Lipsa de resurse financiare afectează cel mai mult instituţiile culturale.
Conform raportului statistic în sistemul Ministerului Culturii în anul 2008 au activat în sate 1146 case de cultură, dintre care numai 803 sunt special amenajate, 531 necesită reparaţii capitale, iar 79 sunt avariate, adică este imposibil să activezi în ele. Dacă ţinem cont că în republică sunt peste 1464 de sate (fără cele din Transnistria), ajungem să constatăm că 312 n-au localuri de cultură, ca un prim garant al vieţii culturale comunitare. Conform Programului prioritar de finalizare a construcţiilor şi de reparaţie capitală a edificiilor instituiţilor de cultură din teritoriu pentru anii 2006 -2008, aprobat de Guvern în anul 2006 prin Fondul de Investiţii Sociale au fost reparate capital 12 case de cultură, alocându-se în acest scop 20 mln. lei de la bugetul de stat şi 3 mln. lei de la bugetele autorităţilor publice locale şi contribuţia populaţiei; în 2007 şi 2008 au fost reparate încă 20 case de cultură, cu alocarea a 40 mln. lei de la bugetul de stat. Raportaţi la faptul că toate casele de cultură din republică sunt destul de vechi, aceşti indici sunt nesemnificativi.
Cel mai bine asigurate cu spaţii culturale sunt satele din UTA Găgăuz Yery. Fiecare sat are casă de cultură bine întreţinută. Important este să remarcăm că satele din această formaţiune sunt aproape toate gazificate şi sunt cel mai bine asigurate cu servicii (au brutării, case de servicii sociale, mori, vinării, alte unităţi economice). Satele din raionul Taraclia sunt la fel de afectate de criză ca cele din restul sudului republicii.
Oferta caselor de cultură pentru locuitorii din sate este una preponderent muzical coregrafică. În anul 2008 au activat 2 902 formaţii artistice şi numai 53 cercuri de creaţie tehnică şi aplicativă. Dintre toate formaţiile doar 473 au titlul de „model”, ceea ce înseamnă că doi specialişti, conducătorul de formaţie şi conducătorul artistic, au un salariu lunar de aproape 500 de lei. Aceşti bani nu ajung decât pentru achitarea costurilor la întreţinerea casei. Analizând activitatea caselor de cultură din mediul rural,se observă că în ultimele două decenii aproape toate acţiunile au fost centrate pe moştenirea artistică culturală. Reactualizarea ei a coincis cu entuziasmul oamenilor de cultură. Au fost incluse în circuitul social toate rezervele de altă dată: costume naţionale, instrumente populare, au fost reparate unele localuri, dar n-au fost făcute investiţii substanţiale în cultură. Spre exemplu n-a fost construită nici o casă de cultură, nici un sediu pentru muzeu sau pentru bibliotecă. Toate aceste instituţii, importante pentru revigorarea vieţii comunitare în sat sunt dislocate în spaţii adaptate. În ultimii ani Fondul de Investiţii din Moldova a contribuit în baza unor proiecte la reparaţia unor case de cultură şi la confecţionarea costumelor scenice pentru formaţiile artistice. Dar aceste contribuţii sunt nesemnificative comparativ cu marile necesităţi ale domeniului.
