Paste şi granule care sunt destinate consumului de către rozătoare. De asemenea sunt disponibile şi sub formă concentrată

Intoxicaţii cu acizi si alcali

• 
  Acizii – substante corozive
  
• 
  Alcalii – substante caustice
  

Acizii

• 
  Acidul clorhidric, sulfuric, nitric, fosforic sau acizii oxalici intra in compozitia mai multor produse de uz casnic: solutii antirugina, solutii de curatat metale, solutii de desfundat gurile de scurgere, solutii din bateriile autoturismelor, solutii de dezinfectie a piscinelor.
  
• 
  Acidul oxalic – vopsele, diluanti, solutii de indepartat cerneala, rugina sau lacul.
  

Alcalii

• 
  Alcalii intra in compozitia: inalbitorilor, inalbitorilor dentari, solutii de curatire folosite in baie si bucatarie, baterii alcaline, diferiti detergenti.
  
• 
  Ingrediente alcaline al acestor produse: varul, soda caustica; carbonatul de sodiu sau potasiu; oxidul si hidroxidul de sodiu, potasiu sau calciu, saruri hidrosolubile de potasiu
  

• 
  Mecanism diferit de actiune pentru acizi si baze
  
• 
  Bazele – substante care in contact cu apa elibereaza ioni hidroxizi
  

- produc necroza de lichefiere

- leziuni profunde, penetrante

• 
  Proprietatile caustice depind de: - concentratie, pH, viscozitate si timpul de contact
  
• 
  Leziuni nesemnificative la pH sub 11, pH 12 – ulcere esofagiene, pH peste 12 perforatii esofagiene
  
• 
  Alcalii foarte concentrati - necroze transmurale in 1 secunda.
  
• 
  Acizii – au actiune coroziva, producand arsuri in contact cu tesuturile
  

- provoaca necroza de coagulare, care afecteaza epiteliile de suprafata si submusoasa

- acizii nediluati afecteaza mucoasele orofaringiene si cea gastrica, severitatea leziunilor depinde de concentratie

- acizii diluati sau cu pH ridicat – iritatii locale

- majoritatea cazurilor de expunere la acizi iritanti – semne usoare voma, diaree si greata.

• 
  Toate speciile sunt susceptibile
  
• 
  Intoxicatia se intalneste cel mai frecvent la animale de companie
  
• 
  Animalele de companie – acces mai usor la produsele de uz casnic
  
• 
  Tablou clinic si anatomopatologic
  
• 
  Severitatea simptomelor initiale – nu are legatura cu gradul leziunilor gastrointestinale
  
• 
  Semne: disfagie, hipersalivatie, refuzul hranei, hematemeza, colica, polidipsie
  
• 
  Se pot intalni leziuni necrotice pe buze, limba, gingii sau la nivel esofagian
  
• 
  Acizii concentrati – leziuni evidente la nivelul mucoaselor orofaringiene - leziuni de culoare gri, care rapid se transforma in negru
  
• 
  Spasm laringian/edem laringian – blocarea cailor aeriene si asfixie
  
• 
  Absenta leziunilor orale – nu exclude arsurile esofagiene
  
• 
  Leziunile esofagiene – ulcere, esofagite, stricturi sunt cel mai frecvent urmarea expunerii la alcali
  
• 
  Compusii bazici – provoaca leziuni profunde la nivel esofagian – apare voma, stridor si hipersalivatia
  
• 
  La nivel gastric – eroziuni si ulcere, in special in zona pilorica.
  

Acizii oxalici – pe langa efectele locale corozive, au si efecte sistemice

Efecte sistemice: hipocalcemie, si depunere de cristale de oxalat de calciu in creier si la nivelul tubilor renali – insuficienta renala, tremuraturi, crize tetanigene sau colaps cardiovascular

• 
  Expunerea cutanata – arsuri cutanate severe (acizi concentrati)
  

- roseata, durere, arsuri (alcali)

• 
  Complicatii ale expunerii cutanate: celulita, infectii, retractii cutanate.
  

Expunere cutanata - prin lins expunere orala

• 
  Expunere conjunctivala – acizii – ulcere corneale, durere intensa, blefarospasm
  

- alcali – iritatii conjunctivale severe, chemoza conjunctivala, defecte epiteliale corneale, orbire.

