Originea si evolutia limbii romane

B)Declinarea:

Caz	Apropiere				Departare
	Singular		Plural		Singular		Plural
	Masculin	Feminin	Masculin	Feminin	Masculin	Feminin	Masculin	Feminin
N,Ac	acesta	aceasta	acestia	acestea	acelea	aceea	aceia	acelea
G,D	acestuia	acesteia	acestora	acestora	aceluia	aceleia	acelora	acelora

Functia sintactica:

1.S: Acesta a venit.

2.NP: Prietenul meu este acesta.

3.AA: Copilul acesta este bun.

4.AP: Cartile acestuia sunt noi.

5.CI: ~D~ Dau acestuia o minge.

~Ac~ Eu m-am interesat despre acela.

6.CD: Tu il cauti pe acela.

7.CCL: ~Ac~ Eu locuiesc langa acesta.

~G~ El sta inaintea acestuia in banca.

8.CCT: ~G~ Tu ai intrat pe usa inaintea acestuia.

~Ac~ Tu ai intrat pe usa inainte de acestia.

9.CCM: ~Ac~ El a raspuns ca acestia.

~G~ El a raspuns asemenea acestora.

~D~ A raspuns conform acestor reguli?

10.CCC: ~G~ El a intarziat din pricina acestora.

11.CCS: ~G~ Tu ai muncit toata ziua in scopul acestora.

~Ac~ Tu ai muncit toata ziua pentru acestia.

12.C.Ag: Poezia a fost scrisa de acesta.


VII.Pronumele relativ

A)Forme:

Simple	Care, cine, cat, ce, cata, cati, cate;
Compuse	Cel care, cel ce, ceea ce;

B)Declinarea:

Forma	cine	Cat, cati, cata, cate	care	care
N-Ac	cine	Cat, cati, cata, cate	care	-
G	(a,al,ai,ale) cui?	cator	(a,al,ai,ale)	caruia
				careia
				caror
D	cui	cator	-	caruia
			-	carora
			-	caror

Functiile sintactice ale pronumelui relativ:

1.S: Am vazut ce este acolo.

2.NP: Spune-mi ce a devenit Ionel.

3.AA: Am aflat care carte ai ales-o din biblioteca mea.

4.AP: Acesta este romanul in paginile caruia m-am regasit.

5.CD: Am cumparat cartea pe care mi-ai recomandat-o.

6.CI: Iata caietul caruia i-am schimbat coperta.

7.CCT: Acesta este candidatul inaintea caruia vei raspunde tu.

8.CCL: In zare se vede padurea dincolo de care se afla satul.

9.CCM: Iti prezint adversarul mai bine decat care vei lupta tu.

10.CCC: Ai trecut iar prin necazul din care te-ai imbolnavit acum un an.

11.CCS: Ai reusit la examenul pentru care ai invatat tot anul.

12.C.Ag: Iti prezint elevul de catre care a fost compus exerc

Hamlet
Printul Danemarcei

William Shakespeare

(1564-1616)

Dramaturg si poet englez, este unul dintre marile spirite ale culturii englezesti si universale, cel mai jucat dramaturg

Din toate timpurile.A scris comedii, tragedii, piese istorice si din toate timpurile.Printre cele mai cunoscute opera dra- matice se numara:

• 
  Richard al III-lea;
  
• 
  Romeo si Julieta;
  
• 
  Visul unei nopti de vara;
  
• 
  Hamlet;
  
• 
  Othello;
  
• 
  Machbeth;
  
• 
  Regele Lear;
  
• 
  Furtuna.
  

Datorita valorii exceptionale, ele au capatat de-a lungul timpului forta unor mituri literare.

