Ordin nr. 1316/C din 29 martie 2012

3. Atribuţiile personalului cu diferite funcţii în cadrul unităţilor pe linia asigurării tehnice de autovehicule

ART. 8

Directorul este obligat:

a) să ia măsuri pentru asigurarea personalului necesar executării la termenele stabilite şi în volum complet a reviziilor şi reparaţiilor la autovehiculele din dotare, urmărind realizarea concordanţei dintre prevederile tabelei de înzestrare şi funcţiile de personal tehnic auto din statul de organizare;

b) să analizeze şi să înainteze propuneri cu privire la introducerea sau scoaterea din înzestrare a bunurilor materiale din sectorul transporturi, în funcţie de natura şi specificul misiunilor ce revin unităţii;

c) să ia măsuri pentru prevenirea producerii evenimentelor rutiere sau tehnice cu autovehiculele din dotare;

d) să organizeze şi să desfăşoare activităţi de prevenire a accidentelor de circulaţie în rândul personalului propriu, posesor de autovehicule;

e) să propună şi să urmărească amenajarea şi dotarea parcurilor auto cu utilaje şi materiale pentru stingerea incendiilor, precum şi completarea şi funcţionarea acestora; să asigure respectarea, atât a normelor de protecţie a muncii, cât şi a ordinii interioare în parcurile auto; să verifice modul în care personalul de serviciu cunoaşte şi aplică atribuţiile ce îi revin.

ART. 9

Şeful Serviciului Logistic are următoarele atribuţii:

a) să urmărească folosirea legală, corectă şi eficientă a autovehiculelor;

b) să analizeze semestrial starea tehnică şi de întreţinere a autovehiculelor din dotare şi să ia măsuri pentru menţinerea acestora în permanentă stare de funcţionare;

c) să urmărească repararea autovehiculelor avariate prin accidente de circulaţie sau evenimente tehnice în vederea repunerii acestora în stare de funcţionare, în cel mai scurt timp;

d) să analizeze periodic modul de desfăşurare a activităţilor de planificare, contractare, primire, depozitare, distribuire şi evidenţă ale materialelor tehnice;

e) să urmărească remedierea la timp a neregulilor constatate cu ocazia inspecţiilor şi controalelor efectuate pe linia asigurării tehnice de autovehicule.

f) să facă propuneri pentru întocmirea deciziei zilnice pe unitate privind asigurarea tehnică de autovehicule;

g) să execute, la cerere, tractarea şi repararea autovehiculelor aparţinând altor unităţi din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, atunci când acestea se defectează în zona sa de responsabilitate, pe timpul executării misiunilor;

h) să urmărească permanent încadrarea tuturor activităţilor asigurării tehnice de autovehicule în criteriile de eficienţă operativă şi de economicitate.

ART. 10

Personalul tehnic*), în funcţie de încadrare, are următoarele atribuţii:

------------

*) subofiţerul administrativ (contabilul de sector) nu face parte din structura personalului tehnic
10.1 - Ofiţerul inginer (auto sau similar) are următoarele atribuţii:

a) să cunoască temeinic construcţia şi caracteristicile tehnico-funcţionale ale autovehiculelor din înzestrare, să urmărească comportarea în exploatare a tipurilor noi şi să facă propuneri pentru perfecţionarea şi modernizarea acestora;

b) să cunoască necesarul, existentul, starea tehnică şi de întreţinere a autovehiculelor din înzestrare; să execute aprovizionarea, rodajul şi introducerea în serviciu a autovehiculelor;

c) să aplice prevederile actelor normative referitoare la folosirea legală, exploatarea şi repararea autovehiculelor, precum şi la aprovizionarea cu materiale tehnice;

d) să participe la întocmirea planului de alarmă şi a programului pregătirii de specialitate a personalului tehnic; să organizeze pregătirea de specialitate cu acesta prin şedinţe demonstrative şi instructaje privind exploatarea şi repararea autovehiculelor, precum şi de cunoaştere a noilor tipuri intrate în înzestrare;

e) să cunoască necesarul, existentul şi gradul de pregătire a personalului tehnic din subordine şi să participe la încadrarea acestora;

f) să asigure prevenirea accidentelor de circulaţie şi a evenimentelor tehnice, să cerceteze şi să ţină evidenţa acestora, să urmărească repararea în cel mai scurt timp şi de calitate a autovehiculelor avariate sau defecte;

