| a) Tratamentul comportamental si cognitiv
Se incurajaza pacientul sa limiteze la o singura camera din casa spatiul unde manânca si sa manânce numai la ora mesei, sa nu pastreze alimente în casa si, atunci când merge la magazin, sa cumpere numai ceea ce este trecut pe lista de cumparaturi pe care a conceput-o dupa o masa satisfacatore. Poate fi de ajutor sa mearga la cumparaturi cu un prieten si, cu atâtia bani cât sunt suficienti pentru a cumpara alimentele de pe lista (Collier, 1997).
b) Terapia de grup
Impune discutarea unor probleme cum ar fi: contextul de izolare si "secretul" în care apare bulimia, ideile rigide si irationale ale pacientilor, statusul emotional si psihologic dureros (Rutter, 1994).
c) Tratamentul psihofarmaceutic
Un numar mare de agenti psihofarmacologici au fost testati în bulimia mentala, inclusiv anticonvulsivante, antidepresive, litiu si fenfluramine. Din punct de vedere stiintific antidepresivele s-au dovedit a fi cele mai eficace (Mitchell, 1988). Conform unor studii au efect pe termen scurt în cazul frecventelor abuzuri alimentare. Un trial randomizat restrâns demonstreaza ca fluoxetina ajuta la scaderea ponderala si reduce pofta de carbohidrati. Oricum, mecanismul de actiune al acestor agenti nu e cunoscut. Eficacitatea pe termen lung e prejudiciata de rata înalta a recaderilor ceea ce necesita schimbarea frecventa a medicatiei de-a lungul timpului.
Dostları ilə paylaş: |
