Outline of research on social inclusion in moldova

Cât durează tranziţia şi când dispare fenomenul excluziunii?
Unele ţari din spaţiul post-sovietic s-au văzut puse in fata situaţiei de a trece prin mai multe procese de tranziţie simultan – de la economie planificata la cea de piata, de la un stat totalitar la unul descentralizat, democratic si eficient, de la lipsa societatii civile la edificarea acestea si de la o criza identitară, atomizata la coeziune identitara.

Daca tranziţia a inceput odata cu dobindirea independentei, apoi sfirsitul ei poate fi mai greu de anticipat. La nivelul conştiinţei colective ,,tranzitia se va incheia când colectivitatea nu va mai vorbi despre ea” ( Zamfir 2004: 14). Tranzitologistii opereaza insa cu un alt aparat categorial de evaluare a democraţiei si anume conceptul de democraţie consolidata, care ,, la o înţelegere comuna reprezintă un proces vizibil prin care regulile, instituţiile si constrângerile democraţiei ajung sa constituie the only game in the town , singurul cadru legitim de urmarire si exercitare a puterii politice” ( Diamond 2004 : 20) democraţia, astfel in viziunea a doi importanti tranzitologi Juan J. Linz si Alfred Stepan ,,capată rutina si se internalizează adânc in viaţa sociala, instituţionala si chiar psihologica”.

Nicolae Chirtoaca ajunge la concluzia ca Republica Moldova se afla abia in faza stabilizării democratice, dupa ce a demarat un şir de reforme cu caracter liberalizator, ca premize de baza pentru demararea procesului de democratizare a societatii. Faza stabilizarii ramâne a fi una critica pentru continuarea cu succes a reformelor, ea insa nu este ireversibila, astfel incit in locul atingerii consolidarii democratice, datorita societatii civile slab conturate, a unui pluralism politic abia coagulat, dar mai ales datorita fenomenului ,,captured state”, existind riscul alunecarii spre un regim autoritar.

Conceptul ,,captured” state reprezintă o paradigma recenta a Bancii Mondiale si FMI, menita sa explice quasi esecul reformelor in multe din statele postcomuniste. Ideea de baza este ca presiunea de a adopta un curs de reforma suboptimal, deriva nu din perdantii tradiţionali ai tranzitiei- muncitori disponibilizati, pensionari saraciti sau birocratie ineficienta, ci mai degrabă ca o consecinţă a presiunii exercitate de cistigatorii pe termen scurt ai tranzitiei, grupări economice si politice cu interese inguste, politicianiste si mercantile a câtorva oligarhi, in dauna bunăstării generale a populatiei (Omelyanchuk 2001: 3-4). Agenţii care facilitează procesul de capturare sunt indivizii, grupurile sau firmele din companiile publice sau private, care tind sa influenteze legile, regulamentele, politicile guvernamentale in propriul lor avantaj prin mijloace ca santajul, mita, traficul de influenta. De asemenea aceştia deţin sau controlează importante mijloacele mass - media pentru a influenta opinia publica in directia dorita de ei si tot ei sunt interesati ca societatea civila sa fie slab institutionalizata, iar mass media incomoda sa fie sufocata, cenzurata.

La o analiză atentă a articolelor de investigaţie din presă, se va observa de altfel ca atât in cadrul opoziţiei active, atât in cazul celei pasive, dar mai ales in cadrul partidului de guvernământ sau chiar partidelor extraparlamentare, exista suficienţi ,,capturatori” pentru a se gasi explicatii la ,,tranzitarea prin tranziţie” a Republicii Moldova in scurta sa ,,statalitate pasagera” , altfel spus la jubileul ,,celei de-a III-a statalitati” in ultimii 15 ani, conform metodologiei oferite de FMI si BM.

Vom mai preciza că nivelul de capturare coreleză cu nivelul libertăţilor civile existente in tarile in tranziţie (Omelyanchuk 2001: 6). Raportul Freedom House pe anul 2006, ofera Republicii Moldova la capitolul drepturi politice 4 unitati conventionale , iar in dreptul libertati civile – 3, ceea ce conform metodologiei de calcul ii conferă statutul de tara partial libera. Faptul ca in ultimii 3-4 ani Moldova a rămas la acelaşi nivel, dovedeşte faptul ca tara nu a făcut schimbari revolutionare in ultimii doi ani de coaliţie la guvernare a melanjului cromatic revoluţionar.

In efortul intelectual făcut de tranzitologi se recunoaşte şi faptul că ,, acolo unde provocarea construcţiei statului include diviziuni etnice sau de nationalitate semnificative.. consolidarea democraţiei este favorizata de constructia unui stat atotcuprinzător ce oferîă egalitate politica tuturor cetăţenilor” (Diamond 2004: 26). Abordarea identitatilor multiple ar fi una din solutiile de compromis propuse Linz si Stepan. La fel ca si conceptul de frontiera , identitatile multiple nu sunt fixe sau ,,primordiale.. ele sunt mai curând schimbătoare, construite pe baze sociale”, iar ,, daca politicienii , sau cercetătorii din ştiinţe sociale nu forţează polarizarea, multi oameni pot prefera sa se considere ca avind identitati multiple si complementare” ( Linz , Stepan 2005 : 62).

Integrarea Europeană si Euro-Atlantică, care ar putea servi ca un alt indicator al finisarii tranziţiei si consolidarii democratice ar putea solutiona si problemele identitare. Fobia inoculata cetatenilor din Transnistria, ca de altfel si teama guvernarii comuniste din ultimii 6 ani de guvernare de NATO, este nejustificată. Or, unul din criteriile politice fundamentale de aderare la aceasta organizatie este tocmai respectarea drepturilor minoritatilor şi, deci, eliminarea fenomenului de excluziune politică de care suferă la ora actuală chiat transnitrie. In ultima instanţă, aceasta aderare ar putea rezolva o serie importanta de probleme, impacând simultan tranziţia, frontierele si identitatea, prima disparind, iar celelalte doua fiind securizate.