Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

Diversitatea de păreri privind conceptul de stat se explică prin:

nivelul de cunoaştere propriu momentului istoric dat, împrejurările

istorice în care s-a gândit, diversitatea de criterii de la care s-a plecat etc.

Dintre teoriile care s-au formulat în legătură cu geneza şi conţinutul

statului şi care au o largă circulaţie, menţionăm următoarele:

teocratică, în lumina căreia statul apare ca o creaţie divină, respectul

şi supunerea faţă de aceasta fiind apreciate ca o îndatorire religioasă.

Astfel de teorii întâlnim în perioada antică, în feudalism şi chiar în

condiţiile de astăzi când, în unele constituţii, se formulează ideea că

monarhul domneşte din mila lui Dumnezeu; patriarhală, care susţine

că statul ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea monarhului din

puterea părintească. Elemente ale acestei concepţii se întâlnesc, de

asemenea, în Antichitate, la Aristotel, dar şi în epoca modernă, de

exemplu la politologul Robert Filmer, care (într-o lucrare intitulată

Patriarhul, apărută în 1953) dezvoltă această teorie, susţinând că

monarhul deţine puterea ca moştenitor al lui Adam, care a primit prin

60

bunăvoinţa lui Dumnezeu această putere, ca şi puterea părintească

(concepţie combătută de John Locke); contractuală, potrivit căreia

statul a apărut pe baza unei înţelegeri între putere şi cetăţeni, ca o

necesitate naturală, teorie susţinută din Antichitate, dar dezvoltată în

Epoca Luminilor, în mod deosebit de Ch. Montesquieu şi J.J. Rousseau;

violenţei, potrivit căreia statul a apărut ca rezultat al stărilor conflictuale

dintre oameni, în care tribul învingător îşi subordona tribul învins.

Ca reprezentanţi ai acestei teorii pot fi consideraţi Eugen Dühring,

Oppenheimer etc. În cadrul acestei concepţii poate fi inserată şi teoria

marxistă, care susţine că statul este rezultatul luptei de clasă; organicistă,

care transpune mecanic situaţia din natură în societate, în care

statul ar reprezenta anumite celule specializate pentru a asigura funcţionalitatea

organismului social; rasistă, ca variantă a teoriei violenţei,

în care o rasă trebuie să domine altă rasă; psihologistă, care explică

existenţa statului prin factori de ordin psihologic şi afirmă că în societate

există două categorii de oameni, din punct de vedere psihic, unii

destinaţi să conducă şi alţii să fie conduşi; juridică, potrivit căreia raporturile

dintre oameni nu pot exista decât pe baza unor reglementări

juridice.

Majoritatea acestor teorii conţin un anumit adevăr, dar suferă

prin unilateralitatea lor, dată atât de contextul istoric al elaborării, cât

şi de mobilurile ideologice.

Fără a opera o analiză minuţioasă a tuturor acestor teorii, vom

preciza că, din punct de vedere ştiinţific, statul este considerat de către

mai mulţi analişti ca formă de organizare politică a societăţii aflată pe

diferite trepte de dezvoltare, elementele cadru ce condiţionează existenţa

statului fiind: teritoriul, populaţia şi caracterul de organizare politică.

Statul poate fi definit ca principala instituţie prin care se exercită

puterea politică în societate, în limitele unui anumit teritoriu, de

către un grup organizat de oameni care îşi impun voinţa membrilor

societăţii privind modul de organizare şi conducere a acesteia.

2. Esenţa statului. Tipologie

Elucidarea tipului şi formei de stat constituie, de asemenea, o

problemă de bază a teoriei statului, ea lămurind, pe de o parte, esenţa

statului într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte, forma lui concretă

de manifestare.