Hamlet-personaje

Claudius - rege al Danemarcei

Hamlet - fiul ultimului rege si nepot al celui de acum (Clau- dius este unchi pentru Hamlet si fratele regelui

Raposat)

Polonius - lord camaras

Laertes - fiul lui Polonius

Horatio – prieten si confident al lui Hamlet
Voltimand

Cornelius

Rosencrantz -curteni

Guildenstern

Osric
Marcellus

Bernardo -ofiteri din garda regelui
Francisco- soldat din garda regelui

Reynaldo- servitor al lui Polonius

Fortinbras- print al Norvegiei

Gertrude- regina Danemarcei, mama lui Hamlet,sotia

lui Claudius

Ophelia- fiica lui Polonius, iubita lui Hamlet
Fantoma (Duhul)

Actori

Doi clovni gropari

Scena
Hamlet este compus din V acte,iar actiune se petrece in Da-nemarca.
Actul I ii prezinta pe Bernardo si Francisco dialogand pe o terasa din castel.Acestia vorbeau despre aparitia unei misterioase fantome ce aparea dupa miezul noptii si sema-na cu chipul regelui raposat.Horatio vede si el fantoma si ii spune prietenului sau Hamlet despre aceasta. Hamlet si cu ceilalti stau intr-o noapte pe terasa in as-

teptarea misterioasei Fantome. Deodata aceasta isi face aparitia.Vazand asemanarea acesteia cu tatal sau,Hamlet o urmeaza,singur,pana intr-un loc mai retras al castelului. Regele-Fantoma ii marturiseste fiului sau ca moartea sa nu a fost una naturala,asa cum se crede, ci a fost asasinat chiar de fratele sau,prezentu rege al Danemarcei –Claudius.Pe langa acestea Fatoma ii mai spune ca regina,Gertruda, a fost sedu-sa de acest viclean iar moartea fostului rege nu a fost produsa de muscatura unui sarpe in timp ce acesta statea in gradina castelului,ci fratele sau l-a otravit,turnandu-I otrava in ureche, in timp ce acesta dormea, rapindu-i “viata, sceptrul si regina”. Auzind acest scenariu ingrozitor, Hamlet jura ca din acel moment sa-si razbune tatal.Atat Hamlet cat si Fantoma ii Obliga pe Horatio sip e strajeri sa nu spuna nimic despre eve-

nimentul petrecut pe terasa castelului.

Actul II

Doua luni mai tarziu dupa moartea fostului rege si dupa Intalnirea lui Hamlet cu duhul tatalui sau,curtea regala, comPusa din regale Claudius, regina Gertruda, Polonius si ceilalti Curteni observa schimbarea stranie de comportament a lui

Hamlet si decide sa afle cauzele acestei misterioase transforMari. Initial Polonius a crezut ca Hamlet are acest comportament bizar datorita iubirii lui pentru Ophelia. Ophelia este sfatuita de fratele sau,Laertes, apoi de tatal sau, sa-si infraneze orice sentiment de dragoste fata de Hamlet si sa respinga orice declaratie de dragoste a acestuia. Regele si regina, intruniti intr-o incapere a castelului,cerCurtenilor Rozencrantz si Guildenstern sa iscodeasca pe Hamlet pentru a afla motivul acestuia.

Discutand cu cei doi trimisi de regi, Hamlet intelege scopul lor si rezista tentatiei de marturisire.Pentru a-l inveseli pe Hamlet, la curtea regeasca este trimis un grup de actori.Totodata Hamlet ii marturiseste lui Polonius dragostea sa pentru Ophelia.Hamlet le cere actorilor sajoace piesa “Uciderea lui Gonzalo” dar cu cateva modificari de

versuri impuse de print.Actorii accepta.Dupa ce toti curtenii ies din sala, Hamlet declara in monologul sau intentia de a demasca pe ucigasul tatalui sau, un-

chiul-rege Claudius:”Desi lipsindu-i limba,crisma totusi/ Gra- ieste-n chipul cel mai nefiresc/ Actorii acestia vor juca in fata/lui unchi-meu o piesa foarte-asemeni/ Cu moartea tatii si atunci ce drum s-apuc.Stafia/se poate sa fi fost doar Necuratul/Si Necuratul intotdeauna poate/Sa-si dea un chip aromitor”.”Amalt temei,mai sigur:piesa-I lat/In care pot pe rege sa-l inhat”.

