Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

8.1.2. Hipochineziile apar în afectiuni psihice care merg cu predominanta proceselor de inhibitie, cu bradichinezie (rarirea si încetinirea gesturilor), hipomimie (insuficienta mobilitate mimica), tendinta la izolare, inactivare, indiferentism. Inhibitia intereseaza si alte functii psihice (gândire, afectivitate). O întâlnim la depresivi, copii cu boli organice, insuficienta psihica primara sau secundara. Adezivitatea este o atitudine comportamentala manifestata prin vâscozitate afectiva, lentoare intelectuala si psihomotorie, încapatânare, insistenta în maniera de a cere ceva, politete exagerata, afectare puerila, perseveratie, inertie. Adezivitatea apare ca un comportament caracteristic epilepticilor; mai poate surveni în intoxicatiile cronice cu barbiturice, confuzii mintale prelungite, psihastenie. Adinamia este lipsa de energie psihomotorie, întâlnita în nevroze, psihopatii, depresie, intoxicatii cronice, farmacodependenta.

8.1.3. Achineziile presupun o diminuare a activitatii voluntare pâna la disparitia completa a oricarei forme de activitate pe plan mimic sau pantomimic (amimie). Bolnavul devine stuporos, cu expresia fetei "masca de ceara", nu reactioneaza la excitanti externi, este complet dezinteresat de mediu. În formele severe bolnavii devin gatosi, nu se deplaseaza din pat nici pentru necesitatile lor fiziologice. Aceasta tulburare apare în catatonia stuporoasa, tumori cerebrale, sau mai rar, la copiii cu melancolie.

8.1.4. Parachineziile sunt activitati care denota o alterare psihica de tip discordant, cu aparitia unui comportament dominat de activitati absurde. Cele mai caracteristice apar în sindromul catatonic, care cuprinde:

8.1.4.1. Stereotipiile presupun o durata anormala a impulsurilor motorii, cu pastrarea îndelungata a acelorasi pozitii, contractii musculare, sau repetarea lor.

8.1.4.1.1. Stereotipiile de atitudine (achinetice) constau în adoptarea unor atitudini bizare, dificil de executat în cazul persoanelor normale.

8.1.4.1.2. Stereotipiile de miscare (parachinetice) vizeaza diferite activitati cum ar fi mersul, limbajul, scrisul. Bolnavul executa aceeasi miscare ore în sir, se plimba prin acelasi spatiu, se spala continuu.

8.1.4.2. Sugestibilitatea crescuta este o forma de pasivitate bolnavicioasa, opusa negativismului, în care pacientul se supune cu usurinta unor influente exterioare potrivnice lui. Din acest cadru fac parte:

8.1.4.2.1. Flexibilitatea ceroasa presupune adoptarea timp îndelungat a unei pozitii impuse, adesea incomode.

8.1.4.2.2. Supunerea automata se produce indiferent de intensitatea posibila a agresiunii: bolnavul întepat în limba va scoate limba ori de câte ori i se va cere.

8.1.4.2.3. Ecolalia: pacientul repeta cuvinte auzite.

8.1.4.2.4. Ecopraxia apare când copilul repeta gesturile celor din anturaj.

8.1.4.3. Negativismul este un alt simptom al sindromului catatonic, opus pasivitatii, în care, pe un fond continuu de rupere de real, de pietrificare si inversare în interior, bolnavul se opune oricarei influente din afara. Negativismul poate fi activ sau pasiv.

8.1.4.3.1. Negativismul activ apare când pacientul executa inversul comenzii pe care o primeste.

8.1.4.3.2. Negativismul pasiv se exprima prin refuzul de a executa ordinul.

In grupul parachineziilor sunt cuprinse si alte tulburari care nu se încadreaza în sindromul catatonic, dupa cum urmeaza.

8.1.4.4. Manierismele sunt maniere speciale, particulare, anormale, de a umbla, vorbi, mânca, saluta.

8.1.4.5. Bizareriile sunt manierisme mai accentuate (de exemplu, manânca sub patura).

8.1.4.6. Grimasele pot avea caracter stabil sau variabil, sunt neadaptate situatiei.

8.1.4.7. Râsul exploziv apare în situatii nepotrivite, sau nemotivat.