Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

6.2.2.5.1. Simpla întârziere a vorbirii presupune un retard global în procesul complex de formare a limbajului, cu prelungirea etapei de gângurit, întârziere în formarea cuvintelor sau frazelor, ulterior prelungirea modului de articulare infantil, caracteristic anteprescolarului. Survine de obicei, în contextul unei nedezvoltari generale a copilului, datorata unui nivel intelectual mai modest, absentei unei stimulari corespunzatoare, prezentei unor afectiuni care duc la izolare, imobilizare, în conditiile unei discrete leziuni cerebrale, sau a unei griji excesive a parintilor care anticipeaza orice dorinta a copiilor, nelasându-le posibilitatea de a solicita verbal.

La copiii normali, în afara situatiilor expuse, exista o forma de mutism care îngrijoreaza parintii. Ei nu încep sa vorbeasca decât la 3 –4 ani, desi somatic, motor, afectiv, intelectual, sunt bine dezvoltati, asa cum reiese si din comportamentul lor, expresia fetei, contactul afectiv cu cei din jur. Acesti copii sunt, de obicei, foarte dotati, când încep sa vorbeasca o fac cursiv, în propozitii legate. Un exemplu concludent este Lucian Blaga care a vorbit numai dupa vârsta de patru ani.

Sistemul de codificare a bolilor ICD-10 descrie "Tulburarea limbajului expresiv" ca o tulburare specifica de dezvoltare în care abilitatea copilului de a utiliza limbajul vorbit expresiv este sub nivelul adecvat vârstei sale mintale, dar în care întelegerea limbajului este în limite normale. Neutilizarea cuvintelor întregi în jurul vârstei de 2 ani si incapacitatea formularii propozitiilor simple la 3 ani sunt considerate semnificative pentru întârzierea dezvoltarii. Dificultatile ulterioare includ dezvoltarea unui vocabular limitat, utilizarea excesiva a unui set redus de cuvinte cu sens general, dificultati în selectarea cuvintelor potrivite si utilizarea substitutiei pentru cuvintele necunoscute, prescurtari, structura sintactica copilareasca, erori de sintaxa, în special omiterea terminatiei cuvintelor si a prefixelor, folosirea gresita sau omiterea prepozitiilor, pronumelor, articolelor. Tulburarea include disfazia sau afazia de dezvoltare de tip expresiv.

6.2.2.5.2. Mutismul copiilor surzi (surdomutitatea) apare pe fondul deficitului senzorial, care îi pune pe copii în imposibilitatea stabilirii unui contact auditiv cu lumea. Poate fi congenital sau dobândit. Se caracterizeaza prin lipsa reactiei la sunet si efortul permanent de urmarire a gesturilor si expresiei vorbitorului.

6.2.2.5.3. Mutismul copiilor oligofreni se datoreaza lipsei substratului morfofunctional cerebral. Nu pot întelege cuvintele auzite si nu se pot exprima. Nivelul dezvoltarii psihice se gaseste pe o treapta animalica, fata este îndobitocita, prezentând si alte semne de deficit.

6.2.2.5.4. Mutismul copiilor schizofreni, sau a celor cu autism infantil precoce, este secundar ruperii de mediu, detasarii, retragerii lor într-o lume particulara, proprie lor. Se caracterizeaza prin alternante cu perioade în care uimesc apartinatorii cu performante de vorbire, la care se adauga simptomatologia psihozei.

6.2.2.5.5. Mutismul electiv apare la copiii hipersensibili, emotivi, care comunica numai cu parintii, fratii. Are un caracter pasager daca sunt favorabile conditiile de mediu. Copilul evita privirile si situatiile în care este observat, executa prompt orice ordin care nu pretinde un raspuns verbal, are o labilitate afectiva foarte mare.

6.2.2.5.6. Mutismul isteric are un caracter temporar, apare la copilul mai mare, legat de conflict, pe o personalitate dizarmonica de tip isteric.

6.2.2.5.7. Mutismul reactiv apare ca expresie a negativismului activ fata de parintii care sufera de un perfectionism exagerat, care aplica masuri coercitive extremiste. Este un mutism voluntar.

6.2.3. Disritmii. Balbismul (bâlbâiala) consta în alterarea ritmului vorbirii ca urmare a unei stari particulare de tensiune intrapsihica ce duce la evitare, repetitii, prelungiri ale sunetelor. Poate fi tonic, tonico-clonic, sau clonic. Apare la copii în perioadele lor de maxima vulnerabilitate adaptativa, între 3-4 ani, la începutul scolaritatii si la pubertate. Se însoteste de embolalie (introducerea unor cuvinte parazite, de exemple "pai", "deci", "asadar", cu care anticipeaza pronuntia cuvintele mai dificile), sincinezii, tulburari vegetative intense, tulburari de respiratie prezente numai în momentul vorbirii. Se accentueaza la emotii si dispare când copilul vorbeste cu persoane cunoscute, cânta sau recita. Se considera a fi o forma de nevroza monosimptomatica a scolarului mic.

6.3. Aspecte privind continutul limbajului (dislogii)

Aceste tulburari vizeaza folosirea nepotrivita a cuvintelor, sau alterarea lor. Apar cel mai frecvent în schizofrenie, unde nu exista un scop al comunicarii, frazele au o semnificatie vida pentru noi, semnificatie impenetrabila.