Odontoterapie

ANESTEZIA LOCO-REGIONALA SI GENERALA IN MEDICINA DENTARA

524. 
     Nervul maxilar asigură sensibilitatea următoarelor structuri:
     

A. pleoapa inferioară;

B. buza superioară;

C. amigdala;

D. faringe;

E. porţiunea anterioară a limbii.
a,b,c

525. 
     *Radacina senzitivă a nervului mandibular inervează:
     

A. tegumentul regiunii nazale;

B. hemibuza superioară;

C. dinţii inferiori cu ligamentul parodontal şi osul alveolar;

D. glanda submandibulară;

E. sinusul maxilar.

c

526. 
     Urmatoarele afirmaţii despre nervul dentar inferior sunt adevarate:
     

A. pătrunde în canalul mandibular la nivelul găurii mentoniere;

B. este însoţit de artera şi vena alveolară inferioară;

C. traversează canalul mandibular;

D. are două ramuri terminale, nervul mentonier şi nervul incisiv;

E. este responsabil de sensibilitatea regiunii auricularE.
b,c,d

527. 
     
     

528. 
     Anestezia de contact prin badijonare este indicată în intervenţiile asupra gingivo- mucoasei orale, cum sunt:
     

A. anestezia locului de puncţie anestezică;

B. cauterizări ale mucoasei;

C. extracţia dinţilor parodontotici;

D. detartraj;

E. adaptarea la colet a unei coroane dentarE.

a,b,d,e

529. 
     Indicaţiile anesteziei intraligamentare sunt:
     

A. extracţii unidentare;

B. rezecţii apicale unidentare;

C. chiuretaj subgingival;

D. tratamentul unui dinte definitiv la copii;

E. tratament endodontic al unui singur dinte sau al unui dinte izolat pe arcadă.

a,d,e,

530. 
     Avantajele anesteziei plexale sunt:
     

A. număr minim de înţepături;

B. anestezie atraumatică;

C. tehnică simplă;

D. este nedureroasă;

E. volum redus de substanţă anestezică.

b,c

531. 
     Dezavantajele anesteziei tronculare sunt:
     

A. necesitatea unei doze crescute de anestezic;

B. există riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a trunchiurilor nervoase majore;

C. anestezie completă a mai multor nervi;

D. durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentală, când, după terminarea tratamentului, efectul anestezic este încă prezent

E. tehnică dificilă.

b,d

532. 
     Repere de anestezie tronculară periferică pe cale endoorală a nervilor dentari supero- posteriori la tuberozitate sunt:
     

A. creasta zigomato-alveolară;

B. molarul 1 superior, rădăcina disto-vestibulară;

C. molarul 2 superior, raădăcina mezio-vestibulară;

D. molarul 3 superior;

E. mucoasa mobilă, fornixul superior.

a,c,e

533. 
     Teritoriul anesteziat prin anestezia tronculară periferică a nervilor dentari supero- posteriori la tuberozitate este:
     

A. gingivo-mucoasa vestibulară corespunzătoare molarilor;

B. peretele postero-lateral sinusal împreună cu mucoasa care îl tapetează;

C. cele două treimi posterioare ale palatului dur;

D. dinţii molari împreună cu periodonţiul şi cu osul corespunzător – cu menţiunea că rădăcina mezio-vestibulară a molarului 1 superior, în 28% din cazuri, este anesteziată doar parţial;

E. premolarii superiori.

a,b,d,

534. 
     Avantajele anesteziei tronculare periferice la tuberozitate sunt:
     

A. tehnică simplă, nedureroasă, atraumatică;

B. volum redus de substanţă anestezică;

C. număr redus de înţepături;

D. anestezie sigură, cu rate de succes peste 95%;

E. aspiraţia pozitivă în 0,97% din cazuri.
a,b,c,d

535. 
     Reperele de anestezie pe cale exoorală a nervilor dentari supero-posteriori la tuberozitate sunt:
     

A. marginea anterioară a muşchiului maseter;

B. marginea posterioară a muşchiului temporal;

C. marginea inferioară a osului malar;

D. marginea posterioară a muşchiului maseter;

E. creasta zigomato-alveolară.

a,c,e

536. 
     Teritoriul anesteziat prin anestezia nervului suborbitar la gaura suborbitară este:
     

A. hemibuza superioară;

B. aripa nasului;

C. pleoapa superioară;

D. pleoapa inferioară;

E. premolarii 1 si 2 superiori.
a,b,d

537. 
     
     

538. 
     
