A. placa bacteriană B. periajul vertical cu periuţe dure C. forţe ocluzale excesive D. inserţii joase ale frenului şi bridelor muscular E. margini gingivale neregulate
A. controlul plăcii în zona afectată de retracţie gingivală B. recomandarea periajului intrasulcular cu o perie dură, cu mişcări vibratorii C. detartraj supra şi subgingival D. netezire radiculară E. reevaluarea statusului parodontal local după 6 luni
A. translaţia laterală a unui lambou pediculat de la dintele vecin B. lambou dublu papilar C. grefă autogenă liberă, mai ales din mucoasa linguală din dreptul molarilor D. lambou poziţionat apical E. dacă există frenuri şi bride muscular cu inserţie inferioară în zona de retracţie gingivală, se recomandă frenectomie şi incizia bridelor
A. trismusul B. halena C. necroza pulpară D. durerile iradiante E. dintele erupt sau parţial erupt
A. pericoronarita B. abcesul gingival C. chistul parodontal D. chistul periapical E. abcesul vestibular
A. molar de minte maxilar B. molar de minte mandibular C. molar prim maxilar E. molar doi mandibular
A. înghesuirile dentare B. resturile alimentare C. iritaţiile mecanice ocluzale D. lucrarile protetice necorespunzatoare E. placa bacteriană
A. când nu există pungă parodontală B. când există pungă parodontală C. când orificiul pungii nu este blocat D. când orificiul pungii este blocat parţial E. când orificiul pungii este blocat total
A. pungi osoase foarte adânci B. recesii gingivale C. carii radiculare D. fisuri Stillman E. bifurcaţii şi trifurcaţii afectate parodontal
A. în dreptul caninilor, pe faţa lor linguală B. în dreptul caninilor, pe faţa lor vestibulară C. în dreptul premolarilor, pe faţa lor vestibulară D. în dreptul premolarilor, pe faţa lor linguală E. în dreptul premolarilor, pe faţa lor palatinală
A. leziunile odontale B. dacă parodonţiul este sănătos sau bolnav C. malpoziţiile dentare D. activitatea şi extinderea afectării tisulare E. caracteristicile bolii parodontale
A. culoarea gingiei B. leziuni carioase C. consistenţa gingiei D. conturul gingival E. culoarea mucoasei mobile
A. testarea vitalitatii pulpare B. evaluarea nivelului atasamentului epitelial C. evaluarea topografiei si clasificarii pungilor parodontale D. afectarea furcatiei, in cazul dintilor pluriradiculari E. prezenta defectelor muco-gingivale
A. sondei dentare B. sondei CPITN C. spatulei D. sondei Nabers E. sondei Williams
A. clasa I B. clasa II C. clasa III D. clasa IV E. clasa V
A. vestibulară B. vestibulo-orală C. vestibulo-orală şi mezio-distală D. orală
E. vestibulo-orală, mezio-distală şi axială BCE
A. cantitatea şi tipul distrucţiei alveolare B. densitatea osului medular C. mărimea spaţiului periodontal ligamentar D. prezenţa depozitelor de tartru E. prezenţa plăcii bacteriene
A. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu cheratinizat B. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu necheratinizat C. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu necheratinizat D. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu cheratinizat E. consistenţa moale, neacoperită cu epiteliu
A. fumatul B. diabetul C. stresul D. obturaţiile debordante E. impactul alimentar
A. modificări în mediul subgingival B. modificări în mediul extern C. modificări în răspunsul imunoinflamator al gazdei D. modificări în controlul plăcii bacteriene E. alterarea homeostaziei ţesuturilor şi a procesului de vindecare
A. placă bacteriană şi tartrul B. restaurările subgingivale C. factorii anatomici D. mobilitatea dentară E. obturaţiile ocluzale
A. gingivoragia la sondaj şi pungile parodontale mai mari sau egale cu 5 mm B. numărul dinţilor pierduţi C. raportul alveoliză/ vârsta pacientului D. factorii sistemici, factorii genetici şi factorii de mediu E. recesiile gingivale