• 
  Dupa inhalare: dispnee, edem pulmonar, bronhospasm, dureri toracale, pneumonie, traheobronsita
  
• 
  Tratament
  
• 
  Inducerea vomei si lavajul gastric sunt contraindicate – cresc expunerea esofagiana la toxic
  
• 
  Tratament initial – diluarea orala cu apa sau lapte
  
• 
  Carbunele activat nu are eficienta
  
• 
  In caz de stomatita, faringita, esofagita severa sau ulcere esofagiene – dieta neagra
  
• 
  Rehidratare prin fluidoterapie - intravenos
  
• 
  Pentru tratamentul ulcerelor orale, esofagiene, gastrice sau duodenale – suspensii de sucralfat
  
• 
  Managementul durerii – butorfanol tartrat
  
• 
  Prednisone – 1-2 mg/kg o data pe zi, 1-2 zile
  
• 
  Antibiotice cu spectru larg – infectii secundare, leziuni ale mucoaselor
  
• 
  Expunere oculara – irigatii cu apa calduta de robinet sau ser fiziologic caldut timp de 20-30 de minute
  
• 
  Dupa expunere cutanata – spalarea animalului, tratamentul simptomatic al leziunilor cutanate (eritem cutanat, arsuri, prurit, tumefactii) – analgezice, antiinflamatoare si antibiotice
  
• 
  Intoxicaţii cu inalbitori
  
• 
  Sinonime – pudra inalbitoare, clorox
  
• 
  Se intalnesc sub forma lichida sau sub forma de pudra
  
• 
  Substante active – hipoclorit de sodiu (de obicei sub 5%); hipoclorit de calciu; peroxid de sodiu; acid tricloroisocianuric; diclorodimetidantoina; perborat de sodiu; carbonat de sodiu.
  
• 
  Peroxidul de sodiu, perboratul de sodiu si detergentii enzimatici – inalbitori fara clor
  
• 
  Mecanismul de actiune
  
• 
  Actiune iritativa sau coroziva in functie de concentratie si timp de expunere
  
• 
  Cele sub forma solida – mai concentrati, toxicitate ridicata
  
• 
  Peroxidul de sodiu – in tractul gastrointestinal elibereaza O2 – produce gastrite usoare
  
• 
  Perboratul de sodiu – elibereaza peroxid si borat
  
• 
  Hipocloritul de sodiu – in combinatie cu un acid sau cu amoniacul - elibereaza clorina sau cloramina – iritatii ale tractului respirator si a mucoaselor
  
• 
  Inalbitorii de uz casnic au toxicitate usoara spre moderata
  
• 
  Toate speciile sunt sensibile
  
• 
  Intoxicatia se intalneste cel mai frecvent la animale de companie
  
• 
  Animalele de companie – acces mai usor la produsele de uz casnic
  
• 
  Tablou clinic
  

• 
  Expunere orala – hipersalivatie, voma, vomituritii, letargie sau inapetenta, uneori chiar ulcere bucale, depresie, disfagie
  

Inalbitorii alcalini cu pH 11-12 - arsuri chimice de suprafata

• 
  Expunerea cutanata – iritatii locale, inalbirea blanii
  
• 
  Expunere oculara – epifora, blefarospasm, edem palbebral, leziuni corneale (inalbitori alcalini)
  
• 
  Post-inhalator (cloramina) – tuse, dispnee; expunere cronica – pneumonie chimica, edem pulmonar si insuficienta respiratorie
  
• 
  Hipernatremie si hipercloremie – dupa ingestia unor cantitati mari de inalbitor cu hipoclorit
  
• 
  Acidoza metabolica – expunere cronica
  
• 
  Tratament
  
• 
  Inducerea vomei si lavajul gastric sunt contraindicate – cresc expunerea esofagiana la toxic
  
• 
  Tratament initial – diluarea orala cu apa sau lapte
  
• 
  Carbunele activat nu are eficienta
  
• 
  Fluidoterapie pentru evitarea deshidratarii si mentinerii balantei hidroelectrolitice
  
• 
  Pentru tratamentul ulcerelor orale, esofagiene, gastrice sau duodenale – suspensii de sucralfat
  