     

539. 
     *Teritoriul anesteziat prin anestezia tronculară periferică la gaura palatină posterioară este:
     

A. 1/3 anterioară a fibromucoasei palatine;

B. cele 2/3 posterioare ale fibromucoasei palatine;

C. cele 2/3 posterioare ale palatului dur;

D. 1/3 anterioară a osului palatin;

E. vălul palatin anterior.

b

540. 
     Reperele osoase ale găurii palatine posterioare sunt:
     

A. la 1 cm anterior de cârligul aripii interne a apofizei pterigoide;

B. la 1 cm de molarul 3 la adulţi;

C. la 1 cm înăuntru şi deasupra marginii inferioare a crestei alveolare;

D. la 1 cm de festonul gingival al molarului 1;

E. la 0,5 cm anterior de marginea posterioară a palatului dur.

a,c,e

541. 
     Prin anestezia tronculară periferică a nervului dentar inferior la gaura mandibulară se anesteziază următorii nervi:
     

A. nervul mentonier;

B. nervul incisiv;

C. nervul nazo-incisiv;

D. nervul lingual;

E. nervul bucal.

a,b,d,

542. 
     Reperele găurii mandibulare sunt:
     

A. în mijlocul feţei interne a ramurii verticale a mandibulei;

B. la 1 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori;

C. la nivelul planului de ocluzie al molarilor superiori;

D. la jumatatea distanţei între marginea bazilară a mandibulei şi incizura sigmoidă;

E. la 1 cm sub planul de ocluzie al molarilor superiori.

a,d

543. 
     Reperele de anestezie pe cale endoorală a nervului dentar inferior la gaura mandibulară sunt:
     

A. marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei;

B. creasta temporală;

C. plica pterigomandibulară;

D. ligamentul stiloid;

E. planul de ocluzie al molarilor superiori.

a,b,c

544. 
     *Teritoriul anesteziat prin anestezia la gaura mentonieră este:
     

A.dinţii de la gaura mentonieră la linia mediană împreuna cu osul şi periodonţiul corespunzător;

B. gingivo-mucoasa versantului lingual;

C. gingivo-mucoasa vestibulară a dinţilor laterali;

D. dinţii molari inferiori;

E. mucoasa jugală adiacentă.
a

545. 
     *Reper osos al găurii mentoniere este:
     

A. deasupra porţiunii incipiente a liniei oblice externe;

B. în dreptul premolarului inferior -25% din cazuri;

C. în dreptul rădăcinii premolarului 1 inferior – 20% din cazuri;

D. distal de premolarul 2 – 10% din cazuri;

E. între rădăcinile celor doi premolari inferiori -75% din cazuri.
a

546. 
     *Locul de înţepătură pentru anestezia pe cale exoorală a nervului mentonier este:
     

A. în menton;

B. pe o linie verticală ce trece prin comisura orală;

C. la 1,5-2 cm înapoia comisurii orale;

D. în dreptul rădăcinii meziale a molarului unu inferior;

E. în dreptul premolarului doi inferior.

c

547. 
     Reperele anesteziei tronculare periferice a nervului bucal sunt:
     

A. marginea anterioară a ramului ascendent;

B. creasta zigomato-alveolară;

C. planul de ocluzie al molarilor superiori;

D. molarul doi superior;

E. orificiul canalului Stenon.
a, c, E.

548. 
     *Anestezia nervului bucal prin infiltraţie vestibulară se efectuează astfel:
     

A. direcţia acului este în jos şi inainte;

B. locul de înţepătură este în mucoasa jugală;

C. se pătrunde superficial 0,2-0,5 cm;

D. se depune mai mult de jumătate de fiolă de anestezic;

E. infiltraţia anestezică se face în dreptul premolarilor.
c

549. 
     Reperele de anestezie tronculară periferică a nervului lingual sunt:
     

A. molarul 3 inferior;

B. trigonul retromolar;

C. şanţul paralingual;

D. molarul 2 inferior la copii;

E. faţa ventrală a limbii;

a,c

550. 
     
     

551. 
     Repere osoase pentru anestezia pe cale endoorală a nervului dentar inferior la gaura mandibulară sunt:
     

A. marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei;

B. trigonul retromolar;

C. linia oblica externă;

D. creasta temporală;

E. linia oblica internă.

a,b,d

552. 
     *Dezavantajul anesteziei nervului nazopalatin la gaura incisivă este:
     

A. volum mare de soluţie anestezică;

B. risc de rupere a acului;

C. anestezie dureroasă, potenţial traumatică;

D. aspiraţie pozitivă frecventă;

E. necesită înţepături multiplE.
c

553. 
     Reperele de anestezie pe cale endoorală a nervului mentonier la gaura mentonieră sunt:
     

A. reperele găurii mentoniere;

B. în dreptul premolarului 1 inferior;

C. fundul de sac vestibular;

D. molarul 1 inferior;

E. comisura orală

a,c,d

554. 
     Acţiunea, efectul anestezic şi toxicitatea substanţelor anestezice sunt determinate de următoarele proprietăţi fiziochimice şi farmacologice:
     