Actul III

Curtenii Rozencrantz si Guildenstern raporteaza regilor ca n-au izbutit sa dezvaluie taina lui Hamlet dar un grup de actori i-a sporit interesul tanarului print. Regele, afland de invitatia lui Hamlet de a participa la vizionarea unei piese de teatru, acceptaFara sa cunoasca intentiile printului.Dar inainte de acestea,regele,Regina si Polonius se intreaba daca taina printului are vreo legatuRa cu sentimental de dragoste pentru Opheli. Ophelia se ofera vo- luntara in aflarea acestei taine iar regii se ascund intr-o camera de alaturi pentru a auzi discutia dintre cei doi indragostiti.

In discutia aceasta Hamlet,fiind orbit de gandul ca mama sa, regina,si-a tradat sotul, o intreaba pe mult-indragita sa Ophelia da-ca se considera frumoasa si cinstita si afirma ca puterea frumusetii va preschimba cinstea ei, devenind desfranata decat ca cinstea, ca valoare,sase asemene cu frumusetea.

Intr-un moment de nebunie, Hamlet ii declara Opheliei ca nu aiubit-o si o sfatuieste sa se duca la o manastire pentru a se mantui de viitoarele ei pacate.

Auzind acestea, Ophelia, dezamagita de spusele lui Hamlet, crede ca acesta s-a smintit. Dup ace Hamlet pleaca, regale, socat, isi face aparitia considerand ca vorbele si gandirea tanarului print nu ii reprezinta sminteala,ci altceva, mai adanc si mai dureros as-cuns in suflet.

Actul IV

A doua zi, dup ace a pus totul la punct cu actorii, Hamlet ii ce-re prietenului sau Horatio sa studieze expresia fetei regelui in momentul piesei.Incepe piesa.Aceasta prezinta un rege si o regina ce par indragostiti.Regele se intinde si adoarme pe un strat de flori iar ea il pa-raseste.Un alt personaj ii scoate coroana de pe cap, o saruta si dupa ce picura otrava in urechea regelui,pleaca.Regina se intoarce, ga- sestet pe rege mort si se preface a fi trista. Otravitorul copleseste peregina cu daruri; initial ea pare scarbita dar in cele din urma ea ii primeste marturisirea dragostei. In momentul in care apare scena otravirii regale Claudius, cu- prins de remuscari,ordona incetarea piesei de teatru, prilej pentru Hamlet de a i se adeveri vorbele Fantomei.Dupa piesa, regina il cheama,indurerata, in iatacul ei, sa-I vorbeasca. Regele hotaraste ca Hamlet sa plece in Anglia, pentru a-si in- departa namicul.Ramanand singur,regale se gandeste la crima savarsita si este macinat de constiinta, de fapta savarsita.Intra si Hamlet si vazandu-l ingenuncheat se gandeste sa-l omoare dar se autostapaneste caci singura pedeapsa pentru acest ucigas este sa-l demascheze. Ajuns in iatacul reginei, Hamlet se comporta indifferent cu mama sa,acuzand-o de moartea tatalui sau, regele raposat.Crezand ca Hamlet a innebunit si ca vrea sa o omoare, regina striga dupa ajutor.Vrand sa o salveze, Polonius care statea ascuns dupa o perdea este ucis de print. Dupa numeroase acuzari dureroase adre- sate mamei sale, in iatac isi face aparitia Fantoma regelui. Regina nu il vede ins ape regale-Fantoma cu care Hamlet vorbeste, crezandu-l nebun. Hamlet ia corpul neinsufletit al lui Polonius si il ingroapa intr-un loc ascuns.

Regele Claudius ordona ca mai apoi sa fie asasinat. Hamlet se intalneste cu capitanul printului norvegian Fortinbras care venise cu oastea sa pentru a cuceri o parte din Polonia.Intre timp Laertes, fiul raposatului Polonius se intoarce din Franta, aduna o oaste si pleaca spre castelul regelui Danemarcei cu gand de razbunare si de preluare a tronului. Horatio primeste de la niste marinari o scrisoa- re de la Hamlet in care i se spune ca a fost atacat de un grup de pirati dar a scapat cu viata. Laertes, dornic de razbunarea mortii tatalui sau, este convins de viclanul rege sa-si foloseasca talentul de spadasin sis a-l omoare pe Hamlet. In timp ce acestia pun la cale acestplan diabolic, Ophelia moare inecandu-se.

