Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

partidelor ca instituţii politice, acestea putând să desfăşoare o

activitate sistemică şi de amploare numai într-un climat democratic

autentic.

Pentru înţelegerea clară a partidismului ca fenomen politic, o

mare importanţă o are conceptul de partid politic. Încercările de

definire a partidelor politice au în vedere existenţa lor ca sisteme

grupale, care concentrează mase de indivizi polarizaţi prin interese

comune şi factori ideatici comuni, a căror rezultantă este o cauză

politică unitară raportată la puterea de stat existentă, la regimul politic

din cadrul comunitar dat.

Dificultatea elaborării conceptului de „partid” constă, în mare

măsură, în faptul că există o varietate de partide cu o diversitate de

programe şi orientări, care susţin că principalul lor scop îl constituie

servirea intereselor poporului, ale democraţiei, libertăţii. Înseşi

denumirile diferitelor partide sugerează că ele sunt în slujba poporului.

Există, de pildă, partide care implică în denumirile lor termeni ca:

democrat, naţional, muncitoresc, ţărănesc, popular, republican, al

dreptăţii sociale etc. La acestea se adaugă faptul că, în unele situaţii,

între programele partidelor şi modul cum sunt transpuse ele în practică

există serioase discrepanţe. Experienţa istorică a dovedit că multe

partide, afirmând ca ţel slujirea poporului, au dus, practic, o politică

antipopulară, în contradicţie cu interesele fundamentale ale cetăţenilor.

În literatura de specialitate au existat şi există preocupări permanente

pentru definirea conceptului de „partid politic”, preocupări care

au condus la conturarea unei definiţii cuprinzând trăsăturile esenţiale

ale partidului.

Prin partid politic se înţelege, deci, o grupare de oameni constituită

pe baza liberului consimţământ, care acţionează pragmatic,

conştient şi organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri

sociale, comunităţi umane (popoare, naţiuni), pentru dobândirea şi

menţinerea puterii politice în vederea organizării şi conducerii societăţii,

în conformitate cu idealurile proclamate în platforma program.

Din definiţie rezultă o serie de trăsături specifice partidului şi

care îl deosebesc de alte instituţii politice:

– caracterul conştient pronunţat, deoarece partidul se constituie

prin liberul consimţământ al cetăţenilor care aderă la o concepţie, la

un program, la o ideologie. Un partid uneşte deci oameni care împărtăşesc

acelaşi crez politic, doritori să-l slujească şi capabili s-o facă;

66

– caracter organizat, partidul structurându-se în forme organizatorice

pe verticală şi orizontală, locale şi centrale, iar membrii partidului

supunându-se unor rigori şi discipline specifice partidului respectiv;

– caracterul de grupare socială – uneori declarat – în sensul că

partidele servesc, în primul rând, interesele unei categorii sociale;

– caracter istoric, partidele apărând o dată cu organizarea politică

a societăţii şi evoluând împreună cu aceasta.

Rolul partidelor în organizarea şi conducerea democratică a

societăţii se manifestă prin anumite funcţii, precum:

– potenţarea procesului de conştientizare privind interesele fundamentale

ale unor grupuri tot mai largi de cetăţeni şi atragerea acestora

spre o activitate politică conştientă. Această funcţie se realizează

prin programele şi platformele partidelor, care înscriu afirmarea unor

idealuri de libertate şi progres, pe care le vor propaga în rândurile maselor;

– organizarea cetăţenilor pe temeiul unor principii şi reguli care

asigură desfăşurarea unei acţiuni conştiente, dirijate spre un anumit

scop. Cetăţenii pot fi grupaţi atât în partide şi alte formaţiuni politice,

acţionând pe baza platformelor-program ale acestora, cât şi în

organizaţii profesionale de tip sindical;

– formarea şi pregătirea cadrelor în scopul asigurării personalului

calificat pentru aparatul de stat în vederea guvernării atunci când

partidul ajunge să preia puterea politică în stat;

– asigurarea guvernării, în perioada exercitării puterii politice în

stat, prin elaborarea unor programe, norme şi orientări de dezvoltare,

în concordanţă cu interesele ţării respective, pe plan atât intern, cât şi

extern.

Cu toate că partidele politice îşi au originea în Antichitate, ele

nu au avut aceeaşi pondere şi semnificaţie în toate orânduirile sociale.

În prezent, majoritatea politologilor se situează pe poziţia unei delimitări

nete între partidele care s-au manifestat în viaţa social-politică a

orânduirilor sclavagistă şi feudală şi cele a căror existenţă este legată

de dezvoltarea societăţii moderne.

Ca răspuns la relaţiile dintre partide în epoca modernă a pluralismului

pluripartidist, în societate apare ceea ce M. Duverger a numit

un sistem de partide. Există, deci, în orice societate, un sistem de

corelaţii sociale în interiorul cărora se plasează partidul sau partidele

politice. În orice comunitate se fixează un grup de raporturi relativ

stabile, numit sistem de partide, exprimat prin relaţiile dintre: numărul

de partide, dimensiunile lor, sistemele de alianţe ale partidelor exis-

67

tente, strategiile lor politice (sau tacticile de acţiune), plasamentul lor

geografic (ca arie de influenţă şi de distribuţie politică în spaţiul

comunitar), tradiţiile, comportamentele politice specifice etc.

Pe lângă această clasificare poate fi citată (J. La Palombara, M.

Weiner) cea care împarte sistemele de partide în două categorii: sisteme

competitive şi sisteme noncompetitive. Se poate spune că această

clasificare pune, subiacent, o întrebare capitală pentru viaţa politică:

există concurenţă pe piaţa politică a partidelor?

Astfel, sistemele multipartizane (multipartidiste) sunt de două

categorii: multipartidism integral şi multipartidism temperat. Cele

bipartizane, de asemenea, se împart în bipartidiste imperfecte şi bipartidiste

perfecte. Iar cele cu partid dominant se disociază în sisteme cu