• 
  Managementul durerii – butorfanol tartrat
  
• 
  Prednisone – 1-2 mg/kg o data pe zi, 1-2 zile
  
• 
  Antibiotice cu spectru larg – infectii secundare, leziuni ale mucoaselor
  
• 
  Expunere oculara – irigatii cu apa calduta de reobinet sau ser fiziologic caldut timp de 20-30 de minute
  
• 
  Dupa expunere cutanata – spalarea animalului, tratamentul simptomatic al leziunilor cutanate (eritem cutanat, arsuri, prurit, tumefactii) – analgezice, antiinflamatoare si antibiotice
  
• 
  Intoxicaţii cu detergenti
  

• 
  Detergentii sunt surfactanti care au in compozitie o substanta anorganica, fosfati, silicati sau carbonati
  
• 
  Se clasifica in: -nonionici
  

- anionici

- cationici

• 
  Detergentii nonionici si anionici se gasesc in: sampoane, detergenti de vase, detergenti de rufe
  
• 
  Detergentii cationici (clorura de benzalkoliu, clorura de benzenthoniu) se gasesc in: gelul de par, dezinfectanti
  
• 
  Mecanismul responsabil de efectele sistemice nu este pe deplin cunoscut
  
• 
  Se presupune ca aceste substante actioneaza prin blocaj ganglionar, avand efect curarizant cu paralizia jonctiunilor neuromusculare de la nivelul musculaturii striate
  
• 
  Toate speciile sunt sensibile
  
• 
  Intoxicatia se intalneste cel mai frecvent la animale de companie
  
• 
  Detergentii nonionici si anionici – toxicitate redusa, efect iritativ local
  
• 
  Detergentii cationici – absorbtie rapida, provoaca toxicoze severe locale si sistemice
  

- concentratii intre 1% si 7.5% provoaca leziuni ale mucoaselor,

- cele cu concentratii de peste 7.5% au actiune coroziva

Tablou clinic

• 
  Detergenti nonionici si anionici – greata, voma, diaree deshidratare, tulburari electrolitice
  

• 
  Iritatii oculare usoare
  
• 
  Detergenti pe baza de fosfati – arsuri orale si esofagiene
  

• 
  Detergenti cationici: hipersalivatie, voma, hematemeza, slabiciune musculara, fasciculatii, depresie nervoasa si respiratorie, tremuraturi, coma. Se mai poate intalni – diaree, necroze cutanate, dermatite, edem pulmonar, hipotensiune arteriala sau acidoza metabolica
  

• 
  Arsuri corozive in cavitatea bucala, faringe, esofag
  
• 
  Expunere oculara – leziuni variabile, de la iritatii usoare la leziuni corneale grave
  
• 
  Expunere cutanata – eritem, edem, durere intensa, ulcere cutanate
  
• 
  Tratament
  
• 
  Inducerea vomei si lavajul gastric sunt contraindicate – cresc expunerea esofagiana la toxic
  
• 
  Tratament initial – diluarea orala cu apa sau lapte
  
• 
  Carbunele activat nu are eficienta, in plus tubul gastric poate agrava leziunile esofagiene, iar carbunele sa mascheze leziunile bucale si esofagiene
  
• 
  Detergenti anionici sau nonionici – intoxicatii autolmitante - diluare cu apa sau lapte
  
• 
  Detergenti cationici – rehidratare (fluidoterapie), suspensii de sucralfat
  
• 
  Managementul durerii – butorfanol tartrat
  
• 
  Prednisone – 1-2 mg/kg o data pe zi, 1-2 zile
  
• 
  Antibiotice cu spectru larg – infectii secundare, leziuni ale mucoaselor
  
• 
  Expunere oculara – irigatii cu apa calduta de robinet sau ser fiziologic caldut timp de 20-30 de minute
  
• 
  Dupa expunere cutanata – spalarea animalului, tratamentul simptomatic al leziunilor cutanate (eritem cutanat, arsuri, prurit, tumefactii) – analgezice, antiinflamatoare si antibiotice
  