A. liposolubilitatea;

B. timpul de înjumătăţire;

C. rata de legare de lipide;

D. efectul vasoconstrictor;

E. valorile ph-ului şi a constanţei de aciditate (pKa).
a,b,e,

555. 
     Un anestezic bun ar trebui să îndeplinească următoarele calităţi:
     

A. potenţial anestezic mare, fără efecte adverse;

B. timp de inducţie crescut;

C. compatibil cu substanţele vasodilatatoare;

D. să nu creeze dependenţă;

E. să fie stabil în soluţiE.
a,d,e

556. 
     *Care din următoarele anestezice face parte din clasa esteri:
     

A. articaina;

B. bupivacaina;

C. mepivacaina;

D. xilina;

E. procainA.
e

557. 
     Articaina prezintă următoarele proprietăţi farmacologice:
     

A. liposolubilitate mare;

B. inducţie anestezică în 5-10 minute;

C. toxicitate de 1,5 ori mai mare decat a procainei;

D. putere anestezică de 4 ori mai mare decât a xilinei;

E. eliminarea este totală în 12-24 orE.

a,c,e

558. 
     Articaina are următoarele contraindicaţii:
     

A. insuficienţa cardiacă compensată;

B. astm bronşic;

C. hipotensiune arterială severă;

D. copii sub 8 ani;

E. diateze hemoragiparE.
b,c,e

559. 
     Proprietăţi ale substanţelor adjuvante vasoconstrictoare ale anesteziei locale sunt:
     

A. reduc sângerarea locală în timpul intervenţiei chirugicale;

B. cresc absorbţia anestezicului local în sânge;

C. scad timpul de acţiune al anestezicului;

D. scad riscul de supradozare;

E. potenţează efectul anesteziC.

a,d,e

560. 
     *Lidocaina (Xilina) trebuie utilizată cu precauţie în:
     

A. diabet zaharat;

B. boala Paget;

C. infarctul miocardic acut;

D. insuficienţa renală

E. insuficienţa cardiacă.

c

561. 
     Semnele cardiovasculare de supradozaj datorate adrenalinei în anestezia locală cu articaină sunt:
     

A. senzaţie de cald;

B. bradicardie;

C. cefalee;

D. dureri precordiale;

E. ritm cardiac alert şi aritmiC.

a,c,d,e

562. 
     *Adrenalina are următorul efect sistemic:
     

A. scade tensiunea arterială;

B. produce lipoliza în celulele adipoase;

C. scade frecvenţa respiratorie;

D. scade aportul energetic;

E. creşte diurezA.

b

563. 
     Adrenalina are următoarele efecte secundare:
     

A. palpitaţii;

B. bradicardie;

C. anxietate;

D. tremurături;

E. edem pulmonar.

a,c,d,e

564. 
     *La pacienţii cu HTA uşoară sau medie:
     

A. nu se administrează anestezie locală cu vasoconstrictor;

B. este permisă administrarea substanţelor anestezice cu vasoconstrictor în doză maximă de 1: 100000;

C. este permisă administrarea substanţelor anestezice cu vasoconstrictor în doză maximă de 1: 200000;

D. se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde;

E. se recomandă psihoterapie şi premedicaţie sedativă şi anxiolitică.

c

565. 
     In cazul pacienţilor cu tulburări de coagulare:
     

A. se limitează numărul de punctii anestezice;

B. se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde;

C. momentul efectuării manoperelor stomatologice este stabilit în colaborare cu medicul curant hematolog sau cardiolog;

D. nu există restricţii în ceea ce priveşte anestezia locală;

E.doza de vasoconstrictor asociat substanţei anestezice este de maxim 1:50000.

a,b,c

566. 
     La pacienţii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar trebuie avute în vedere următoarele consideraţii în vederea administrării anesteziei locale:
     

A. doza de vasoconstrictor din soluţia anestezică trebuie să fie maxim 1:200000;

B. nu există restricţii în ceea ce priveşte concentraţia de vasoconstrictor din soluţia anestezică;

C. nu se realizează anestezia bilaterală a nervului alveolar inferior sau a nervului palatin mare;

D. se evită utilizarea tehnicilor de anestezii tronculare periferice “profunde”;

E. se recomandă premedicaţie anxiolitică.
a,c, e

567. 
     Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin:
     

A. injectarea lentă şi fără presiune a substanţei anestezice;

B. evitarea tehnicilor de anestezie tronculară periferică;

C. realizarea anesteziei topice înainte de injectare;

D. utilizarea acelor scurte, subţiri şi cu bizou ascuţit;

E. injectarea superficială, submucoasă a soluţiei anestezicE.
a,c

568. 
     *Accidentele locale ale anesteziei loco-regionale sunt:
     

