Outline of research on social inclusion in moldova

Concluzii. Astfel, alegătorul este privat de posibilitatea de a avea un anumit deputat în propria circumscripţie, dar şi de a vota persoana, nu numai partidul. Cred că în aceste condiţii s-ar impune un sitem electoral mixt, când o parte din legislatori ar fi aleşi direct în circumscripţii, iar ceilalţi - pe liste.
V. DE CE SUNT EXCLUŞI? Deficienţe instituţionale şi motivaţii politice

• 
  Mentalitatea tradiţională şi reflexele sovietice
  

Din punct de vedere antropologic, în fiinţa umană concurează două instincte aparent contradictorii: nevoia de libertate şi nevoia de a fi protejat. În mod normal, omul are neve şi de una, şi de alta. Astfel, din acest punct de vedere nu există două tipuri de oameni. Totuşi, într-un anumit context social este cu putinţă să se pună accentul sau pe libertate, sau pe protecţie. În consecinţă, se constituie pe un anumit teritoriu un tip distinct de cultură şi chiar un tip aparte de civilizaţie.
Privită din acest unghi, civilizaţia iudeo-creştină, unde s-a impus o cultură a libertăţii, este considerată preponderent individualistă, aici acordându-se o prioritate libertăţilor individuale. În acelaşi timp, societăţile musulmane sau budiste care au cultivat cu preponderenţă conceptul de supunere, sunt eminamente holiste, unde corpul social prevalează asupra individului. Totuşi, aceste civilizaţii au căutat să evite antagonismul dintre cele două arhetipuri sociale.

Regimurile comuniste din ţările europene, care desconsiderau şi chiar călcau în picioare drepturile fundamentale ale omului, au stabilit norme de conduită publică care au suprimat nevoia de liberate şi, din contra, au forţat tentaţia de subordonare a conduşilor faţă de conducători. În fond, comunismul de tip sovietic de pe teritoriul Republicii Moldova a impus un mod paternalist de a fi în care partidul unic juca rolul căpeteniei de clan care avea grijă, în schimbul supunerii şi asimilării ideologiei dominante, şi de prezentul, şi de viitorul tuturor indivizilor.

Astfel, mentalităţile tradiţionale ale cetăţenilor care în 1991 au ieşit din comunism trădau supunere, conformism, inerţie, pasivitate politică, nevoia de protecţionism, ura de clasă, complexe faţă de opinii divergente, precum şi faţă de modelele sociale occidentale care se băteau cap în cap cu uzanţele regimului sovietic. Toate acestea s-au suprapus pe principiile de libertate, pluralism, toleranţă politică, supremaţie a legii, declarate după dispariţia URSS şi puse la temeliile noului sistem politic.

Nu e de mirare că din capul locului, bunăoară, piaţa liberă a devenit apanajul unor interlopi sau al unor înalţi funcţionari corupţi. Oamenilor oneşti, în ciuda unor capacităţi intrinsece, le lipsea, totuşi, exerciţiul iniţiativei private. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în viaţa politică. Multiplele tabu încorsetau conştiinţa politică a oamenilor în primii ani de după proclamarea independenţei, fapt care, pe de o parte, a generat multă indiferenţă amestecată cu aşteptări de mană cerească, iar pe de altă parte, a creat condiţii ca vechea nomenclatură, prin manipulare şi dezinformare, să îndepărteze publicul de la o participare politică efectivă şi, profitând de asta, să transforme puterea politică într-o sursă de căpătuială personală.

În acelaţi timp, reflexele sovietice au rerodus apucăturile vechii nomenclaturi comuniste în sţnul noii clase politice. Nu e de mirare că birocraşia cu ticurile eu autoritarise a netezit calea spre putere unui partid comunist dogmatic şi demodă veche.

•