Din păcate, în ceea ce priveşte educaţia şi instruirea, fosta republică sovietică moldovenească era la coada clasamentului în URSS. Cu o populaţie preponderent rurală, unde peste 65 la sută din totalul de cetăţeni locuia la ţară, numărul persoanelor cu studii superioare şi medii de specialitate aici era mai mic decât în toate celelalte teritorii din spaţiul european al Uniunii Sovietice.
Această stare de lucruri şi-a pus amprenta după 1991 atât asupra participării politice, cât şi asupra actului guvernării. Pe de o parte, inerţia şi rătăcirea conduşilor, iar pe de alta, ignoranţa conducătorilor care trebuiau să înveţe din mers, au silit societatea moldovenească, ori de câte ori trebuia să ia o decizie capitală, să facă un pas înainte, şi doi paşi înapoi.
