1.2.1.1.Paraidolia consta în animarea pe care o observa în mod iluziv un bolnav care contempla un tablou (obiectele în nemiscare, par a prinde viata, încep sa se miste). Apare în infectiile cu determinism infectios, toxic, posttraumatic, epilepsie, confuzie, dementa.
1.2.1.2.Falsele recunoasteri presupun identificarea gresita a unor persoane, în manie, dementa, sindrom Korsakov de natura etilica, toxica (oxid de carbon), sau traumatica.
1.2.1.3.Iluzia sosiilor presupune aglutinarea în imaginea unei persoane a mai multora (mai multe persoane sunt identificate cu o persoana cunoscuta). Acest tip de iluzie apare în schizofrenie.
1.2.2.Tulburarile psihosenzoriale. Sunt tot perceptii deformate ale obiectelor si fenomenelor ce actioneaza în mod nemijlocit asupra organelor de simt, dar intereseaza mai multi analizatori concomitent. Sunt expresia unei destramari, dezintegrari a functiilor sintetice si integrative senzoriale.
1.2.2.1.Metamorfopsiile presupun o perceptie incorecta, atât ca plasare spatiala, cât si ca numar al excitantilor. Se descriu poliopsii (vede mai multe obiecte în loc de unul singur), macropsii (vede lucrurile mai mari decât sunt), micropsii (liliputane), poropsii (mai apropiate, sau mai îndepartate decât în realitate).
1.2.2.2.Tulburarile de schema corporala se caracterizeaza prin perceptia eronata a propriului corp. Pierre-Abelli a numit-o "semnul oglinzii": bolnavul se priveste în oglinda si are impresia ca anumite segmente ale corpului s-au modificat, i se pare ca este prea înalt, sau prea mic, sau pluteste. Tulburarile sunt caracteristice schizofreniei si anorexiei mentale.
1.2..2.3.Tulburarile perceptiei temporale sunt frecvente la copil, încadrarea temporala fiind o achizitie tardiva (în jurul vârstei de 8 ani), din acest motiv fiind mai greu de depistat. Apar sub forma de "deja vu", "jamais vu", "deja vecu" (bolnavul este sigur ca a mai vazut odata o situatie inedita, ca a mai trait cândva o experienta identica), sau este chinuit de senzatia penibila a timpului pierdut.
1.2.2.4.Depersonalizarea si derealizarea constau în perceptia deformata a propriei persoane sau a lumii din jur, asociata cu o asteptare dureroasa, anxietate izvorâta din iminenta posibila a dezorganizarii propriei persoane, sau a distrugerii, dezastrului în lumea înconjuratoare.
Tulburarile psihosenzoriale apar, de regula, în schizofrenie, în procese organice de lob temporal de natura tumorala sau epileptica.
1.3.Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Sunt percepute obiecte, situatii, persoane, fenomene în absenta acestora, cu convingerea existentei lor reale. Halucinatiile propriu-zise (adevarate) au senzorialitate (pacientul aude, vede, simte), au o proiectie spatiala extracorporala si o convingere de nezdruncinat în realitatea acestor false perceptii. Pseudohalucinatiile (halucinatiile intrapsihice) se diferentiaza de cele descrise anterior prin absenta proiectiei spatiale extracorporale (de exemplu vede un pitic în stomacul lui, fenomenul de rezonanta sau ecou al gândirii). Convingerea subiectiva este pastrata. Halucinoza se caracterizeaza prin faptul ca nu mai este atât de ferma convingerea subiectiva, bolnavul simtind nevoia de a controla si a sti. În functie de analizatorul implicat halucinatiile pot fi:
1.3.1.Halucinatiile auditive apar cu o frecventa mai mare în schizofrenie (mai ales în cea paranoida), epilepsie temporala, stari confuzive toxice sau infectioase. Pot fi simple (acuasme, sau foneme), comune (zgomot de pasi, latrat de câine), sau complexe (verbale). Halucinatiile auditive pot fi percepute biauricular, sau cu o singura ureche; pot fi bitonale (percepe cu o ureche sunet înalt si cu cealalta sunet jos), vocile pot fi de barbati sau femei, apartinând unor persoane cunoscute sau necunoscute, având un continut placut sau neplacut (zeflemitoare, amenintatoare, sau antagonice), cu adresabilitate la persoana a treia, sau a doua, cu posibil caracter imperativ. Pot fi episodice sau permanente.