• 
  Intoxicaţii cu gaze toxice
  
• 
  CO – gaz incolor, inodor, mai usor ca aerul
  
• 
  Rezulta din arderea incompleta a combustibililor pe baza de hidrocarburi
  
• 
  Cauze ale arderii incomplete: - lipsa oxigenului
  

- defectiuni ale sistemelor de evacuare gazelor de esapament

- defectiuni ale diferitelor instalatii de incalzire (microcentrale termice, sobe)

- lemnul umed sau verde

• 
  Nivele de CO in mediu: - 0,02 ppm in aerul curat
  

- 13 ppm in aerul din zonele metropolitane

- 40 ppm in ariile cu trafic intens

• 
  Garaje inchise – in 10 minute se pot acumula concentratii letale de CO daca motorul este lasat pornit
  
• 
  Cantitati mici de CO rezulta din catabolismul Hem-ului
  
• 
  Calea de patrundere – inhalatorie
  
• 
  Absorbtie - rapida la nivel pulmonar
  
• 
  Competitioneaza cu Oxigenul pentru diferite situri de legare la nivelul unor proteine, inclusiv hemoglobina
  
• 
  Afinitatea CO pentru hemoglobina este de 250 de ori mai mare fata de Oxigen
  
• 
  CO + Hb – Carboxihemoglobina – scade capacitatea de transport a O2
  
• 
  Reduce eliberarea O2 in celule
  
• 
  Se leaga de mioglobina provocand tulburari cardiace si musculare
  
• 
  Formarea carboxihemoglobinei – dependenta de concentratia CO in aerul inspirat si de durata expunerii
  
• 
  Rezulta – hipoxie tisulara sistemica
  
• 
  Dozele letale variaza in limite largi
  
• 
  Factori care influenteaza toxicitatea: concentratia gazului si timpul de expunere; varsta, afectiunile pulmonare si cardiace
  
• 
  60 % carboxihemoglobina - moarte
  
• 
  Dintre animalele domestice pisica si cainele sunt cele mai sensibile
  

• 
  Semne clinice reflecta hipoxia tisulara sistemica, fiind afectate in primul rand tesuturile cu necesitati ridicate de O2 – creier, cord, musculatura scheletica
  
• 
  Apare: somnolenta, letargie, slabiciune, surzitate (la caine si pisica), incoordonari in mers si scaderea excitabilitatii cardiace
  
• 
  Cu cresterea concentratiei de carboxihemoglobina – pielea si mucoasele devin rosietice, dispnee, spasme clonice, coma si moarte
  
• 
  La animalele gestante – avort, la porci moarte fetala
  
• 
  Expunere cronica la doze mici – oboseala la efort, modificari posturale, modificari ale EKG ( necroze individuale ale cardiomiocitelor)
  
• 
  Tablou anatomopatologic
  
• 
  Leziunile sunt discrete
  
• 
  Pielea si mucoasele nepigmentate – culoare rosu-visiniu sau rosu aprins
  
• 
  Sangele are culoare rosu-visiniu
  
• 
  Necroze individuale ale cardiomiocitelor, necroze cerebrale corticale si in substanta alba ale emisferelor cerebrale si a trunchiului cerebral
  
• 
  Edem cerebral, hemoragii cerebrale
  
• 
  Bronsectazie, staza in marile vase
  
• 
  Diagnosticul se bazeaza pe: semne clinice (hipoxie acuta, moarte subita), relatarea anamnestica a expunerii la surse de CO (surse de incalzire defecte, acumularea gazelor de esapamente intr-un spatiu slab ventilat
  
• 
  Masurarea nivelului de CO in spatiul suspect
  
• 
  Determinarea concentratiei de carboxihemoglobina din sange integral
  

• 
  Obiectivul major al terapiei este restabilirea oxigenarii adecvate a creierului si a cordului
  
• 
  Pacientul se plaseaza intrun spatiu bine ventilat, cu aer curat
  

In caz de nevoie respiratie artificiala, oxigenoterapie (oxigen hiperbaric sau oxigen 100%)

• 
  Raspuns semnificativ la terapie in 1-4 ore
  
• 
  Prognostic
  
• 
  Depinde de gradul hipoxiei celulare, respectiv de severitatea leziunilor cerebrale si cardiace
  
