Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

alianţa – asumări de obligaţii cenzurarea autonomiei

într-un domeniu şi posibila sporire în altul;

neutralitatea = autolimitare (raportarea la sisteme comunitare

internaţionale, ceea ce duce la o cenzură);

reducerea dependenţei de sursele externe (forma asimetrică) –

sursă de reducere a eroziunii autonomiei;

costurile acţiunilor unilaterale = mult mai ridicate.

FACTORUL GEOGRAFIC-TERITORIAL ŞI AUTONOMIA:

Exemple:

Lipsa sau existenţa unor resurse naturale vitale;

Poziţionare/localizare

Lungimea, numărul de segmente şi calitatea graniţelor ce trebuie

apărate – potenţatori ai gradului de autonomie

Gradul accesibilităţii în diferite puncte ale globului.

Geografia poate oferi avantaje şi/sau dezavantaje:

– absolutizarea valorilor geografice nu este indicată;

– avantajele pot fi convertite în dezavantaje şi viceversa;

– geografia a fost un generator, potenţator al conflictelor, dar

şi al cooperării;

– avantajele pot dispărea ca urmare a evoluţiilor tehnologice;

– geografia poate determina anumite politici, precum şi unele

politici pot defini rolul unor arii geografice.

Importanţa studiilor geostrategice şi geopolitice

5. PROCESUL POLITICII EXTERNE

GENERALITĂŢI

Statele nu reacţionează la fel în politica externă.

Trebuie să ştim:

22

sensul sau înţelesul strategiei în politica externă;

în ce măsură analiza factorilor sistemici se reflectă în politica

externă: geografia şi structura în care urmează să funcţioneze sistemul;

factori idiosincratici = factori de natură subiectivă.

Procesul politicii externe se referă şi la: instituţii, proceduri =

diferite de la ţară la ţară, în funcţie de regim, dar şi de:

proces decizional/decizii;

circumstanţe/context;

factori psihologici.

Politica externă poate fi elaborată sau întâmplătoare. Ea primeşte

valori şi dinspre:

gradul de urgenţă a deciziei;

tipul de guvernământ;

semnificaţia problemei;

timpul la dispoziţie pentru luarea deciziei.

METODE DE OPERARE ÎN POLITICA EXTERNĂ

(MODUS OPERANDI):

Forme:

căutarea de interese şi soluţii comune calea multilateralismului

(statul este prins în relaţii globale sau regionale);

forma bilaterală de exprimare: ţară-ţară.

Atitudini:

Prin a avea o atitudine activă se poate înţelege a iniţia acţiuni,

dar şi a rezista iniţiativei atitudinilor propuse de alţii. Alt aspect important

al activismului este şi modul în care statul se raportează la

interesul naţional, exprimarea voinţei ori lipsei de voinţă, folosirea

forţei în raporturile bilaterale, regionale sau alte forme de intervenţionism/

non-intervenţionism.

FORMULAREA ŞI STRATEGIA POLITICII EXTERNE:

– Pornind de la elementele majore ale mediului internaţional

a formula o politică optimă = obiectiv al politicianului şi omului

de stat.

– Prezentăm o schiţă, o suită de etape care nu pot fi privite simplificator

ori separat, căci presupun o interrelaţie şi câteodată

chiar simultaneitate.

23