A. activitatea pungilor parodontale B. numărul dinţilor pierduţi C. abilitatea pacienţilor de a-şi controla placa bacteriană D. mobilitatea dinţilor prezenţi E. eficienţa tratamentului parodontal aplicat
A. ibuprofenul B. nifedipinul C. fenitoina D. hidantoina E. ciclosporinele
A. pierdere osoasă avansată B. indicaţii de extracţie C. furcaţie de gradul I D. prezenţa factorilor,sistemici sau de mediu, necontrolaţi E. zone imposibil de menţinut în limitele unei igiene corespunzătoare
A. factori de risc sau de mediu B. pierdere osoasă minimă C. suprafeţe inaccesibile mijloacelor de igienizare D. mobilitate dentară E. furcaţie de gradul II sau III
A. Faza І – terapia corectoare B. Faza ІІ – terapia de menţinere C. Faza І – terapia iniţială D. Faza ІІІ – terapia de menţinere E. Faza ІІІ – terapia corectoare
A. Eliminarea factorilor etiologici B. Controlul factorilor etiologici C. Terapia restauratoare definitivă D. Terapia endodontică E. Chirurgia regeneratoare
A. Terapia chirurgicală parodontală B. Terapia restaurativă provizorie C. Terapia ortodontică D. Terapia chirurgicală mucogingivală E. Terapia endodontică
A. Evaluarea antecedentelor generale şi stomatologice B. Reevaluarea statusului parodontal C. Tratamentul ortodontic D. Şlefuiri ocluzale E. Detartraj şi periaj dentar
A. Este cea mai recomandată metodă de periaj B. Îndepărtează placa de pe 1/3 ocluzală a dinţilor C. Capul periuţei se plasează sub un unghi de 90° faţă de axul dintelui D. Periajul nu trebuie să fie viguros E. Capetele ascuţite ale periilor pătrund în şanţul gingival
A. Se indică atunci când gingia interdentară umple ambrazurile B. Se indică dacă spaţiile interproximale ale ambrazurilor sunt libere C. Perii se plasează la fel ca în tehnica Bass şi Stillmann D. Vârful periilor pătrund în spaţiile interproximale E. Se aplică mişcări rotator-vibratorii
A. Presiuni excesive B. Angulatie corectă C. Duritate moderată a periilor D. Direcţie corectă de periaj E. Folosirea de perii uzate
A. Mătasea dentară B. Periuţe electrice C. Stimulatoarele D. Periuţe manuale E. Periuţe interdentare
A. Antibioticele B. Compuşi de amoniu cuaternal C. Compuşi fenolici D. Clorhexidină E. Sanguinarină
A. Debridarea subgingivală, care îndepărtează tartrul B. Scalingul, care îndepărtează tartrul C. Rootplaningul, care îndepărtează tartrul radicular şi cementul necrotic D. Scalingul, care îndepărtează biofilmul E. Debridarea subgingivală, care îndepărtează cementul necrotic
A. Intervenţie relativ simplă B. Se face în absenţa vizibilităţii directe (procedeu ,,orb D. Avantaj estetic E. Pot rămâne porţiuni de placă reziduală şi tartru subgingival
A. Mânerul B. Lama
C. Umărul D. Gâtul
E. Partea activă ACE
A. Secera B. Sapa
C. Sonda D. Chiureta E. Pila
A. Dispariţia edemului gingival B. Retracţia marginii gingivale C. Absenţa unor pungi moderate D. Prezenţa secreţiilor la nivelul şanţului gingival E. Absenţa tartrului
A. Dureri B. Abces parodontal C. Febră D. Ulceraţii E. Herpes labial
A. Îndepărtarea excesului de ciment în cimentări ortodontice B. Pacienţi cu pacemaker C. Pacienţi cu risc respirator D. Detartraj coronar al depozitelor masive de tartru E. Implante
A. Tratamentul urgenţelor B. Şlefuiri ocluzale preliminare C. Tratamentul restaurator definitiv D. Obturarea provizorie a leziunilor carioase avansate E. Tratament ortodontic preliminar
A. Sunt circulare pe secţiune B. Se indică în zonele în care gingia umple ambrazurile C. Sunt confecţionate din lemn moale de Balsa D. Sunt utile în îndepărtarea plăcii vestibulare E. Ajută la stimularea şi reconturarea gingiei pe feţele orale ale dinţilor