g) să organizeze şi să asigure folosirea la întreaga capacitate a forţei de muncă, a maşinilor unelte, utilajelor şi dispozitivelor de atelier, să urmărească executarea la timp şi de calitate a reparaţiilor;

h) să urmărească, în permanenţă, asigurarea şi completarea stocurilor de materiale tehnice, să ia măsuri pentru primirea, recepţia, conservarea, depozitarea şi distribuirea acestora; să organizeze şi să execute activitatea de inventariere a bunurilor materiale din compartimentul auto şi să asigure recuperarea, repararea şi refolosirea pieselor de schimb şi a materialelor provenite din procesul de exploatare şi reparare ale autovehiculelor;

i) să se preocupe permanent de modernizarea tehnologiilor de reparaţii, reducerea timpilor de lucru şi a consumurilor de materiale, energie şi combustibili şi să facă propuneri pentru asigurarea necesarului de documentaţie tehnică, utilaje şi dispozitive pentru exploatarea şi repararea autovehiculelor.

10.2 - Şeful de garaj are următoarele atribuţii:

a) să participe la organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor tehnice auto; să verifice starea tehnică şi de întreţinere a autovehiculelor, atât la plecare în cursă cât şi la înapoiere, a valabilităţii termenului de efectuare a inspecţiilor tehnice periodice;

b) să permită ieşirea în cursă numai a autovehiculelor care au o stare tehnică şi de întreţinere bună pentru îndeplinirea misiunilor la care sunt folosite;

c) să certifice prin semnătură în foaia de parcurs:

- starea tehnică a autovehiculelor înainte de plecarea în cursă;

- efectuarea reviziilor tehnice periodice şi a schimburilor de ulei şi filtru ulei motor la rulajele planificate;

d) să nu permită ieşirea în cursă a autovehiculelor care au depăşit norma de efectuare a reviziei tehnice periodice sau de efectuare a schimbului de ulei motor;

e) să urmărească, în permanenţă, asigurarea şi completarea stocurilor de materiale tehnice, să ia măsuri pentru primirea, recepţia, conservarea, depozitarea şi distribuirea acestora; să organizeze şi să execute activitatea de inventariere a bunurilor materiale din compartimentul auto şi să asigure recuperarea, repararea şi refolosirea pieselor de schimb şi a materialelor provenite din procesul de exploatare şi reparare ale autovehiculelor;

f) să organizeze şi să conducă activitatea pentru executarea calitativă şi cantitativă, la termenele fixate, a sarcinilor privind repararea autovehiculelor;

g) să verifice existenţa şi completarea corectă a documentelor de exploatare a autovehiculelor la plecarea în cursă, existenţa permiselor de conducere, a documentelor de identitate, ţinuta conducătorilor auto şi starea fizică a acestora, nepermiţând ieşirea în cursă a autovehiculelor, atunci când constată nereguli.

10.3 - Şeful atelierului de reparaţii auto are următoarele atribuţii:

a) organizează, conduce şi răspunde de activitatea de reparaţii, revizii şi întreţinere a parcului auto din unitate;

b) fixează sarcini şi responsabilităţi concrete pe linia întreţinerii mijloacelor auto fiecărui cadru ce are în primire mijloace auto;

c) urmăreşte şi răspunde de aplicarea consecventă a normativelor, instrucţiunilor, dispoziţiunilor tehnice şi a ordinelor ce reglementează activitatea sectorului în ceea ce priveşte folosirea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi evidenţa mijloacelor auto;

d) să cunoască particularităţile tehnico-constructive şi operative ale autovehiculelor din dotare, principalele caracteristici, date tehnice, reglaje, starea de fixaţie a unor scule şi utilaje din inventarul autospecialelor;

e) să ia măsuri pentru încadrarea autovehiculelor în normele tehnice de consum;

f) să efectueze planificarea, organizarea şi executarea operaţiunilor de reparaţii şi întreţinere a autovehiculelor, de trecere la exploatarea de sezon, asigurând introducerea în reparaţie a tuturor mijloacelor, cât şi recepţionarea autovehiculelor reparate în unitate sau la unităţi specializate;

g) să facă parte ca organ tehnic al unităţii din toate comisiile tehnice specifice activităţii de transporturi;

h) împreună cu şeful de garaj să întocmească cererile de materiale, piese de schimb, utilaje de garaj şi atelier, scule, dispozitive, aparatură de testare şi control, îngrijindu-se şi de aprovizionarea acestora;

i) să asigure o perfectă ordine interioară şi o stare disciplinară bună;

j) răspunde de starea de curăţenie a perimetrului parcului auto precum şi a spaţiilor aferente acestuia;

În unităţile în care nu este prevăzută funcţia de şef atelier, atribuţiunile de mai sus vor fi preluate de şeful de garaj.