• 
  Animale in convalescenta – se monitorizeaza functiile cardiace, respiratorie si neurologice timp de 2 saptamani
  
• 
  Repaus (limitarea activitatii fizice) timp de 2-4 saptamani
  
• 
  Intoxicaţia cu dioxid de carbon
  
• 
  Gaz inodor, incolor, prezent in atmosfera intr-o concentratie de 300 ppm
  
• 
  Surse: produs final al metabolismului energetic; produs final al proceselor de ardere; descompunerea gunoiului de grajd
  
• 
  Toxicitate redusa pentru animale
  
• 
  Concentratii peste 50 000 ppm – tahipnee, la peste 400 000 ppm – neliniste, ameteala, coma – moarte
  
• 
  Diagnostic – anamneza, semne clinice si masurarea presiunii partiale a CO2 (Pco2) in sange
  
• 
  Tratament – plasarea animalului intr-un spatiu bine ventilat, oxigenoterapie
  
• 
  Intoxicaţia cu hidrogen sulfurat (H2S)
  
• 
  H2S – gaz toxic sintetizat de catre bacterii anaerobe prin descompunerea proteinelor sau a altor substante organice ce contin sulf
  
• 
  Gaz incolor cu miros de oua stricate
  
• 
  Sursa principala – purina din gropile de stocare fiind afectate in primul rand porcii dar si bovinele sau pasarile
  
• 
  Majoritatea H2S este retinut de lichid, insa daca se agita acest lichid (in timpul vidanjarii) se elimina cantitati insemnate
  
• 
  Gaz iritant
  
• 
  Iritatii, inflamatii ale mucoasei conjunctivale si a tractului respirator
  
• 
  Afectarea epiteliului alveolelor pulmonare – edem pulmonar
  
• 
  Stimuleaza chemoreceptorii corpului aortic – tahipnee (depletia CO2 –acapnie), ceea ce duce la apnee – moarte prin asfixie daca nu se instituie respiratia artificiala
  
• 
  Gaz extrem de toxic
  
• 
  Mirosul de oua stricat se poate detecta la o concentratie foarte redusa de 0,025 ppm
  
• 
  La concentratii de peste 200 ppm – paralizeaza sistemul senzorial olfactiv
  
• 
  Toate speciile sunt sensibile, pasarile fiind ceva mai rezistente
  
• 
  Tablou clinic
  
• 
  Iritatii oculare si ale tractului respirator
  
• 
  Paralizie olfactiva
  
• 
  Edem pulmonar
  
• 
  Tahipnee insotita de acapnie – apnee (paralizie respiratorie)
  
• 
  Tratament
  
• 
  Respiratie artificiala (respiratia nu se restabileste spontan dupa paralizia respiratorie)
  
• 
  Dupa cateva minute de respiratie artificiala – se restabileste respiratia normala
  
• 
  Preventie si control
  
• 
  Managementul fermei – in momentul evacuarii purinului animalele trebuie mutate din cladire, daca nu este posibila evacuarea animalelor, sistemele de ventilatie trebuie pornite si folosite la capacitate maxima
  
• 
  Animalele afectate nu trebuie imediat evacuate – risc de intoxicatie la om
  
• 
  Intoxicaţia cu amoniac
  
• 
  Amoniacul (NH3) este un gaz toxic rezultat din descompunerea excrementelor pe pardoseli solide
  
• 
  Are un miros caracteristic intepator
  
• 
  In adaposturi concentratie este de obicei sub 100 ppm – iritant al mucoasei conjunctivale si a tractului respirator
  
• 
  Factor stresant- influenteaza cursul bolilor infectioase, influenteaza rata de crestere a tineretului
  
• 
  Tablou clinic si anatomopatologic
  
• 
  Iritatii ale mucoasei conjunctivale
  
• 
  Iritatii ale tractului respirator
  
• 
  Hipersalivatie, epifora
  
• 
  Anorexie, tulburari de crestere
  
• 
  Creste frecventa si severitatea infectiilor respiratorii
  
• 
  Concentratii ridicate – tuse, laringospasm
  
• 
  Leziunile sunt nespecifice – congestia mucoaselor respiratorii, congestie pulmonara, hiperplazia epiteliului bronhiolar
  

a