Outline of research on social inclusion in moldova

Discrepanţe dintre legislaţie şi uzanţele politice

Deşi legislaţia Republicii Moldova, în ciuda unor incoerenţe şi pastişări accidentale, corespunde în linii generale standardelor europene, marea hibă a sistemului politic autohton sunt uzanţele şi practicile guvernării care de multe ori sfidează şi Constituţia, şi normele de drept.

Fosta putere a PCRM a început să se deterioreze de la cap, atribuindu-i şefului statului un rol pe care el, potrivit legii supreme, nu o are. Preşedintele republicii, deşi dispune de prerogative minore, el urmând mai mult să domnească decât să guverneze, şi-a adjudecat dreptul să conducă şi guvernul, şi preşedinţii raioanelor, şi primarii, şi directorii de întreprinderi etc.
Şeful statului nu are dreptul, bunăoară, să demită un ministru decât la propunerea primului-ministru şi cu contrasemnătura acestuia din urmă. În realitate însă miniştrii erau destituiţi după bunul plac al preşedintelui. Încălcând principiul autonomiei locale, acesta a făcut în 2007, înainte de alegerile locale, o vizită la primăria Chişinăului, unde a dat indicaţii ”preţioase” primarului şi i-a promis bani pentru nevoile capitalei, deşi Constituţia nu-i oferă dreptul să conducă primăria şi cu atât mai puţin să dispună de mijloace financiare pentru a le pune la dispoziţia administraţiilor locale.

Un abuz, care venea în contradicţie cu legislaţia, a fost şi constituirea Ministerului Administraţiei Publice Locale care neglija principiul ordonării sistemului politic pe orizontală. De fapt, preşedintele a creat astfel o verticală a puterii care, în ciuda Constituţiei, sfida standardele europene şi se mula pe nişte practici preluate din Federaţia Rusă.

S-a pornit de la ideea eronată că o concentrare a puterii de tip sovietic ar eficientiza actul guvernării. În realitate însă un astfel de model de gestionare a ţării n-a făcut altceva decât să genereze abuzuri, corupţie, favoritism