se face faţă de hipovitaminoza K, stahibotriotoxicoza, aflatoxicoza
Tratament
Evacuarea toxicului trebuie realizată în cel mult opt ore de la ingestia toxicului. La animalele cu simptome detoxifierea nu mai este eficinetă datorită timpului scurs de la ingestie până la apariţia simptomelor
evacuarea conţinutului gastric, dacă toxicul a fost ingerat de curând: spălături gastrice şi provocarea vomei
putem administra cărbune activat pentru a detoxifia tractul gastro-intestinal
Terapia de susţinere
Transfuzia cu sânge integral (10-20 ml /Kg mc) dacă animalul este anemic.
Transfuzia corectează anemia, hipovolemia şi furnizează factorii de coagulare.
Toracocenteza trebuie efectuată pentru a preveni moartea prin compresiune pulmonară sau cardiacă
se recomandă limitarea mişcărilor animalelor la care se sesizează tendinţa la hemoragie
Administrarea antidotului
Câine şi pisică:
vitamina K1, iv, în doză de 2-5 mg/kg mc, repetată la interval de 12 ore, urmată apoi cu o doză de întreţinere de 1-5 mg/kg mc pe cale orală, timp de 10-15 zile.
este de preferat calea iv (administrare foarte lentă), deoarece în cazul administrării im sau sc, efectul este mai lent, putându-se forma chiar hematoame
administrarea orală înlătură posibilitatea hemoragiei la locul injecţiei
dezavantajul administrării iv: poate produce şoc anafilactic
nu se recomandă vit K3 datorită slabei eficacităţi
administrarea de vit. C (5-10 mg/kg mc, iv) ca terapie adjuvantă
pentru prevenirea complicaţiilor se justifică folosirea şi a antibioticelor, când există acest risc
pentru a grăbi remiterea hemoragiilor se recomandă administrarea diureticelor, cu precădere a furosemidului.
Suine:
trebuie administrat 2-5mg/Kg mc de Vit K1 sc sau im. Dieta trebuie suplimentată cu vitamina K3: 10-20 gr/tona de furaj
Cabaline:
Doza de Vit K1 pentu cai nu trebuie se fie mai mare de 2mg/Kg mc. Vit K3 poate cauza insuficenţă renală fatală.
Rumegătoare:
0,5-1,5 mg/Kg mc de vit K1 sc sau im (cantitatea administrată să nu depăşească 10 ml per loc de injecţie). Vit K3 este ineficace.
Prognosticul este bun dacă hemoragia nu este masivă şi dacă este menţinut un regim corect de terapie şi convalescenţă.
Intoxicaţii cu aditivi alimentari şi ionofori
Intoxicatii cu ionofori
2. Alti aditivi alimentari: - intoxicatia cu sare (NaCl)
- intoxicatia cu uree (azot neproteic)
Intoxicaţii cu ionofori
Ionoforii - substante cu actiune antibiotica, produse de bacterii filamentoase din ordinul Actinomycetales
sunt compuși care formează complexe liposolubile, cu legaturi potential reversibile cu diversi cationi (K+, Ca++, Na+, Mg++), facilitand transportul ionic transmembranar ai acestora prin diferite membrane biologice
aceste componente sunt utilizate ca si coccidiostatice şi aditivi alimentari, promotori ai creşterii
Doua clase majore: - ionofori neutrii
- ionofori carboxilici
Ionoforii neutrii sunt extrem de toxici deoarece formeaza complexe incarcate electric care modifica potentialul de actiune la nivelul membranelor biologice
Ionoforii carboxilici formează complecși zwitterionici cu cationi și promoveaza schimbul de cationi neutrii prin difuzie transmembranara
Activitatea ionoforica altereaza gradientele normale de concentratie, rezultand un dezechilibru ionic celular, alterari ale pH-ului, creste concentratia intracelulara de calciu, produce peroxidari lipidice si distruge membranele celulare
Alterarea transportului ionic transmembranar – baza efectelor metabolice, organice si functionale
Activitatea farmacologica – dependenta de doze
În prezent, șapte ionofori carboxilici sunt admisi in controlul coccidiozei si ca promotori ai creşterii la animale de renta.