A. Antibioticele B. Compuşi de amoniu cuaternal C. Clorhexidina D. Compuşi fenolici E. Sanguinarina
A. Pacienţi cu pacemaker B. Pacienţi cu afecţiuni transmisibile C. Detartrajul coronar al depozitelor masive de tartru, depuneri, coloraţii D. Implante E. Restaurări ceramice
A. Gracey # 1-2 şi 3-4: dinţii frontali şi premolari B. Gracey # 5-6: feţele meziale ale dinţilor laterali C. Gracey # 7-8 şi 9-10: feţele libere ale dinţilor laterali D. Gracey # 11-12: feţele distale ale dinţilor laterali E. Gracey # 13-14: feţele meziale ale dinţilor laterali
A. gingivectomia B. tratamentul leziunilor carioase C. detartrajul ultrasonic D. intervenţiile cu lambou E. terapia laser
A. defectele muco-gingivale B. pungi intraalveolare C. gingivită hiperplazică D. alungirea coroanei clinice a dinţilor E. osteoplastia
A. nu obligă la perfectarea controlului plăcii B. nu include utilizarea unor agenţi desensibilizanţi C. implică utilizarea unor agenţi desensibilizanţi D. controlul plăcii previne în totalitate apariţia hipersensibilităţii dentare E. agenţii desensibilizanţi acţionează prin stimularea formării de dentină secundară sper pulpă
A. expunere osoasă după reflectarea lamboului B. cantitatea şi calitatea gingiei implicate C. prezervarea papilei gingivale D. tipul anesteziei efectuate la începutul intervenţiei E. poziţionarea finală a lamboului
A. intervenţia Widman modificată B. intervenţia cu lambou nerepoziţionat C. intervenţia cu lambou dublu pediculat D. intervenţia cu lambou repoziţionat apical E. intervenţia cu lambou excizional
A. nu afectează osul B. favorizează un ataşament gingival deficitar C. retracţie postoperatorie mare D. mărirea accesului la suprafeţele radiculare E. aplicaţie limitată
A. coloraţie normală a gingiei(roşu violaceu) B. consistenţă fermă C. coloraţie normală a gingie (roz coral) D. şanţ gingival nou creat, de 3-4 mm adâncime E. şanţ gingival nou creat, de 1-2 mm adâncime
A. sunt de două tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi pe bază de mercur B. sunt de 3 tipuri C. sunt de 2 tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi fără ZnO eugenol D. se indică înaintea terapiei chirurgicale parodontale, prezentând proprietăţi terapeutice E. se indică după terapia chirurgicală parodontală, neavând proprietăţi terapeutice
A. spaţiu până la 3 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică B. absenţa interferenţelor în zona de sprijin la mişcarea protruzivă şi de lateralitate pe partea activă C. spaţiu până la 1 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică D. mişcare de propulsie liberă, cu contacte unilaterale pe dinţii frontali E. mişcare de propulsie liberă, cu contacte bilaterale şi multiple pe dinţii frontali
A. ionoforeza cu florură de staniu B. aplicaţii topice de paste cu florură de sodiu la nivelul rădăcinilor radiculare sensibile C. ionoforeza cu florură de sodiu D. ape de gură cu 0,5 % florură de staniu E. ape de gură cu conţinut de minim 2% florură de staniu
A. igienizări blânde B. controlul parafuncţiilor C. detartraje ultrasonice succesive D. contenţia provizorie sau definitivă a dinţilor mobili E. şlefuiri selective
A. calitatea materialului din care este confecţionată restaurarea B. toleranţa biologică a ţesutului gingival faţă de materialul din care este confecţionată restaurarea C. conturul coronar D. morfologia ocluzală E. adaptarea marginală a lucrării restauratoare
A. poate fi intra- şi extracoronara B. se foloseşte în timpul fazei inactive de tratament C. poate înlocui cu succes contenţia definitivă D. nu se folosesc legături de sârmă E. nu are aplicabilitate clinică, prezentând doar valoare istorică