10.4 - Conducătorii auto au următoarele atribuţii:

a) să cunoască caracteristicile tehnico-constructive ale autovehiculului ce îl are în dotare precum şi modul de funcţionare al acestuia;

b) să cunoască particularităţile exploatării autovehiculului punând accent pe funcţionarea în siguranţă a acestuia, prevenirea accidentelor de circulaţie şi evenimentelor tehnice;

c) să respecte normele legale privind circulaţia pe drumurile publice şi prevederile actelor normative în vigoare precum şi recomandările organelor de poliţie rutieră;

#M2

d) să efectueze examinările medicale şi psihologice în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

#B

e) să completeze foaia de parcurs citeţ, fără ştersături sau modificări şi să certifice prin semnătură realitatea şi exactitatea datelor înscrise;

f) să nu se abată de la itinerariul stabilit şi să nu folosească autovehiculul în alte scopuri decât celui destinat;

g) să informeze şeful de garaj asupra eventualelor evenimente tehnice constatate pe timpul efectuării cursei;

h) să participe la executarea operaţiunilor de întreţinere tehnică a autovehiculelor.

10.5 - Contabilul sectorului auto are următoarele atribuţii pe linia asigurării tehnice de autovehicule:

a) ţine evidenţa contabilă a sectorului în baza reglementărilor legale şi răspunde de legalitatea operaţiunilor derulate

b) emite foi de parcurs pentru autovehiculele unităţii completând datele privind valabilitatea, identificarea autovehiculului, numele conducătorilor auto, datele privind rezerva de kilometri, rulajele la care se execută R.T.1, R.T.2 şi schimbul de ulei, plinul rezervorului (la rubrica "Existent la rezervor"), kilometri la bord (de la care începe evidenţa rulajului pe noua foaie de parcurs);

c) prelucrează foaia de parcurs, totalizează, calculează şi înscrie totalul kilometrilor (efectivi şi echivalenţi) parcurşi, consumul de carburanţi (consum real, consum normat, economii, consum peste normă) şi certifică prin semnătură operaţiunile făcute;

d) păstrează şi completează dosarele tehnice ale autovehiculelor cu documentele specifice răspunzând de conţinutul acestora;

e) completează în carnetele de bord rubricile privind: evidenţa rulajului, anvelopelor şi acumulatorilor;

f) întocmeşte situaţia nominală a autovehiculelor din dotarea unităţii, evidenţa constituirii rezervei de carburanţi şi motokilometri precum şi evidenţa planificării şi consumului de motokilometri;

g) prezintă spre aprobare directorului unităţii planul zilnic de transport;

h) lunar, înainte de efectuarea inventarierii carburanţilor-lubrifianţilor, verifică împreună cu gestionarul sectorului evidenţa bonurilor de valoare distribuite conducătorilor de autovehicule, retrăgând pe cele rămase neconsumate.

ART. 11

Pentru buna desfăşurare a activităţilor de asigurare tehnică de autovehicule, Direcţia Economico-Administrativă poate stabili şi alte atribuţii specifice unităţilor.
SECŢIUNEA a III-a

PREGĂTIREA DE SPECIALITATE A PERSONALULUI
ART. 12

Pregătirea de specialitate a personalului pentru asigurarea tehnică de autovehicule se organizează şi desfăşoară pentru însuşirea temeinică, în mod diferenţiat, în raport cu atribuţiile pe care le are de îndeplinit, a cunoştinţelor privind construcţia, funcţionarea şi caracteristicile tehnice ale autovehiculelor din înzestrare, principiile şi regulile de exploatare, precum şi formarea şi perfecţionarea deprinderilor în conducerea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice.

ART. 13

Perfecţionarea pregătirii de specialitate se execută, teoretic şi practic, prin cursuri de perfecţionare, întâlniri de lucru în cadrul unităţilor proprii sau celor specializate, vizite de documentare la diferite firme care au oferte în domeniu, vizite de documentare la târguri şi expoziţii, prin studiu individual.