Actul V

Este prezentata imaginea tragica a inmormantarii Opheliei, la care participa doi clovni gropari.La inmormantare sunt prezenti Hamlet si prietenul sau, Horatio, care vorbesc cu unul din clovnii gropari.Acest clovn avea o viziune macabra dar si ironica despre moartea oamenilor sip area total dezinteresat de respectful fata de osemintele mortilor.Dupa un timp apare si cortegiul funerar: cada- vrul Opheliei, regele, regina, Laertes, preotul si curtenii. Hamlet ii spune lui Horatio ca a descoperit o scrisoare in care se vorbea despre planul asasinarii sale, comandat de rege, in drum spre An- glia.

Osric, unul dintre curteni, ii adduce lui Hamlet vestea ca a fost invitat sa participle la un duel contra lui Laertes in schimbul oferirii, in cazul unei victorii, a unor lucruri pretioase. Hamlet accepta provocarea cu toate ca este avertizat de pericol de catre Horatio. In timpul duelului, regina bea din greseala dintr-unul din paharele cu vin otravit si moare. Intr-un moment de neatentie Laertes si Hamlet fac schimb de sabii iar Laertes este ranit de propria sa sabie otravita.Inainte de a muri, regina ii spune fiului sau, Hamlet ca bautura este otravita. De asemenea Laertes ii divulga lui Hamlet planul secret de a-l omori. Auzind aceste uneltiri, Hamlet il strapunge pe rege, omorandu-l cu propria otrava. Hamlet bea dintr-un pahar otrava sinucigandu-se in timp ce Fortinbras se apropie victorios de palat.Vazand macelul din castel, printul norvegian, la indemnul lui Horatio, il inmorman- teaza pe Hamlet ca pe un erou.

Hanu Ancutei – Fantana dintre plopi
Povestirea reprezinta o specie literara a genului epic, avand dimensiuni restranse (poate fi incadrata intre schita si nuvela), cu o actiune limitata la o singura intamplare relatata.

Ca specie,povestirea este cultivate inca de la sfarsitul Antichitatii latine,aparand apoi mentionata in timpul Evului Mediu si in Renastere, cand atinge apogeul prin “Decameronul” lui Boccaccio.

In secolul al XIV-lea cand in Europa incepe utilizarea termenului de “nuvela”, nu exista o distinctie reala intre povestire si nuvela deoarece erau construite initial pe aceleasi principii. Astfel, “Decameronul” lui Boccaccio a fost considerat multa vreme drept o succesiune de nuvele. Confuzia, care are la baza predominanta actiunii in ambele specii, poate fi eliminate prin precizarea ca in povestire actiunea este preponderenta, pe cand in nuvela accentul cade asupra personajului.

Asociate cu temenul de povestire sunt si conceptele de “short-story”, termen provenit din limba engleza,aplicabil tuturor speciilor de mica intindere, si “kurtzgeschichte”,termen al limbii germabe ce desemneaza o anumita categorie a naratiunii scurte, la persoana I, cu final deschis.

Povestirea propune o viziune subiectiva a unui narator prin faptul ca evenimentul i s-a intamplat povestitorului sau unui prieten apropiat, detaliu care permite naratorului o buna cunoastere a evenimentului si, implicit, o percepere subiectiva a acestuia. Accentul este plasat asupra actiunii in detrimental evolutiei psihologice a personajului, iar existenta unui singur nucleu epic important determina existenta unui singur plan narativ, ceea ce conduce la o actiune lineara. Personajele sunt construite mai ales prin prisma unui portret moral, cu o vizibila conotatie afectiva, portretul fizic fiind introdus doar schematic, succinct, avand rolul de a sustine de fapt trasaturile interioare ale personajului.Limbajul povestirii are o vizibila conotatie populara, fiind dominat de marci ale oralitatii (expresii colocviale, formule ale adresarii directe,elemente paremiologice) incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective.

Acestor trasaturi li se adauga o serie de trasaturi specifice povestirii in literatura romana: oralitatea este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator, este respectat un ceremonial al adresarii ce presupune captarea atentiei, cucerirea ascultatorilor si verificarea atentiei, existenta unei atmosfere de petrecere, sfat sau intimidate si evocarea unui timp trecut, vag istoric, de cele mai multe ori mitic.