A. se prezintă în sistem bicomponent: pudră de zincoxid şi pulbere B. se prezintă în sistem monocomponent sub formă de pastă C. eugenolul este tolerat biologic de către ţesutul gingival, neproducând hiperemie sau senzaţii de arsură D. se prezintă sub formă de lichid şi o pudră de zincoxid E. pansamentele pe bază de ZnO eugenol reprezintă a treia categorie de pansamente parodontale
A. nu se mai realizează, fiind de domeniul trecutului B. lambourile se clasifică în funcţie de 5 criterii C. sunt intervenţiile cele mai frecvente în cadrul terapiei chirurgicale parodontale D. nu se realizează în cazul corectării defectelor muco gingivale E. nu pot asigura accesul şi vizibilitatea la nivelul suprafeţelor radiculare
A. nu face parte din categoria intervenţiilor de chirurgie parodontală B. este intervenţia chirurgicală care asigură îndepărtarea parţială a ţesuturilor moi care formează peretele gingival al pungii C. nu se indică în situaţiile clinice, când se doreşte alungirea coroanei clinice a dinţilor D. este procedeul chirurgical de îndepărtare în totalitate a ţesuturilor moi care formează peretele gingival al pungii E. se indică, în special, în cazul pungilor intraalveolare
A. nu se produce niciun fel de vindecare B. ataşamentul epitelial se formează la o luna de la intervenţia cu lambou c.) la 3 luni de la intervenţie, se constituie un şanţ gingival complet epitelizat cu un ataşament solid d.) fibrele de colagen apar la 2 luni postoperator e.) fibrele de colagen apar la 2 săptămâni postoperator
A. urmăreşte ca principal scop reducerea adâncimii pungilor prin readaptarea şi reataşarea ţesuturilor parodontale B. nu poate asigura o readaptare bună a ţesuturilor parodontale faţă de procesele radiculare C. tehnica Widman nu poate fi realizată în asociere, în vederea stimulării regenerării tisulare, cu grefe osoase sau heterogrefe D. nu prezintă nici o deosebire faţă de intervenţiile cu lambou repoziţionat apical E. peretele gingival al pungii este readaptat şi reatasat biologic la o înălţime diferită faţă de situaţia preoperatoare
A. terapia orodontică poate induce afectarea parodonţiului B. terapia orodontică este apanajul pacienţilor tineri C. boala parodontală poate să afecteze estetica şi funcţionalitatea dinţilor D. aparatele ortodontice nu pot determina apariţia inflamaţiei gingivale E. aparatele ortodontice acţionează ca factori retentivi pentru biofilmul plăcii
A. retracţiile gingivale B. rezorbţiile osoase C. inflamaţia gingivală D. leziunile carioase E. necroza dentară
A. Clasa II- leziunile primar endodontice B. Clasa I- leziunile primar endodontice C. Clasa II- leziunile primar parodontale D. Clasa I- leziunile primar parodontale E. Clasa III- leziuni combinate
A. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei B. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii C. fistula se deschide spre mijlocul rădăcinii, furcaţie sau spre orice altă porţiune radiculară D. infecţia pulpei se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale E. există o combinaţie între cele două tipuri de leziuni
A. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale B. leziunile se produc de la nivelul apexului sau a canalelor laterale C. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei D. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea apexului E. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea canalelor laterale
A. fac parte din Clasa a III-a B. infecţia se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale C. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale D. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii E. mai pot include şi leziuni cauzate de factori iatrogeni