Monensinul
Lasalocidul
Salinomicina
Narasina
Maduramicina
Laidlomicina
Semduramicina
Beneficii ai utilizarii ionoforilor:
- reducerea incarcaturii cu oochisturi
- preventia edemului si a emfizemului pulmonar la bovine
- scad incidenta timpanismului rumenal
- preventia acidozei rumenale lactice
- reducerea numarului de cazuri de cetoza la vacile lactante
- controlul toxoplasmozei la oile gestante
- controlul diareei la suine
- cresterea productiilor la vacile lactante
Toxicocinetica
Calea de patrundere – digestiva
Absorbtie rapida la nivel digestiv
Distributie: - in toate tesuturile, concentratia cea mai mare in ficat
Metabolizare rapida la nivel hepatic: reactii de hidroxilare (demetilare si oxidare) – metaboliti mai putin toxici
Eliminare pe cale digestiva (bila, fecale)
Nu au efect cumulativ
Monensinul - ionofor selectiv pentru Na+ influx crescut de Na+, eflux de K+ şi H+ alcaloză intracelulară, creşte de asemenea concentraţia intracelulară de Ca2+ cu scurtarea potentialului de acţiune
Salinomicina, nanasina etc. - ionofor selectiv pentru K+ influx crescut de K+, H+ acidoză intracelulară
Lasalocidul - ionofor selectiv pentru cationii bivalenţi (Ca2+) – capacitate foarte mare de legare şi transport al unor amine ex. catecolaminele.
Catecolaminele şi produşii toxici rezultaţi din procesele de oxidare – implicate în necroza miocardică prin creşterea influxului de Ca2+ şi formarea de radicali liberi.
Activitate ionoforică – acumularea intracelulară de Na+ şi Ca2+ în cantităţi excesive – consum de ATP pentru menţinerea homeostaziei – epuizare celulară – degenerare şi necroză a fibrelor musculare scheletice şi cardiace.
4 Modificări biochimice esenţiale: a) modificarea pH – ului intracelular
b) acumulare intracelulară de Ca2+
c) eliberarea catecolaminelor
d) peroxidare lipidică
Mecanismul anticoccidian – interferează cu transportul transmembranar al Na+ şi K+, cu creşterea concentraţiei intracelulare de Na+ şi intruzia apei - se utilizează ATP pentru menţinerea homeostaziei celulare - epuizare celulară - edem celular – moarte
Acţiune antibacteriană – asupra bacteriilor Gram pozitive
Toxicitatea
în formele comerciale, în general, ionoforii sunt la nivelurile normale prescrise pentru speciile respective, neexistând riscul unor intoxicaţii
anumite situaţii manageriale cresc posibilitatea toxicozelor:
datorită supradozelor:
erori de amestec
consumul premixurilor
folosirea greşită la alte specii decât cele ţintă
cai
câini
curcani adulţi
administrarea concomitentă a altor preparate împreună cu ionoforii poate creşte toxicitatea acestora:
cloramfenicolul
tiamulin
eritromicină
sulfamide
glicozide cardiace
Tablou clinic
Cabaline:
anorexie
transpiraţie abundentă
colică
depresie
incoordonare
hiperventilaţie ® dispnee
tahicardie ® EKG alterat
prostraţie
moarte
Bovine
anorexie
diaree
depresie
respiraţie laborioasă
ataxie
prostraţie
moarte
Păsări domestice
anorexie
diaree
ataxie
se sprijină pe abdomen cu aripile direcţionate în afară
scăderea producţiei de ouă
Câini
Intoxicaţia cu Lasalocid
clinic se aseamănă cu botulismul
afectează sistemul neuromuscular:
ataxie
slăbiciune musculară - membre posterioare
poate duce la cvadriplegie
paralizia muşchilor respiratori
disurie
constipaţie
depresie
Intoxicaţia cu Monensin-sindromul afectează sistemul muscular
Tablou anatomopatologic
Principalele leziuni se găsesc la nivelul sistemului cardiovascular şi a celui musculoscheletic.