A. trismusul;

B. leziuni ale mucoasei orale;

C. durerea;

D. infecţiile perimaxilare;

E. alveolita postextracţională.
c

569. 
     Complicaiile locale ale anesteziei loco-regionale sunt:
     

A. pareza facială tranzitorie;

B. tulburarile oculare;

C.trismusul;

D.tulburările de sensibilitate persistente;

E. traumatizarea buzelor şi a limbii.

c, d, e

570. 
     Ruperea acului în timpul efectuării anesteziei loco-regionale este favorizată de:
     

A. folosirea acelor prea subţiri;

B. folosirea acelor prea scurte;

C. introducerea rapidă a anestezicului;

D. schimbarea bruscă a direcţiei acului intratisular;

E. folosirea acelor îndoitE.

a,c,d,e

571. 
     *În pareza facială tranzitorie ca urmare a infiltrării anestezice a nervului facial, faţa devine asimetrică, ca urmare a:
     

A. lagoftalmiei unilaterale;

B. ptozei pleoapei inferioare;

C. imobilităţii comisurii orale;

D. accentuării pliurilor naturale ale feţei;

E. ocluziei inverse pe partea afectată

a

572. 
     Cauzele apariţiei trismusului sunt următoarele:
     

A. hematomul;

B. ischemia prelungită;

C. puncţia septică;

D. utilizarea acelor prea lungi;

E. soluţii anestezice prea caldE.

a,b,c

573. 
     Cauzele puncţiei septice sunt:
     

A. antisepsia incorectă a zonei de anestezie înainte de puncţie;

B. contaminarea acului înainte de efectuarea ansteziei;

C. injectare bruscă a soluţiei anestezice;

D. injectarea anestezicului într-o zonă infectată;

E. efectuarea anesteziei fără mănuşi sterile;
a,b,d

574. 
     *Hematomul labio-mentonier se produce în timpul anesteziei:
     

A. plexale la dinţii frontali inferiori;

B. plexale la dintii frontali superiori;

C. tronculare periferice la gaura mentonieră

D. intraosoase la dinţii frontali inferiori;

E. bilaterale la găurile mentoniere.

c

575. 
     Tratamentul trismusului postanestezic constă în:
     

A. aplicare de caldură umedă pe zona afectată;

B. mecanoterapie;

C. administarea de miorelaxante;

D. comprese cu gheaţă pe partea afectată;

E. medicaţie analgezică.
a,b,c,e

576. 
     *În vederea realizării anesteziei loco-regionale la pacienţii anxioşi, trebuie luate măsuri de precauţie datorită riscului de apariţie a următorului accident:
     

A. tulburări de ritm cardiac;

B. criza de tetanie hiperventilatorie;

C. criza de hipoglicemie;

D. accidente alergice;

E. hipotensiune arterială.
b

577. 
     Hematomul obrazului produs în timpul anesteziei tronculare periferice a nervilor alveolari supero-posteriori la tuberozitate apare prin înţeparea:
     

A. venei alveolare supero-posterioare;

B. plexului venos pterigoidian;

C. arterei alveolare supero-posterioare;

D. arterei maxilare interne;

E. arterei pterigo-palatinE.
b,c

578. 
     Difuzarea soluţiei anestezice în orbită în cursul anesteziei la gaura suborbitară, are drept consecinţe:
     

A. pierderea temporară a vederii;

B. edem palpebral;

C. ptoza palpebrală;

D. oftalmoplegie prin paralizia muşchilor mobilizatori ai globului ocular;

E. hemoragie intraorbitară

a,b,d

579. 
     În cazul şocului anafilactic, instalarea colapsului cardio-vascular se manifestă prin:
     

A. edem laringian;

B. bronhospasm;

C. tahicardie;

D. aritmie cardiacă

E. hipertensiune arterială

c,d

580. 
     Semnele clinice ale supradozării cu adrenalină sau alt vasoconstrictor sunt:
     

A. palpitaţii;

B. tremurături;

C.dificultăţi în respiraţie;

D. scăderea ritmului cardiac;

E. scăderea bruscă a tensiunii arteriale sistolicE.

a,b,c

581. 
     *Semnul clinic de supradozare anestezică la concentraţii mici de anestezic este:
     

A. pierderea cunoştinţei;

B. agitaţie;

C. tulburări vizuale;

D. depresie cardiacă

E. dificultăţi în respiraţie;

b

582. 
     În faza iniţială a şocului anafilactic apar următoarele manifestări clinice:
     