1.3.2.Halucinatiile vizuale pot fi elementare (fotoame - lumina, scântei), complexe (panoramice, de natura statica sau cinematografice). Se pot localiza în câmpul vizual, dar pot apare si extracampin (în afara câmpului optic, lateral sau în spate), pot fi liliputane (miniaturi), sau zoopsihice (animale), etc. Continutul lor este diferit (placut sau neplacut), pot fi colorate sau necolorate.
1.3.3.Halucinatiile tactile (haptice) presupun perceperea unor senzatii neplacute tegumentare (insecte care înteapa pielea, gâdilat, piscatura). La toxicomani, în cocainism, constituie semnul lui Manian. Unii autori descriu aici si halucinatiile genitale.
1.3.4.Halucinatiile motorii (de miscare, sau chinestezice), se adreseaza aparatului locomotor (se simt îmbrânciti, zguduiti, loviti).
1.3.5.Halucinatiile cenestezice (viscerale, interoceptive) se caracterizeaza prin perceptia unor fiinte, corpuri straine în organele interne.
1.3.6.Halucinatiile sinestezice (polisenzoriale) se adreseaza mai multor analizatori.
1.3.7.Halucinatiile olfactive presupun prezenta unui miros, de obicei neplacut (ou clocit, carne arsa, putrefactie, etc.), mai rar placut (parfum, flori).
1.3.8.Halucinatiile gustative (gust acidulat, amarui), se însotesc, de regula de halucinatiile olfactive, asociind delirul paranoid de otravire.
1.3.9.Halucinatiile transpuse apar atunci când excitantul perceput cu ajutorul unui analizator, declanseaza o perceptie falsa la nivelul unui alt analizator.
1.4.Agnoziile sunt tulburari de perceptie consecutive unei leziuni de focar la nivelul scoartei cerebrale. Bolnavul nu poate recunoaste un obiect dupa calitatile senzoriale cu un singur analizator, desi functia acestuia este integra. În functie de analizatorul interesat agnoziile pot fi:
1.4.1.Agnozii tactile-pacientul nu recunoaste obiectul dupa calitatile lui spatiale (amorfognozia), sau dupa structura materiei sale (anhylognozia). Când bolnavul descrie calitatile separate ale obiectelor, fara sa le poata identifica, tulburarea se numeste asimbolie tactila.
1.4.2.Agnozia auditiva-nu este recunoscut sunetul unui obiect dat (surditatea psihica), sau nu se recunoaste linia melodica a unui cântec (amuzie).
1.4.3.Agnozia vizuala este frecventa la copii, fiind implicata în învatarea scrisului si cititului.
1.4.3.1.Agnozia culorilor, conserva, de obicei posibilitatile de recunoastere pentru rosu si negru.
1.4.3.2.Cecitatea psihica apare atunci când nu sunt recunoscute obiectele vazute.
1.4.3.3.Alexia consta în imposibilitatea de a citi. Poate apare sub forma complexa de alexie optico-agnozica, atunci când imposibilitatea cititului este însotita de agnozia culorilor si a obiectelor. Când copilul nu poate nici sa scrie, alexia este combinata cu agrafie.
1.4.3.4. Acalculia este lipsa posibilitatii de a calcula.
1.4.3.5.Agnozia imaginilor si a figurilor simbolice-copilul nu recunoaste formele geometrice elementare, figurile simple.
1.4.3.6.Agnoziile spatiale apar când copilul nu poate stabili distanta între obiecte sau diferentele de volum.
1.4.3.7.Agnozia fizionomiilor-nu sunt recunoscute persoanele dupa fizionomie.
1.4.4.Agnozii gustative.
1.4.5.Agnozii olfactive.
1.4.6.Somatognozia presupune existenta unor tulburari de integrare a stimulilor care vin de la propriul corp.
1.4.6.1.Anosognozia (Anton Babinski), apare, de regula, la adulti: bolnavul nu îsi recunoaste hemicorpul paralizat (traieste cu convingerea ca acesta este integru, desi nu-l poate utiliza.
1.4.6.2.Apraxo-agnozia (Gerstmann): pacientul nu îsi recunoaste degetele 2,3,4 si nu le poate utiliza, desi sunt integre. Se însoteste de acalculie, agrafie, tulburari de lateralitate (dezorientare stânga-dreapta).
1.4.6.3.Atopoagnozia (sindromul Pick) presupune pierderea capacitatii de a localiza un segment corporal si a posibilitatii de orientare stânga-dreapta, la hemiplegici, sau în demente.
1.4.6.4..Membrul fantoma: perceperea unui membru care nu mai exista (arteriopatii, traumatisme). Unii autori considera tulburarea drept halucinatie, pentru ca se percepe ceva inexistent în prezent. Se pare ca exista o memorie a durerii.
Dostları ilə paylaş: |