paliditatea muşchilor scheletici şi a celui cardiac
Hemoragii miocardice
Focare de necroză (zone de culoare alb-gălbui ) în miocard
Leziuni primare ale muşchiului cardiac ® cai
Leziuni primare ale muşchilor scheletici ® oaie, porc, câine
Leziuni atât ale muşchilor scheletici cât şi cardiac ® bovine, păsări domestice şi rozătoare
Hidrotorax, hidropericard
Ascită
Edem pulmonar
Gastroenterită catarală
Histopatologic
Leziuni degenerative, necrotice şi procese reparatorii la nivelul fibrelor musculare scheletice şi cardiace
Infiltrat inflamator variabil cu neutrofile şi celule mononucleare ( limfocite şi macrofage)
Celulele musculare distruse nu se regenerează – cicatrizare prin fibroză
Patologie clinică
ionoforii - cresc nivelul enzimelor de origine musculară
ASAT (aspartat transaminaza)
CPK (creatinfosfokinaza)
alte enzime serice care pot fi crescute sunt:
LDH
PA (fosfataza alcalină)
adiţional pot fi crescute: serum ureea nitrogen (SUM) şi bilirubina
nivelurile serice ale Ca++ şi K+ ¯ la nivele ce ameninţă viaţa
hemoconcentraţie
Diagnostic
Poate să orienteze spre un diagnostic prezumtiv:
semnele clinice;
anamneza care relatează expunerea la hrană cu ionofori sau premixuri;
excesul de sare are efect iritativ asupra mucoaselor: anorexie, vomă sau diaree.
Toxicocinetică şi mecanism de acţiune
Creşterea aportului alimentar de NaCl – creşterea concentraţiei serice de Na şi distribuţie rapidă în tot organismul
Osmoreceptorii hipotalamici – monitorizează osmolaritatea la nivelul lichidului interstiţial – se provoacă senzaţia de sete pentru creşterea ingestiei de apă
Eliberare de ADH (vasopresină) de la nivelul neurohipofizei
creșterea retenței de apă (renal)
Restabilirea rapidă a osmolarităţii – dacă modificările osmolarităţii au fost graduale şi în condițiile aportului suficient de apă
creşterea concentraţiei sodiului ionic – extravazarea apei intracelulare în spaţiul interstiţial în sensul gradientului de concentraţie
sodiul traversează pasiv bariera hemato-encefalică, crescând concentrația sodică a LCR peste limita normală (135-150 mmol/l) – extravazarea apei din neuroni – deshidratare neuronală
Deshidratarea globală a creierului – reducerea în volum a acestuia – întreruperea vascularizaţiei cerebrale normale, astfel se pot produc hemoragii subarahnoidiene, sau subdurale
în cazul deshidratărilor celulare severe manifestările clinice sunt de tipul tremurăturilor putând oricând surveni decesul
Creşterea concentraţiei intraneuronale de Na - inhibarea glicolizei cu scăderea energiei celulare
intruzia ionilor de Na în neuroni proces pasiv - extruzia - proces mai lent, dependent de energie, scăderea concentraţiei serice de Na ducând la apariţia edemului intracelular neuronal, a edemului cerebral cu apariţia manifestărilor clinice
schimbări la nivelul osmolarității celulare apar atât în hipernatremii acute, cât și cronice
caii, mai rar afectați, eventual în situațiile de deshidratare post-exerciții sau în mediu cu temperaturi ridicate şi în cazul restricţiilor acute la apă
Tablou clinic
Suine: inapetență, sete, depresie, decubit, prurit și constipație,
Dupa câteva zile: dromomanie, mers în manej, tremurături, poziția ”câinelui șezând”, căderi laterale
câine: vomă, diaree, poliurie, polidipsie, tremurături musculare tonico-clonice (semne clinice severe se observă la un nivel al sodiului seric de aprox. 180 mEq/l)
Anatomopatologic
