Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

9. Profilaxie

Caracterul de deficienta ireversibila a întârzierii mintale face ca masurile profilactice sa se situeze pe primul plan al obiectivelor terapeutice. Ele se constituie ca o actiune cu caracter general, organizata si dirijata de catre societate si urmaresc depistarea si îndepartarea tuturor factorilor de risc.

În cadrul acestor masuri se înscriu: grija pentru ridicarea nivelului de educatie sanitara si a standardului de viata economic, social si cultural sau pentru sanatatea parintilor (examenul medical prenuptial, consultul si sfatul genetic), dispensarizarea gravidei, nou-nascutului si a copilului, preocuparea pentru prevenirea suferintei fetale, vaccinarile, dezvoltarea tehnicilor de diagnostic antenatal, etc.

La aceasta se adauga marea gama a masurilor specifice urmarind asistenta gravidelor cu sarcini patologice, cu incompatibilitate Rh sau de grup, tratamentul prompt al afectiunilor gravidei sau copilului.

Diagnosticul antenatal are o importanta mare în depistarea unor afectiuni. Metodele des folosite sunt: ultrasonografia, testarea serica materna, amniocenteza, amniografia, fetoscopia, testarea biochimica si testarea moleculara. Prin aceste metode se pot identifica practic toate maladiile cromozomiale si peste 40 de maladii metabolice ereditare, în special enzimopatiile si hemoglobinopatiile.

Ultrasonografia poate determina dupa saptamâna a 14-a de viata intrauterina diametrul biparietal evidentiind microcefalii, anencefalii, hidrocefalii.

Se fac testari neonatale în maternitati pentru depistarea unor boli. Screening în masa pentru depistarea fenilcetonuriei se face în mai multe regiuni ale tarii, inclusiv în Cluj. Fenilalaninemia se determina prin testul Guthrie dupa ziua a 3-a de viata, odata cu cresterea aportului de proteine alimentare. În alta boala metabolica, galactozemia, se poate evidentia deficitul enzimatic prin metoda Beutler-Baludo (se efectueaza din sângele din cordonul ombilical). Pentru depistarea hipotiroidismului, screening-ul se face numai în regiunile cu risc crescut si s-ar impune extinderea lui în populatia generala.

S-a observat ca retardarea mintala este mai frecventa în clasele sociale inferioare, deoarece masurile profilactice sunt mai putin eficiente datorita saraciei, subculturalitatii, locuintei necorespunzatoare, insalubre si mediului familial instabil. Aplicarea sistematica a unor programe de educatie suplimentara adresata copiilor din familii dezavantajate cultural si altor copii cu risc crescut de interesare neuropsihica, în Suedia, a dus la reducerea semnificativa a prevalentei întârzierii mintale usoare sub 1% fata de media internationala de 3-5%.

O alta forma a profilaxiei este sfatul genetic.

INSUFICIEN[A PSIHICA SECUNDARA
Insuficienta psihica secundara (dementa) este rezultatul unei denivelari de la valorile normale ale personalitatii atinse dupa încheierea procesului de maturare a sistemului nervos central. Spre deosebire de retardul psihic primar, în cel secundar exista posibilitatea agravarii, înrautatirii tabloului clinic, progresiunii procesului de degradare a personalitatii; în cel mai bun caz apare o stationare a simptomatologiei de deficit. Dementa se defineste ca o scadere progresiva si ireversibila a vietii psihice cu alterarea functiilor intelectuale si dezintegrarea conduitelor sociale. Ea se datoreaza unei boli a creierului, de obicei de natura cronica sau progresiva, în care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzând memoria, gândirea, orientarea, întelegerea, calculul, capacitatea de a învata, limbajul si judecata. Dementa produce un declin apreciabil în functionarea intelectuala si unele interferente cu activitati cotidiene uzuale cum ar fi spalatul, îmbracatul, alimentarea, igiena personala, inclusiv excretia.

Atingerea psihica poate fi lacunara sau globala, în functie de vârsta la care se instaleaza degradarea, de nivelul atins în dezvoltarea functiilor psihice, de etiologie. Tabloul clinic se compara cu aspectul unui cer înnorat pe care apare, din loc în loc, câte o portiune de cer senin, bolnavul uimind, uneori, anturajul prin raspunsuri la stimuli, care tradeaza nivelul de organizare psihica anterioara în discordanta cu posibilitatile prezente (oscilante între retardul usor si cel profund). Prin pierderea calitatilor anterioare, personalitatea devine lipsita de unitate, coerenta si continuitate.