“Hanu Ancutei”este editat in 1928 si “capteaza toate sonurile prozelor anterioare, concepute in structura predilecta a povestirii” (Ion Vlad); capodopera creatiei lui Sadoveanu se hraneste din taramul creatiei folclorice, valorificand ecouri de balada, intr-un ritm al povestirii tulburatoare cu iz arhaic – popular. Conceptii si mod de existenta, limbaj si simtire vin di adancurile unui timp fabulos si real totodata, intalnindu-se intr-o viziune moderna.

“Hanu Ancutei”apare in contextul unei epoci literare a carei valoare si stralucire depaseste, in ansamblu, amplitutidinea oricarei alte etape.Marii prozatori se diferentiaza, thematic si prin modalitati, pe doua directii esentiale, continuand disputa traditionalism – modernism a inceputului de secol. Pe linia traditionalista, Sadoveanu se inscrie alaturi de Agarbiceanu si Rebreanu, pastrand insa atributele marilor scriitori ce depasesc categorisirile.Ca si “Decameronul” lui Boccaccio, “Povestirile din Canterbury” de Chaucer sau “O mie si una de nopti”, opera “Hanu Ancutei este construita pe modelul “relatarii in serie”(Ion Vlad).

Structural, “Hanu Ancutei” este o suita de noua povestiria caror unitate, asigurata de atmosfera hanului si de ritualul supunerii, constituie o opera unitara (nu o culegere de povestiri) unica in literature romana.

Prin acest tip de compozitie “Hanu Ancutei” devine o “carte de atmosfera” (Const. Ciopraga).“Fantana dintre plopi” ilustreaza toate trasaturile povestirii.

Protagonistul povestirii “Fantana dintre plopi” este capitanul de mazali de la Balabanesti, Neculai Isac, din tinutul Tutovei. Sadoveanu, maestru al descrierii de tip portret, reuseste sa individualizeze personajul surprinzand print tuse simple dar sigure particularitati fizionomice si vestimentare dintre cele mai sugestive:“Era un om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal.Purta ciubote de iuft cu tuteci nalte s-un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint.Pe umeri, tinuta numa-ntr-un lantujel, atarna o blanita cu guler de jder. Avea torba de piele galbana la sold si pistoale la coburi.Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturesc si sprancene intunecoase, arata inca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept strans si inchis ii dedea ceva trist si straniu”. Capitanul Neculai Isac apare in povestire in doua ipostaze: cea de narator al unei povesti de dragoste cu sfarsit tragic, ipostaza ce are drept conditii obligatorii intelepciunea si acumulatrea unei experiente, dar si cea de actant, ipostaza in care apare ca un tanar aventurier, vesnic indragostit.

Comisul Ionita, care i-a fost prieten in tinerete, ii dezvaluie Ancutei imaginea de atunci a protagonistului: “voinic si frumos” si “rau”(aici nu are semnificatia de “nemilos”, “crud” sau aspru, ci “aprig” ), care “batea drumurile cautandu-si dragostele” si care “pentru o muiere care-iI era draga , isi punea totdeauna viata”. Indragit pe data de “gospodarii si carausii din Tara de Sus”, capitanul are prilejul sa povesteasca “intamplarea naprasnica”prin care a trecut, datorita careia “a pierdut o lumina” sip e care n-o poate uita, iar Dumnezeu l-a intors iarasi prin locurile acelei dureri…”.

Este deschis acum, in timpul din discurs, catre intelepciune.Nu refuza vinul si tovarasia: “–Iubitilor prietini, imi raspunse mazalul,mie mi-a placut todeauna sa beau vin cu tavarasi. Numai dragostea cere singuratate.Divanul nostru-i slobod si deschis si-mi sunteti toti ca niste frati!”. In antiteza cu imaginea din prezent, capitanul de mazili insusi, in acest moment al rememorarii se vede pe sine, cel de acum douazeci si cinci de ani, ca un “om buiac si ticalos”. Aceasta autoapreciere este menita sa trezeasca interesul celor de la han, iar adjectivul “ticalos” isi pierde aici sensul peiorativ.