În mediul rural, unde sunt puţine instituţii culturale, un rol important în stimularea vieţii culturale revine bibliotecilor săteşti şi celor şcolare. Actualmente funcţionează în satele republicii 1218 biblioteci, dintre care 104 sunt filiale pentru copii. Din 2002 numărul lor s-a micşorat cu mai mult de 380 unităţi. Spaţiul în care sunt amplasate 200 dintre biblioteci necesită reparaţii capitale, iar 28 sunt avariate, puţine dintre ele sunt încălzite iarna. Dar activitatea acestor instituţii este departe de-a satisface necesităţile cititorilor. Fondul lor de carte conţine cele mai multe titluri de cărţi scrise în alfabetul chirilic, care nu sunt întrebate de cititori şi doar foarte puţine sunt scrise în alfabetul latin. Cel mai mult resimt marginalizarea elevii, care în sate sunt şi principalii cititori ai cărţilor din biblioteci. Conform programei şcolare, ei trebuie să facă lecturi suplimentare, dar negăsind cărţile necesare în bibliotecă, sunt nevoiţi să renunţe ori să citească cărţi scrise cu caractere chirilice. Această realitate pune la îndoială capacitatea bibliotecilor de-a fi o sursă de carte necesară actualelor scopuri educaţionale. Spre exemplu, conform raportului statistic al Ministerului Culturii în anul 2008 bibliotecile săteşti au primit doar 5 401 publicaţii în limba de stat, adică la o distribuire egalitară, ar reveni aproape câte 5 titluri în fiecare instituţie. Ceea ce reprezintă extrem de puţin, cu atât mai mult că nu există un sistem echitabil de completare a fondului de carte al bibliotecilor din sate. Deseori părinţii şi pedagogii constată cu regret ca elevii din oraşe nu obişnuiesc să citească cărţi, ci preferă să obţină informaţiile necesare din computer. Copii din sate, de regulă, n-au acces la computer şi interesul lor pentru lecturile tradiţionale este destul de sporit.
Pentru a completa fondurile de carte ale bibliotecilor săteşti, şcolare etc. este necesar a conceptualiza o politică editorială adecvată. Este important ca statul să se implice în editarea cărţilor prevăzute de procesul educaţional şi să asigure completarea patrimoniului bibliotecilor cu ele.
Accesul copiilor din sate la informaţie este destul de limitat. Doar 104 biblioteci comunale deţin calculatoare ( un total de 244 computere, cu 88 imprimante) şi doar 54 dintre ele sunt conectate la Internet (un total de 112 computere), iar 13 biblioteci din această categorie dispun de pagină Web. Este o bază electronică foarte modestă care nu asigură participarea elevilor din şcolile săteşti la procesele informaţionale moderne, îi frustrează de dreptul de a beneficia de performanţele societăţii informaţionale.
Apoi, promotorii culturii în sate, de altfel ca şi cei din oraşe (bibliotecarii, la fel ca şi şefii caselor de cultură, conducătorii artistici sau învăţătorii din şcolile de artă), au salarii lunare simbolice ce nu depăşesc 1000 de lei.
În mediul rural şcolile de artă oferă posibilitatea de-a descoperi şi cultiva talentele artistice ale copiilor. În republică funcţionează 22 şcoli de arte plastice, 12 dintre care necesită reparaţii capitale. În ultimii ani au fost închise din lipsă de fonduri şcolile de artă plastică din Căuşeni, Hânceşti, Străşeni, Călăraşi etc. Dacă amplasăm pe hartă şcolile rămase în funcţiune, vom observa că mai la sud de Orhei nu funcţionează nici o şcoală de arte plastice, decât cele din UTA Găgăuz Yeri (4 şcoli). Astfel, copii din sudul Republicii Moldova sunt privaţi de dreptul de-a urma o şcoală de arte plastice.
Şcolile muzicale pentru copii sunt într-un număr mai mare decât cele de arte plastice. Actualmente activează 54 de asemenea şcoli, dintre care 4 în UTA Găgăuz Yeri, alta în raionul Taraclia şi geografic sunt amplasate la distanţe potrivite pentru a acoperi întreg teritoriul.
În octombrie 2007 a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 1080 din 02 Cu privire la Programul de susţinere a activităţii instituţiilor de învăţământ artistic extraşcolar pe anii 2007 – 2010, care are ca obiectiv principal redresarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor (reparaţii capitale şi curente, achiziţia instrumentelor muzicale şi a literaturii de specialitate, informatizarea etc.), asigurarea instituţiilor de învăţământ artistic extraşcolar cu materiale didactice; îmbunătăţirea calităţii procesului educaţional. Dar şi acest program ca şi altele din domeniu nu a avut acoperire financiară.
Dostları ilə paylaş: |