A. eritem;

B. prurit intens;

C. dispnee;

D. diaree;

E. conjunctivită.

a,b,e

583. 
     *În criza hipertensivă apărută ca accident al anesteziei loco-regionale, tratamentul de
     

urgenţă constă în administrarea de:

A. factor VIII;

B. nitroglicerină sublingual;

C. aspirină;

D. hemisuccinat de hidrocortizon;

E. adrenalină injectabil.

b

EXTRACTA DENTARA – intrebari complement simplu

584. 
     *Indicațiile extracției dentare prin leziuni dento-parodontale sunt următoarele cu excepția:
     

A. dinți cu distrucții coronoradiculare avansate care nu mai pot fi restaurați protetic

B. Dinții care prezintă procesecarioase profunde şi care declanşeazăcrizedureroase intense

C. dinți care întrețin infecții sinusale

D. dinți cu procese parodontale marginale severe şi extensive

E. dinți cu gangrenă complicată la care tratamentul endodontic şi chirurgical endodontic a eşuat
b

585. 
     *Indicațiile extracției dentare sunt:
     

A. Dinți din vecinătateafocarelor de fractură ale maxilarelor care împiedicătratamentul chirurgical sau care pot cauzacomplicații

B. dinți incluşi care nu dau tulburări funcționale sau tulburări de erupție

C. dinți extruzați sau cu devieri importante ale axului de implantare

D. dinți fracturați longitudinal coronar

E. pacienți cu boli cronice în faze compensate care pot suporta tratamente stomatologice de lungă durată
c

586. 
     *Hepatitele virale cronice determină modificări importante în:
     

A. creşterea vsh-ului

B. formula leucocitară

C. hemostază

D. formula eritrocitară

E. scăderea hematocritului
c

587. 
     *Contraindicații absolute în extracția dentară sunt următoarele:
     

A. pacienți hiv seropozitivi si sida

B. pacienți cu hemofilie a sau b

C. pacienți cu boala albers-schonberg sau boala oaselor de marmură

D. pacienți care prezintă valvulopatii, cardiopatii congenitale sau endocardită infecțioasă in antecedente

E. pacienți supuşi tratamentului chimioterapic
c

588. 
     *Contraindicații relative ale extracției dentare sunt următoarele cu excepția:
     

A. corticoterapie prelungită

B. extracțiile în leucemii cronice în fază compensată

C. leucemia acută

D. diabet zaharat

E. in primele 6 luni de la producerea unui infarct miocardic

c

589. 
     *Timpii extracției dentare sunt următorii:
     

A. anestezia

B. sindesmotomia

C. pansament compresiv supraalveolar

D. sutura plăgii alveolare postextracționale

E. chiuretajul alveolar
b

590. 
     *Extracția molarului de minte inferior cu elevatorul drept prin luxare distală se poate face în următoarele condiții cu excepția:
     

A. rădăcini curbate distal

B. molar semiinclus osos

C. spațiu suficient distal

D. arcadă dentară completă

E. rădăcinile molarului de minte nu prezintă curburi sau divergențe accentuate
b

591. 
     *Care afirmație este falsă cu privire la extracția propriu-zisă a dintelui:
     

A. se verifică dacă nu există gingie aderentă care se va rupe la îndepărtarea dintelui din alveolă

B. se evită izbirea arcadei antagoniste în momentul în care dintele „scapă” din alveolă

C. gingia decolată în urma extracției dentare trebuie îndepărtată

D. marginile strivite, necrotice ale gingiei se îndepărtează

E. dintele extras se examinează dacă este întreg sau lipsesc fragmente din vârful rădăcinii
c

592. 
     *Care din următoarele afirmații este falsă:
     

A. cleştele pentru incisivi şi canini superiori este drept

B. la cleştele pentru premolarii superiori, falca vestibulară prezintă un pinten pentru a se insera între cele două rădăcini vestibulare

C. cleştele „corn de vacă” are falca vestibulară ascuțită care se insinuează sub bifurcația radiculară vestibulară

D. cleştii pentru molarii inferiori cudați pe lat sunt utili în caz de trismus

E. pentru extracția caninului inferior se foloseşte cleştele de premolar, deorece are rădăcina lungă şi puternică
b

593. 
     *Cleştele in formă de S pe cant, prevăzut cu un piten:
     

A. este utilizat în zona frontală maxilară

B. este utilizat pentru extracția molarilor inferiori

C. este utilizat pentru extracția molarului de minte superior

D. pintenul este poziționat pe falca vestibulară

E. poziția pintenului diferențiază cei doi cleşti pentru cadranul 3 şi 4
d

Tehnici curente de chirurgie orala Emilia Ianeş, editura Solness, editura Cosmopolitan Art Timişoara 2012, pag. 43