ART. 14

Pregătirea de specialitate a personalului tehnic se desfăşoară diferenţiat, în raport de funcţiile pe care este încadrat şi se referă în principal la:

a) cunoaşterea prevederilor actelor normative privind asigurarea tehnică de autovehicule;

b) cunoaşterea caracteristicilor tehnico-funcţionale, construcţia, funcţionarea, exploatarea şi repararea autovehiculelor din înzestrare, principiile de folosire eficientă a acestora, precum şi a aparaturii de diagnosticare a utilajelor şi instalaţiilor de atelier;

c) cunoaşterea particularităţilor exploatării autovehiculelor în diferite anotimpuri, punându-se accent deosebit pe funcţionarea sigură a acestora în toate condiţiile, prevenirea accidentelor de circulaţie şi evenimentelor tehnice;

d) organizarea asigurării tehnice în situaţii deosebite (încadrarea incompletă cu personal tehnic, asigurarea parţială cu autovehicule şi materiale tehnice etc.);

e) cunoaşterea normelor legale privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, prevenirea accidentelor de circulaţie, îndatoririle şefului de garaj, de autovehicul şi ale conducătorului auto;

f) cunoaşterea regulilor de protecţie a muncii, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

ART. 15

În cazul când, prin programul de pregătire sau prin îndeplinirea misiunilor specifice, nu se asigură menţinerea antrenamentului în conducere, conducătorii auto vor fi folosiţi, prin rotaţie, la conducerea unor autovehicule care execută transporturi în cadrul misiunilor pe care unităţile le îndeplinesc.

ART. 16

Specializarea şi perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto, precum şi a personalului tehnic auto, se organizează şi desfăşoară conform programelor şi instrucţiunilor întocmite de instituţii abilitate în domeniul transporturilor rutiere, care organizează astfel de cursuri.

ART. 17

Semestrial, în ultima lună, şefii serviciilor logistice vor organiza studierea, de către conducătorii auto din subordine, a prevederilor actelor normative în vigoare privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi măsurile de prevenire a accidentelor de circulaţie şi a evenimentelor tehnice.

Cu această ocazie, se va organiza şi efectua testarea acestora asupra cunoaşterii normelor privind circulaţia pe drumurile publice, măsuri de acordare a primului ajutor în caz de accidente precum şi a modului specific de lucru pentru situaţia în care se transportă persoanele care, potrivit legii, sunt private de libertate. În acest sens directorii de unităţi vor transmite invitaţii în scris reprezentanţilor poliţiei rutiere solicitându-se participarea efectivă a acestora la această activitate.

Pentru personalul care nu îndeplineşte baremul legal, se stabileşte un alt termen de verificare.

De asemenea, cei care dovedesc că nu au cunoştinţele necesare şi nu manifestă siguranţă în conducerea autovehiculelor sau produc accidente de circulaţie, în mod repetat, din vina lor, nu vor mai avea dreptul de a conduce autovehicule din dotare.
SECŢIUNEA a IV-a

ÎNZESTRAREA ŞI COMPLETAREA CU AUTOVEHICULE
1. Clasificarea autovehiculelor

ART. 18

Autovehiculele din înzestrare se clasifică, după destinaţie, în grupele: muncă operativă, transport, rezervă şi stoc de mobilizare.

Din grupa activităţi operative fac parte autovehiculele destinate executării misiunilor operative permanente sau temporare.

Din grupa transport fac parte autovehiculele destinate asigurării nevoilor de transport administrativ-gospodăreşti.

Din grupa rezervă fac parte autovehiculele destinate asigurării unor misiuni operative suplimentare sau pentru înlocuirea autovehiculelor imobilizate pe o perioadă mai îndelungată.

Din grupa stoc de mobilizare fac parte autovehiculele care se păstrează în conservare, destinate înzestrării unităţilor care se înfiinţează (completează la mobilizare).

ART. 19

În conformitate cu prevederile standardelor naţionale în vigoare şi a reglementărilor emise de instituţiile abilitate, în calitate de autoritate naţională în domeniul transporturilor rutiere, în sensul prezentului ordin, vehiculele se definesc, astfel:

Autovehicul - vehicul care se deplasează prin propulsie proprie.

Automobil - autovehicul care se utilizează, în mod normal, pentru transportul de persoane şi/sau bunuri sau tractarea de remorci. Nu sunt considerate automobile, tractorul şi maşina autopropulsată pentru lucrări. Automobilul de teren are cel puţin două axe motoare, diferenţial blocabil şi capacitate de trecere corespunzătoare.

