Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

8. ACTIVITATEA. În sens larg, activitatea este data de totalitatea manifestarilor de conduita, pe plan concret, sau pe plan mintal, prin care omul actioneaza asupra mediului si asupra propriei persoane. Ea include activitatea voluntara superioara (functie psihica), praxiile (presupun învatarea, în timp devenind standardizate, tipizate), activitatile instinctive (reactii emotionale constientizate, dar nu subordonate vointei), reactii generalizate de aparare (la copilul mic), reflexele neconditionate si reactiile vegetative.

Activitatea voluntara este o functie psihica de reflectare constienta, care cuprinde totalitatea manifestarilor noastre pe plan concret, sau pe plan mintal prin care actionam voit asupra mediului si asupra noastra, în vederea realizarii unui anumit scop, la care participa vointa, gândirea afectivitatea.

8.1. Tulburari ale activitatii voluntare

8.1.1. Hiperchineziile presupun existenta unei hiperactivitati care depaseste sfera normalului. Sunt greu de încadrat în vârsta copilariei, din cauza particularitatilor fiziologice de vârsta. Agitatia psihomotorie se caracterizeaza prin hiperactivitate pe plan afectiv, ideativ, motor, având intensitati variabile. Se însoteste de modificari în sfera instinctiva. Se întâlneste în diferite tulburari psihice, având o expresie fenomenologica si o semnificatie prognostica diferita.

8.1.1.1. Agitatia psihomotorie din manie presupune prezenta unei activitati dezordonate, dar nu incoerente, permanenta, cu incapacitatea finalizarii celor începute (polipragmazie dezordonata). Constiinta allopsihica este nealterata, exista hipertimie, usurinta în stabilirea contactului interpersonal, fuga de idei, asociatii ideative prin asonanta, inhibitie scazuta, atentie distributiva.

8.1.1.2. Agitatia psihomotorie de tip confuziv este determinata de tulburarile de constiinta. Activitatea este incoerenta, are caracter absurd, este lipsita de scop, dezordonata; în gândire exista incoerenta, la care se adauga frica, aparare, fuga, cu amnezie completa ulterioara.

8.1.1.3. Agitatia de tip catatonic se desfasoara pe spatiu restrâns, pe model automatizat, stereotip, însotindu-se de disociatia gândirii si de prezenta manierismelor si bizareriilor.

8.1.1.4. Hiperchineziile psihopatilor se particularizeaza prin crize de furie, mânie, tendinte clastice, agresive (la copii vorbim de dizarmonie de personalitate). La copiii cu întârziere mintala, afectele patologice sunt frecvente, ajungând pâna la manie furioasa, greu de linistit.

8.1.1.5. În epilepsia cu crize majore, sau în cea cu manifestari psihomotorii, hiperchinezia se recunoaste prin caracterul ei critic, cu aparitie si disparitie brusca, în plina stare de sanatate, lasând amnezie completa postcritica.

8.1.1.6. Manifestarile critice functionale au un aspect polimorf hiperchinetic, cu durata lunga, declansate în context conflictual, de regula în public. Au un caracter demonstrativ, teatral, se poate comunica cu bolnavul, iar amnezia ulterioara este partiala. Este prezent fundalul de impresionabilitate, sugestibilitate crescuta.

8.1.1.7. Hiperchineziile legate de tulburarile anxioase presupun o neliniste permanenta, bolnavul se plimba, se plânge mereu, nu poate sta locului. Poate merge de la intensitate mica, la raptus melancolic în depresiile endogene. Intensitate mare a hiperchineziei poate apare si în atacurile de panica.

8.1.1.8. Instabilitatea psihomotorie este o forma de hiperactivitate ce apare la copii cu sechele fruste de encefalopatie infantila, din cauza unor suferinte organice din perioada pre, peri, sau postnatala imediata. Instabilitatea se însoteste adesea, de insomnie si tulburari de comportament.

8.1.1.9. Hipermimiile sunt modificari în exces ale expresiei faciale. Nu apar izolate, însotind alte forme de hiperactivitate, sau tulburari psihice de ordin general.

8.1.1,9.1. În starile maniacale faciesul este animat, în continua schimbare, privirea este vie, mobila, apare hipersalivatie.

8.1.1.9.2. În delirurile expansive expresia fetei este dispretuitoare, mimica hiperstudiata, hipervoluntara sau exaltata.

8.1.1.9.3. În delirurile de persecutie mimica este tensionata, exprimând anxietate, neliniste, privirea este suspicioasa.

8.1.1.9.4. În starile depresive se modifica mai ales mimica etajului superior al fetei, privirea este stinsa, expresia fetei tradeaza o durere insuportabila, exista o cutare specifica în "omega melancolic" a regiunii intersprâncenoase.