594. 
     *Care dintre următoarele afirmații cu privire la extracția resturilor radiculare mici situate profund intraalveolar este falsă:
     

A. se pot utiliza elevatoare drepte fine

B. se pot utiliza acele endodontice

C. cand metodele conservatoare eşuează se intervine chirurgical prin alveoloplastie

D. se pot utiliza frezele dentare rotunde mici pentru rădăcinile mai mari

E. se pot utiliza cleşti de rădăcini foarte fini

c

595. 
     *Care din următoarele afirmații cu privire la design-ul lamboului în tehnica alveolotomiei este incorectă:
     

A. lamboul triunghiular este indicat când nu se urmăreşte acoperirea totală a alveolei postextracționale

B. lamboul trapezoidal este delimitat printr-o incizie marginală şi două incizii verticale de degajare uşor divergente

C. lamboul tip plic este creat prin incizie marginală extinsă la doi dinți limitrofi anterior şi posterior

D. lamboul trapezoidal prezintă dezavantajul că prin mobilzare nu permite acoperirea alveolei

E. lamboul trapezoidal previne apariția hemorgiei şi alveolitei postextracționale
d,

596. 
     *Care din următoarele afirmații cu privire la extracția alveoloplastică este incorectă:
     

A. în tehnica alveoloplastică se poate utiliza un lambou mucoperiostal plic sau trapezoidal

B. sutura se face cu fire rezorbabile

C. verificarea corectitudinii eliminării marginilor ascuțite, a proeminențelor şi a neregularităților osoase se face palpatoriu direct (fără interpunerea mucoperiostului)

D. indicația extracției alveoloplastice este obținerea postextracțională a unei zone alveolare încadrate morfologic crestei edentate

E. proteza imediată sau precoce va fi refacută sau rebazată dupa dupa 5-6 luni
c

597. 
     *Accidentele extracției dentare sunt următoarele, cu excepția:
     

A. înghițirea dinților sau a resturilor radiculare

B. dislocarea dintelui în spațiile extraalveolare

C. hemoragia postextracțională

D. leziuni ale ramurilor nervoase

E. fractura mandibulei sau a tuberozității maxilare
C

598. 
     Dupa finalizarea extractiei, pacientului i se dau urmatoarele indicatii:
     

A. se vor consuma lichide cu paiul pentru a nu crea presiune negativă

B. păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o oră

C. periajul dentar se reia parțial de a doua zi, evitand atingerea plagii postextractionale 4-5 zile

D. timp de 24-48 de ore se va evita consumul alimentelor moi

E. se recomandă antialgice înainte de remisia anesteziei pentru prevenirea durerilor postextractionale
c,e

599. 
     Se recurge la extracția dinților permanenți în următoarele situații:
     

A. dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuat

B. dinți care au cauzat infecții osoase (osteoperiostite, osteomielite)

C. dinți traumatizați

D. dinți fracturați transversal în treimea apicală

E. dinți in malpoziție, neredresabili ortodontic
b,e

600. 
     Contraindicații loco-regionale sau generale absolute ale extracției dentare sunt:
     

A. in primii doi ani dupa un infarct miocardic acut

B. extracția in primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcină

C. leucozele acute

D. dinți din zonele supuse recent radioterapiei

E. dinți din procese neoplazice maligne (extracția făcându-se in cursul intervenției chirugicale)
c, d, e

601. 
     Contraindicații loco-regionale relative sau temporare ale extracției dentare sunt:
     

A. afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alterată

B. in primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerare

C. afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene

D. distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori benigne)

E. pacienți cu hepatite cronice virale
a, c, d

602. 
     Contraindicații generale relative, in care extractia devine posibila doar dupa luarea unor masuri specifice, sunt:
     

A. în primul an de la producerea unui infarct miocardic

B. pacienți cu hipertensiune arterială

C. pacienți cu hemofilie A sau B

D. pacienți cu afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene (pericoronarite, stomatite)

E. stări post-terapeutice: corticoterapie prelungită, radioterapie, chimioterapie
b, c, e

603. 
     Alegerea momentului extracției dentare se face in functie de stadiul leziunii dentare, starea generala a pacientului, astfel:
     

A. este posibilă efectuarea extracției „la cald” când infecția este localizată in alveolă sau în jurul acesteia

B. este posibilă efectuarea extracției „la cald” când extracția este complicată

C. extracția se efectuează doar „la rece” (atunci când temperatura pacientului este normală)

D. se temporizează extracția dentară atunci când se asociază alterarea septică a stării generale şi/sau decompensarea unor stări patologice generale

E. se temporizează extracția dentară când infecția nu a depăşit stadiul endoosos, fiind localizata în parțile moi perimaxilare
a, d