iritații gastrice, ulcere și hemoragii gastrice, conținut gastric deshidratat
degenerări și edeme ale musculaturii scheletice, anazarcă
histopatologic: edem cerebral, meningită, poliencefalomalacie, degenerări şi necroze neuronale laminare
la suine apare meningita eozinofilică şi perivasculite eozinofilice
Date de laborator
peste 2000 ppm concentrația în sodiu a SNC – diagnostic pentru suine și bovine (normal, 1600 ppm la bovine, 1800 ppm suine)
concentrații crescute de Na în ser, umoarea apoasă, vitroasă și LCR
Tratamentul
Obiectiv: revenirea lentă a balanței hidro-electrolitice (2-3 zile)
înainte de debutul semnelor clinice - acces rapid la apă
câine - emetice (înainte de semnele clinice)
hipernatremie acută fără deshidratare clinică:
dextroză 5% în combinație cu un diuretic în doză de 3,7 ml/kg/h
furosemid prevenirea edemului pulmonar în timpul fluidoterapiei
edem cerebral manitol 25% (1-2g/kg, 20-30 min – nu în hemoragii cerebrale), dexametazonă (0,44-2 mg/kg i.v.) sau dimetil sulfoxid (sol. 2% i.v.)
controlul tremurăturilor: Diazepam (0,5-1,5 mg/kg)
Prevenţie şi control
acces nelimitat la surse de apă proaspătă
diete cu conținut controlat de sare
animale înfometate - sare introdusă gradual
Intoxicaţia cu Uree (azot neproteic)
intoxicația cu azot neproteic (NPN) – rumegătoare
microorganismele rumenale pot utiliza NPN pentru sinteza proteinelor care pot înlocui o parte a necesarului proteic al dietei
sursele de NPN din dietă sunt mai ieftine decât proteina adevărată, astfel adaosul de NPN în hrană este o practică obișnuită
ureea (CO[NH2]2 este cea mai ieftină, accesibilă și eficientă sursă de azot
alți compuși cu NPN, mai puțin accesibili și cu prețuri mai mari includ acetatul de amoniu (CH3CO2NH4), bicarbonatul de amoniu (NH4HCO3), carbamatul de amoniu (NH2CO2NH4), lactatul de amoniu (CH3CHOHCO2NH4), sulfatul de amoniu ([NH4]2SO4), fosfatul de monoamoniu (NH4H2PO4), biuretul NH2CONHCONH2) etc.
toate aceste surse conțin cantități variabile de azot și proteină echivalent – atenție la echilibrarea dietei
multe din aceste suplimente sunt solide – amestecate în hrană
unele (ex. ureea) – se adaugă melasei sau blocurilor minerale solide
Toxicocinetică şi mecanism de acţiune
susceptibilitate la intoxicația cu NPN – toate mamiferele (diete cu conținut de N neproteic suficient de crescut)
ureea adăugată în dieta rumegătoarelor – rapid scindată în amoniac de ureaza bacteriilor din rumen - utilizat de bacteriile rumenale, împreună cu carbohidrații solubili pentru sinteza de aminoacizi și proteine.
cea mai mare parte a amoniacului produs în exces este protonizat în ion amoniu (NH4) care va fi captat în rumen.
producerea de amoniac în exces continuă pH-ul
rumenal
concentrația de amoniac devine mare în scurt timp
cantități crescute vor fi absorbite sistemic
ficat (via circulație portală) încorporare în ciclul ureei
(uree excretată prin urină sau secretată prin salivă)
întregul sistem depășit toxicitate (semne clinice semnificative ale hiperamoniemiei)
factori potențial predispozanți pentru rumegătoare: diete cu conținut energetic scăzut, pH rumenal crescut (ex. împâstare rumenală), temperatura corporală crescută (crește activitatea ureazei), deshidratare, stress, afecțiuni intercurente, alterarea microflorei rumenale, insuficiența hepatică
lipsa suplimentelor de carbohidrați solubili afectează marcant abilitatea bacteriilor rumenale de a utiliza amoniacul