A. durere B. sondaj parodontal C. mobilitate dentară E. coloraţia dintelui
A. acută B. cronică C. severă D. intensitate moderată E. în stadiile incipiente poate fi spontană şi nelocalizată
A. acuta B. cronica C. intensitate moderată D. intensitatea poate ajunge la paroxism E. răspunde la analgezice uşoare
A. durerea şi presiunea sunt minime B. durerea se intensifică odată cu prinderea ligamentului parodontal C. durerea nu cedează la analgezice D. drerea este spontană şi nelocalizată E. durerea este acută şi severă A
A. apare la nivel muco-gingival B. apare la nivelul gingiei ataşate C. diseminează spre planurile faciale D. nu apare diseminarea regională E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare şi lungimea rădăcinii dintelui
A. apare de obicei la nivelul mucoasei gingivale B. apare de obicei la nivelul gingiei ataşate C. apare diseminarea în planurile faciale D. nu apare diseminarea în planurile regionale E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare
A. percuţia şi palparea sunt pozitive în cazul etiologiei parodontale B. percuţia şi palparea sunt negative în cazul etiologiei parodontale C. testele termice sunt pozitive în cazul inflamaţiei ireversibile şi a necrozei D. testul electric este negativ în cazul pulpei vitale E. testul cavităţii se realizează cu anestezie
A. se efectuează mai întâi tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de tratamentul parodontal B. se efectuează mai întâi tratamentul parodontal, iar tratamentul endodontic se va efectua în funcţie de vitalitatea dintelui C. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic obligatoriu D. prognosticul depinde de gradul de afectare parodontală E. prognosticul este favorabil în condiţiile unui tratament endodontic corect
A. atitudinea terapeutică va fi ghidată de gradul distrucţiei parodontale B. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic obligatoriu C. se efectuează tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de tratamentul parodontal D. dacă există fracturi radiculare oblice sau apicale se poate efectua rezecţia apicală sau hemisecţia E. dacă există fracturi radiculare verticale sau alveoliză avansată se va proceda spre extracţia dintelui
B. menţinerea unui nivel stabil al ataşamentului clinic C. controlul inflamaţiei D. reevaluarea şi perfecţionarea măsurilor de igienă E. refacerea lucrărilor protetice ABCD
A. incompleta îndepărtare a plăcii subgingivale B. recolonizarea bacteriană de la nivelul ţesuturilor orale C. prezenţa plăcii supragingivale D. prezenţa leziunilor carioase E. reducerea motivaţiei pacienţilor în efectuarea unei bune menţineri personale
A. evaluarea controlului plăcii B. reevaluarea antecedentelor generale C. evaluarea exudatului faringian D. examinarea parodonţiului E. SRP şi lustruire
A. severitatea bolii B. eficienţa igienei personale C. controlul inflamaţiei D. răspunsul gazdei E. controlul parafuncţiilor
A. intervalul optim este de 3 luni în cadrul unei terapii de menţinere efectuate în primii 4-5 ani după terapia activă B. intervalul optim este de 1 lună în primii 3 ani după terapia activă C. intervalul optim este de 6 luni în primii 4-5 ani după terapia activă D. intervalul optim este de 4 luni în primii 3 ani după terapia activă E. intervalul optim este de 2 luni în primii 5 ani după terapia activă A
A. periuţă manuală cu cap mare şi peri duri B. periuţe interdentare C. scobitori D. stimulatoare gingivale E. periuţe manuale cu cap mare şi peri moi
A. prezintă rezilienţă la penetrarea sondei B. placa subgingivală e absentă C. tartrul subgingival e absent D. există sângerare la sondaj E. nu există sângerare la sondaj
Yüklə 3,31 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
)