604. 
     Timpii extracției dentare cu clestele sunt:
     

A. bascularea vestibulo-orala a dintelui

B. sindesmotomia

C. luxația dintelui

D. extracția propriu-zisă

E. hemostaza prin introducerea de material hemostatic intraalveolar
b, c, d

605. 
     Aplicarea cleştelui şi priza dintelui trebuie să respecte următoarele condiții:
     

A. se face în prelungirea axului de implantare a dintelui

B. se aplica întâi falca vestibulară , unde vizibilitatea este mai buna

C. clestele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza gingia

D. priza cat mai solida, cu senzatia de „corp comun” intre cleste si dintele de extras

E. se urmăreşte adaptarea cât mai bună a clestelui la coletul dintelui de extras
a, d, e,

606. 
     Care din următoarele afirmații sunt corecte cu privire la sindesmotomie:
     

A. constă în sectionarea ligamentului circular al dintelui

B. se realizează cu sindesmotoame sau elevatoare

C. sindesmotoamele sunt instrumente taioase cu care se poate reduce inaltimea marginii alveolare pentru o mai buna priza a dintelui

D. desprinderea completă a gingiei din jurul coletului dintelui permite insinuarea subgingivală a cleştelui de extracție

E. nu este necesara in cazul extractiei resturilor radiculare
a, b, d

607. 
     Care din următoarele afirmații sunt corecte, influentand luxatia dintelui si tehnica de extractie:
     

A. la maxilarul superior pereții alveolari vestibulari sunt mai subțiri cu excepția molarului secund

B. rezistența excesivă la luxare impune reexaminarea radiografiei şi reconsiderarea tehnicii de extracție

C. in caz de hipercementoză mişcările de luxație dentară trebuie efectuate cu o intensitate mai crescută decât la dinții cu rădăcini normale

D. când se prevede o extracție dificilă se va recurge de la început la alveolotomie

E. dilatarea alveolei se realizează prin mişcări de basculare vestibulo-orală asociate la unii dinți şi cu mişcări de rotație
b, d, e

608. 
     Care din următoarele afirmații privind separarea rădăcinilor sunt corecte:
     

A. pentru molarii superiori şanțul are formă de T

B. separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei globulare şi se finalizează cu freza fisură

C. indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini convergente când distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveolei

D. după efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui dentar pentru frontali

E. separarea indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini barate
a, b, d. E

609. 
     Extracția resturilor radiculare mici situate profund intraalveolar se poate efectua:
     

A. frezele dentare rotunde mici, pentru rădăcinile mai mari

B. cu acele endodontice, când se poate obține o inserție fermă în canalul radicular, la rădăcinile mari si drepte, fără curburi

C. elevatoarele drepte fine, evitându-se presiunea apicală

D. cleştii de rădăcini foarte fini

E. când metodele conservatoare eşuează, se apelează la tehnica alveolotomiei
a, c, d, e

610. 
     Care din următoarele afirmații cu privire la extracția resturilor radiculare cu elevatoarele sunt corecte:
     

A. extracția resturilor radiculare mandibulare se poate efectua cu elevatoarele pereche tip Bein, unul pentru hemiarcada stângă, celălalt pentru hemiarcada dreaptă

B. se poate face cu elevatorul „picior de ciută”

C. tehnica extracției cu elevatorul se desfaşoră în trei timpi

D. prin presiunea verticală cu elevatorul se poate împinge rădăcina în sinusul maxilar

E. prin rotirea în axul lung a elevatorului aplicat între rădăcină si alveolă se măreşte diametrul spațiului parodontal
b, d, e

611. 
     Care sunt indicațiile extracției prin alveolotomie:
     

A. divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilor

B. rădăcini cu mobilitate dento-alveolară

C. rădăcini dentare fără hipercementoză (rădăcini „în limbă de clopot”)

D. rădăcini rămase sub lucrări protetice conjuncte

E. resturi radiculare restante după extracții vechi
a, d, e

612. 
     Ce tipuri de lambou sunt utilizate în tehnica extracției cu alveolotomie:
     

A. lamboul triunghiular, realizat printr-o incizie „în L”

B. lamboul trapezoidal, realizat prin două incizii de descărcare divergente spre fundul sacului vestibular

C. lamboul tip plic, realizat printr-o incizie situată la limita dintre gingia fixă şi mucoasa mobilă

D. lamboul trapezoidal, realizat prin două incizii de descărcare divergente spre marginea alveolară

E. lamboul tip plic, realizat printr-o incizie marginală
a, b, e

613. 
     Care sunt timpii tehnicii de extractie a unui rest radicular prin alveolotomie:
     

A. incizii pentru crearea unui lambou tip plic, trapezoidal sau triunghiular

B. decolarea initiala a gingivomucoasei si apoi a periostului

C. rezectia osoasa cu expunerea restului radicular

D. sectionarea progresiva, din aproape in aproape a restului radicular

E. reaplicarea si sutura lamboului
a, c, e

614. 
     Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:
     