Autoturism - automobil care, prin construcţie şi echipare, este destinat transportului de persoane, bagajului şi/sau bunurilor acestora şi are maximum 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto).

Berlină - caroserie închisă, având următoarele caracteristici:

a) cu sau fără montant central între ferestrele laterale;

b) acoperiş rigid fix;

c) poate avea o trapă de aerisire;

d) 4 sau mai multe locuri, dispuse pe cel puţin 2 rânduri;

e) 2 sau 4 uşi laterale;

f) poate avea o capotă de portbagaj sau uşă spate;

g) 4 ferestre laterale.

Break - caroserie închisă, având următoarele caracteristici:

a) partea din spate oferă un volum mărit;

b) acoperiş rigid fix;

c) poate avea o trapă de aerisire;

d) 4 sau mai multe locuri, dispuse pe cel puţin 2 rânduri;

e) scaunele spate şi cotierele pot fi rabatabile sau demontabile pentru mărirea suprafeţei de încărcare;

f) 2 sau 4 uşi laterale şi uşă spate;

g) 4 sau mai multe geamuri laterale.

Microbuz (minibuz) - automobil destinat, prin construcţie, transportului a mai mult de 9 persoane (inclusiv conducătorul auto), dar nu mai mult de 22 persoane, aşezate pe scaune şi în picioare, având cel mult 17 locuri pe scaun.

Autobuz - automobil destinat, prin construcţie, transportului a mai mult de 9 persoane (inclusiv conducătorul auto) pe scaune şi, după caz, a bagajelor acestora. Poate fi solo sau articulat şi poate avea unul sau mai multe niveluri (autobuz cu etaj).

Autobuz urban - autobuz destinat transportului urban sau suburban de pasageri, aşezaţi pe scaune sau în picioare, având cel puţin 18 locuri, care asigură, la staţii, posibilitatea unui schimb rapid de pasageri.

Autobuz interurban - autobuz destinat transportului interurban de pasageri aşezaţi pe scaune, cu posibilitatea transportului, pe distanţe scurte, a unui număr limitat de pasageri în picioare, pe culoar.

Autocar - autobuz destinat transportului de persoane aşezate pe scaune, pe distanţe lungi, în condiţii de confort, prevăzut din construcţie, cu spaţii special amenajate, în afara salonului pasagerilor, pentru depozitarea bagajelor acestora.

Automobil mixt - automobil destinat, prin construcţie, transportului simultan de persoane şi de bunuri, în compartimente separate.

Automobil utilitar (autoutilitară) - automobil comercial destinat, prin construcţie, transportului de bunuri, într-o structură închisă sau deschisă.

Autocamion (autoutilitară camion) - automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri pe o platformă cu sau fără obloane, care poate fi acoperită cu prelată.

Autofurgon (autoutilitară furgon) - automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transportului de bunuri într-o structură închisă.

Automobil specializat (autospecializată) - automobil destinat transportului de bunuri sau de persoane, pentru care sunt prevăzute amenajări specifice (ex: autocisternă pentru transport apă, autocisternă pentru transport carburanţi-lubrifianţi, autoizotermă, autofrigorifică, autovehicul pentru transport pâine etc.).

Automobil special (autospecială) - automobil cu caroserie închisă sau deschisă destinat, prin construcţie şi echipare, efectuării de servicii şi/sau lucrări (ex: autospecială pentru transport deţinuţi, autospecială pentru stins incendii, autosanitară, autoambulanţă, autovidanjă, automacara, autospeciale de transmisiuni, geniu, chimic etc.).

Autotractor - autovehicul de tracţiune, destinat exclusiv sau în special, tractării de remorci.

Autoremorcher - autotractor destinat, în principal, tractării remorcilor grele cu proţap articulat sau a unor vehicule tractate grele, putând fi prevăzut cu o platformă pentru lestare.

Autotractor cu şa - autotractor destinat numai tractării semiremorcilor, prevăzut cu un dispozitiv de cuplare de tip şa, care preia o parte importantă din masa acestora, precum şi forţele de tractare.

Tractor - autovehicul de tracţiune destinat, prin construcţie şi echipare, tractării, împingerii şi/sau acţionării diverselor vehicule sau utilaje agricole, industriale etc.