A. extracția cu cleştele de rădăcini

B. extracția cu sindesmotoamele

C. extracția cu ajutorul elevatoarelor

D. extracția cu ciupitorul de os

E. extracția prin alveolotomie
a, c, e

615. 
     Care sunt indicațiile extracției dinților temporari:
     

A. dinți care întrețin procese septice orale şi generale

B. dinți cu rizaliză fiziologică completă sau incompletă când interferă cu erupția dintelui permanent

C. leziuni traumatice (fracturi, luxații)

D. în agenezia dintelui permanent când dintele temporar este integru

E. dinți temporari care perturbă erupția dinților permanenți
a, b, c, e

616. 
     Care sunt îngrijirile postextracționale, in cazul extractiei dintilor temporari:
     

A. în ziua extracției pacientul este sfătuit să evite traume mecanice, termice şi chimice

B. tratament antibiotic

C. îndepărtarea firelor de sutură la 10-14 zile

D. tamponament compresiv supraalveolar pentru 5-10 minute

E. administrarea unui antalgic o dată cu reluarea periajului dentar după trecerea anesteziei.
a, d,

617. 
     Care sunt posibile accidente ale extracției dentare:
     

A. aspirarea dinților sau a resturilor radiculare

B. comunicarea orosinusală

C. hematomul retrotuberozitar

D. alveolita postextracțională

E. sinuzita maxilară odontogenă
a, b

618. 
     Care afirmații cu privire la accidentele extracției dentare sunt adevărate:
     

A. pentru prevenirea fracturii tuberozității maxilare se evită luxarea distală a molarului trei superior cu elevatorul

B. semnul Valsalva negativ exclude existența comunicării orosinusale

C. dacă în timpul extracției s-a lezat apexul unui dinte vital, se recurge la extracția acestuia

D. extracția unui alt dinte se intâmplă surprinzător de des

E. în cazul aspirării unui dinte în cursul extracției dentare pacientul trebuie transportat de urgență in decubit dorsal intr-o clinică ORL pentru extragerea corpului străin cu bronhoscopul

a, d,

619. 
     Care afirmații cu privire la comunicarea orosinusală postextracțională sunt adevărate:
     

A. deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente si grave accidente postextracționale

B. manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării orosinusale

C. dinți sinusali sunt molarii şi premolarii superiori, exceptând caninii şi incisivii

D. diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată sau examinare radiografică (SAF)

E. în tehnica plastiei comunicării orosinusale se poate utiliza lamboul palatinal
a, d, e

620. 
     În timpul chiuretajului alveolei postextracționale pot interveni următoarele accidente:
     

A. lezarea nervului alveolar inferior

B. comunicarea orosinusală

C. lezarea nervilor alveolari supero-posteriori

D. chiuretajul intempestiv poate provoca hemoragia secundară precoce

E. chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională
a, b

621. 
     Complicațiile postextracționale sunt:
     

A. hemoragia prelungită, care durează 15-20 minute

B. alveolita postextracțională

C. hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopții

D. hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopții

E. sângerarea postextracțională normală, care durează 30 minute până la 1 oră
b, c,

622. 
     Măsurile de hemostază locală postextracțională sunt:
     

A. introducerea în alveolă de materiale hemostatice

B. chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străini

C. se preferă blocajul anestezic troncular în locul infiltrației locale

D. tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 ore

E. regularizarea marginii osoase alveolarE.
a, b, c, e

623. 
     Care din următoarele afirmații cu privire la tratamentul alveolitei postextracționale sunt adevărate:
     

A. utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolar

B. chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteitici

C. sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anestezice fara adaos corector

D. irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțe

E. stimularea reactivitatii locale cu ajutorul agentilor fizici.
c, d, e,

624. 
     Etiologia alveolitei postextracționale:
     

A. introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostatic

B. prezența fermentului proteolitic activat în salivă

C. fumatul

D. corpi străini intraalveolari

E. tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea ischemiantă a adrenalinei din soluția anestezica
a, b, d, e,

625. 
     Care din următoarele afirmații cu privire la alveolita postextracțională uscată sunt adevărate:
     

A. alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință trofică

B. in alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşor

C. gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente

D. cheagul intraalveolar este absent total sau parțial

E. osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform
a, d, e,

626. 
     *Care sunt dinţii care prezintă cea mai mare predispoziţie la incluzie?
     

A. caninii superiori