Tractor agricol sau forestier - tractor destinat efectuării unor lucrări în agricultură şi silvicultură prin tractarea, purtarea şi, după caz, acţionarea unor remorci sau utilaje speciale din aceste domenii, fiind în general tractor lent, cu o viteză ce nu depăşeşte 30 km/h.

Maşină autopropulsată pentru lucrări - utilaj autopropulsat destinat, prin construcţie şi echipare, efectuării unor lucrări sau service, care circulă pe drum numai pentru a se deplasa între locul de garare şi locul unde execută lucrările, având o viteză care nu depăşeşte 30 km/h (ex: buldozer, excavator, autostivuitor, plug de zăpadă autopropulsat etc.). Maşina autopropulsată pentru lucrări, realizată pe şasiu auto, care păstrează caracteristicile de performanţă ale autovehiculului de bază din care derivă, este asimilată cu autovehiculul special (autospecială).

Remorcă (vehicul tractat) - vehicul fără motor, destinat, prin construcţie, să fie tractat de autovehicule. Din punct de vedere al amenajărilor constructive şi al destinaţiei, acestea pot fi: remorcă utilitară camion, remorcă utilitară furgon, remorcă specializată, remorcă specială etc.

Semiremorcă - vehicul tractat prevăzut, în locul axei directoare, cu un sistem de articulaţie cu pivot care se cuplează cu şaua autotractorului. Axa sau grupa de axe este situată în spatele centrului de greutate al vehiculului considerat uniform încărcat, astfel încât o parte semnificativă a masei sale totale maxime autorizate, este suportată de şaua autotractorului. Din punct de vedere al amenajărilor constructive şi al destinaţiei, acestea pot fi: semiremorcă utilitară camion, semiremorcă utilitară furgon, semiremorcă specializată, semiremorcă specială etc.

ART. 20

Terminologia utilizată în art. 18 şi 19 se va utiliza, în mod obligatoriu, de personalul logistic de specialitate cu atribuţii specifice în domeniul asigurării tehnice de autovehicule.
2. Primirea-predarea, introducerea în serviciu şi retragerea din exploatare a autovehiculelor

ART. 21

Dotarea unităţilor cu mijloace de transport se poate realiza prin: achiziţia de autovehicule noi, redistribuirile între unităţi, transferul fără plată al unor autovehicule de la alte instituţii publice, acceptarea unor donaţii sau sponsorizări, precum şi prin preluarea de autovehicule confiscate şi intrate în proprietatea privată a statului.

ART. 22

În executarea acestor activităţi, se vor avea în vedere necesităţile reale şi de perspectivă ale unităţilor, urmărindu-se permanent introducerea în dotare, numai a acelor mijloace de transport ale căror caracteristici tehnico-funcţionale permit îndeplinirea în mod corespunzător a misiunilor ce revin unităţilor.

ART. 23

Introducerea în dotarea unităţilor a unor autovehicule noi, prin achiziţii centralizate, se face numai după avizarea, de către Direcţia Economico-Administrativă, a specificaţiilor tehnice. Această avizare nu poate constitui derogare de la respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice de bunuri şi de servicii.

ART. 24

Completarea stocului de mobilizare cu autovehicule noi se realizează de către Direcţia Economico-Administrativă.

Împrospătarea stocului de mobilizare se realizează cu mijloace de transport noi primite pentru dotare, având rodajul terminat şi o stare tehnică şi de întreţinere foarte bună.

La grupa rezervă, prin grija unităţilor, se vor introduce numai autovehicule cu rulaje reduse şi o stare tehnică şi de întreţinere corespunzătoare îndeplinirii misiunilor ce revin unităţii.

ART. 25

Primirea autovehiculelor noi se execută prin Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii.

ART. 26

Predarea-primirea autovehiculelor se execută astfel:

a. în baza deciziei de distribuţie emisă de:

1) Directorul general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care coordonează activitatea Direcţiei Economico-Administrative - pentru distribuirile de autovehicule noi;

2) Şeful Direcţiei Economico-Administrative - pentru distribuirile/redistribuirile efectuate între unităţile din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

b. în baza deciziei zilnice pe unitate şi documentelor de evidenţă contabilă, pentru predarea-primirea autovehiculelor de la o unitate la altă unitate, în cazul detaşării autovehiculelor;

c. în baza deciziei zilnice pe unitate şi a procesului-verbal de predare-primire, pentru predarea-primirea autovehiculului de la depozitul unităţii la conducătorul auto şi de la un conducător auto la altul.

Înmatricularea autovehiculelor noi sau redistribuite se va face în funcţie de necesităţile activităţilor curente de transport şi, de regulă, în raza unde unităţile deţinătoare îşi au sediul, cu respectarea prevederilor legale.

ART. 27

În cazul distribuirilor/redistribuirilor, la predare, autovehiculele trebuie să fie complete, să aibă o stare tehnică şi de întreţinere bună şi documentele de evidenţă a exploatării completate la zi.

Cu această ocazie, se vor verifica următoarele:

a) sculele, accesoriile, piesele de schimb etc., conform inventarului de complet;

b) dacă datele înscrise în decizia de distribuţie şi în documentele de evidenţă a exploatării corespund cu cele înscrise pe autovehicul: categoria, marca, tipul, numărul de identificare al autovehiculului şi seria de motor;

c) dacă marca, tipul şi seriile anvelopelor existente pe autovehicul corespund cu cele menţionate în documentele de exploatare;

Se interzice înlocuirea agregatelor, aparatelor, instalaţiilor, mecanismelor şi pieselor existente pe autovehiculele ce se predau, cu altele mai vechi sau defecte.

ART. 28

Se interzice predarea-primirea autovehiculelor în situaţiile în care nu sunt îndeplinite cumulativ, după caz, condiţiile prevăzute la art. 25, art. 26 şi art. 27.

ART. 29

În cazul distribuirilor efectuate între unităţi, atunci când autovehiculele nu corespund a fi predate şi delegatul primitor refuză primirea acestora, directorul unităţii predătoare trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a deciziei (dispoziţiei) primite, prin înlăturarea tuturor neajunsurilor semnalate. În astfel de situaţii, la unitatea predătoare se va întocmi un proces-verbal, în care se vor menţiona: motivul refuzului, măsurile luate pentru înlăturarea neajunsurilor şi un nou termen de predare-primire.

Când directorul unităţii predătoare consideră că refuzul primirii nu este întemeiat, va înainta, ierarhic, procesul-verbal şi documentaţia care justifică netemeinicia refuzului, urmând ca Serviciul Logistic din cadrul Direcţiei Economico-Administrative să ia măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a deciziei emise.

ART. 30

La predarea-primirea autovehiculelor se întocmeşte document justificativ contabil şi proces-verbal model anexa 2, după caz.

ART. 31

La introducerea în serviciu a autovehiculelor, se va emite o decizie zilnică pe unitate, în care se va specifica: grupa de destinaţie la care se repartizează, numărul de înmatriculare al autovehiculului, norma de rulaj până la sfârşitul anului, gradul profesional, numele şi prenumele conducătorului auto.

ART. 32

La începutul fiecărui an, se va emite o decizie zilnică pe unitate pentru reglementarea activităţii de asigurare tehnică de autovehicule, care va cuprinde: date privind identificarea autovehiculului, categoria, marca şi tipul autovehiculului; numărul de înmatriculare; grupa de destinaţie (conform prevederilor tabelei de înzestrare); norma anuală maximă de rulaj; gradul profesional, numele şi prenumele conducătorului auto care îl încadrează; componenţa comisiilor pentru: testarea conducătorilor auto, cercetarea accidentelor de circulaţie şi a evenimentelor tehnice.

Modificările ulterioare ale prevederilor acestei decizii zilnice pe unitate, se pot efectua pentru motive temeinice, numai prin decizie zilnică pe unitate.

ART. 33

Evidenţa autovehiculelor se ţine pe grupe de destinaţie, separat la uzul curent şi stocul de mobilizare, conform tabelelor de înzestrare a unităţii la pace şi mobilizare şi ale celor pe care le asigură din punct de vedere logistic, menţionându-se: categoria, marca şi tipul fiecărui autovehicul.

ART. 34

Compartimentul Transporturi din Direcţia Economico-Administrativă ţine evidenţa nominală şi statistică a autovehiculelor din unităţile subordonate.

Evidenţa nominală şi statistică se ţine în unităţi pe formulare model anexa 3.

Unităţile teritoriale de penitenciare vor transmite la Direcţia Economico-Administrativă - Compartimentul Transporturi, situaţia nominală a autovehiculelor model anexa 3, până la 15 ale lunii următoare trimestrului de referinţă, atât în scris, cât şi prin poşta electronică.