Paste şi granule care sunt destinate consumului de către rozătoare. De asemenea sunt disponibile şi sub formă concentrată

Fanta sinaptica – spatiul dintre membrana pre- si post-sinaptica

Mediatorii chimici care faciliteaza transmiterea impulsului nervos de la nivelul fibrei preganglionare la fibra postganglionara si de aici la celulele efectoare. Mediatorii vegatativi sunt:

• 
  Colinergici (acetilcolina Ach)
  
• 
  Adrenergici (noradrenalina NA)
  

Receptorii vegetativi – sunt structuri localizate la nivelul membranelor presinaptice si postsinaptice, pe care se fixeaza selectiv, mediatorii chimici. Corespunzator celor doua tipuri de mediatori chimici, exista doua tipuri de farmacoreceptori vegetativi: colinergici si adrenergici

• 
  Receptorii muscarinici
  
• 
  · sunt acţionaţi specific de muscarină (substanţă toxică extrasă din Amanita muscaria);
  
• 
  · subtipuri de receptori muscarinici: M1, M2, M3, M4, M5;
  
• 
  · sunt situaţi:
  
• 
  - în sinapsele neuroefectoare parasimpatice din muşchii netezi, miocard, glande exocrine;
  
• 
  - în sinapsele neuroefectoare simpatice din glandele sudoripare şi în creier.
  
• 
  Receptorii nicotinici:
  
• 
  · sunt acţionaţi specific de nicotină;
  
• 
  · subtipuri de receptori nicotinici:
  
• 
  - receptorii NM = R de tip muscular / R de placă terminală; sunt situaţi în sinapsele neuroefectoare somatice;
  
• 
  - receptorii NN = R de tip neuronal / R de tip ganglionar; sunt situaţi în sinapsele interneuronale din toţi ganglionii vegetativi (parasimpatici, simpatici) şi din medulosuprarenală.
  

• 
  Toxicitate foarte ridicată – acută (15 minute – 1 oră de la expunere)
  
• 
  Doza DL 50 sub 1mg/kg m.c pentru majoritatea produselor
  
• 
  Animale tinere – risc crescut datorita imaturitatii sistemelor enzimatice hidrolitice
  
• 
  Tablou clinic
  
• 
  Simptome muscarinice – 30 minute – 6 ore de la expunere
  
• 
  Ptialism, epiforă, jetaj, transpiraţii, mioză, crampe intestinale şi diaree, poliurie, vomă, bronhospasm şi bronhoree, bradicardie, hipotensiune
  

 

• 
  Simptome nicotinice – tremurături musculare, tetanie generală, pareză şi paralizie.
  

 

• 
  Simptome nervoase centrale – depresie corticală; rar excitaţie corticală
  
• 
  Neurotoxicitate întârziată produsă de o grupă de organofosforice (Leptophos, Cyanofenophos, Salition, etc.)
  
• 
  este implicată esteraza neurotoxică
  
• 
  degenerarea axonului nervilor – demielinizare
  
• 
  pareză, paralizie – simptomatologie asemănătoare cu cea a carenţelor de tiamină şi acidului nicotinic.
  
• 
  Semnele clinice se datoreaza suprastimularii sistemului nervos vegetativ colinergic, a musculaturii scheletice si intr-o masura mai mica a SNC
  
• 
  Cauza mortii – insuficienta respiratorie (edem pulmonar) sau stop cardiac
  
• 
  Animalele care supravietuiesc se recupereaza complet dupa 3-6 ore in cazul intoxicatiei cu carbamati si in 24 de ore in cazul intoxicatiei cu organofosforice
  
• 
  Tablou anatomopatologic
  
• 
  Leziuni nespecifice: edem pulmonar, hemoragii intestinale, semne de diaree, hipersalivatie, necroze hepatice
  
• 
  Prezenta in continutul gastric al unor materiale “suspecte” in continutul gastro-intestinal – cereale contaminate, fire de par, etc.
  
• 
  Diagnostic
  

• 
  Semnele clinice si anamneza
  
• 
  Detectarea insecticidelor in continutul gastric sau in tesuturi
  
• 
  Terapeutic- prin administrarea anticolinergicelor (Atropina)
  

• 
  Probe de trimis la laborator: - de la animale in viata: sange integral, continut gastric (voma), urina, materialul suspect.
  

- postmortem: creier, glob ocular, ficat, continut gastric (toate probele se trimit refrigerat si nu congelat)

• 
  determinarea activităţii colinesterazei (sânge şi creier) – scade ireversibil în intoxicaţia cu organofosforice; reversibilă în intoxicaţia cu carbamaţi.
  

• 
  Modificari biochimice: hipokalemie, hipermagneziemie, cresterea concentratiei de CPK (creatinfosfokinaza) si ASAT - nespecifice
  
• 
  Toxicologie analitica:
  

• 
  izolare – antrenarea cu vapori de apă;
  

- solvenţi organici în mediul acid.

 

• 
  identificare – spectrofotometrie în UV şi IR
  

- cromatografie în strat subţire (CSS)

- gazcromatografie

• 
  Diagnostic diferential fata de intoxicatia cu organoclorurate
  
• 
  Tratamentul trebuie instituit de urgenta
  
• 
  Terapia urmareste 3 obiective majore:
  

A) Blocarea receptorilor muscarinici

B) Administrarea reactivatorilor de acetilcolinesteraza

C) Eliminarea toxicului

A) Blocarea receptorilor muscarinici

• 
  Se realizeaza prin administrarea sulfatului de atropina – se controleaza semnele muscarinice nu si cele nicotinice
  

• 
  Caini si pisici: 0,2-2 mg/kg mc cu repetare la 3-6 ore sau cand apar semne clinice
  
• 
  Suine si cabaline: 0,1-0,2 mg/kg mc din 10 in 10 minute, cat este necesar
  
• 
  Bovine si ovine: 0,6-1 mg/kg mc o treime I.V., restul i.m. sau s.c., cu repetare pana la disparitia semnelor clinice
  

• 
  Semnele atropinizarii: dispare mioza, salivația încetează, iar animalul pare mai vigilent
  
• 
  A se evita administrarea excesiva
  

B) Administrarea reactivatorilor de acetilcolinesteraza

• 
  2- piridin aldoxim- methoclorid (2 PAM) sol 5% - 20-50 mg/kg mc i.m. sau lent i.v.
  
• 
  Pralidoxina - 10-20 mg/kg mc, iv sau im, cu repetare la 8-12 ore
  
• 
  Obidoxina (Toxogonina LH₆):
  

- acţionează mai rapid;

- traversează bariera hematoencefalică;

- 5 mg/kg mc, iv;

- Se administrează la 5 min după prima doză de atropină, cu repetare la 2 ore.

C) Eliminarea toxicului

• 
  Administrarea carbunelui vegetal activat - mai ales la rumegatoare
  
• 
  Provocarea vomei, administrarea de purgative saline
  
• 
  Decontaminarea pielii – spălarea cu soluţii de bicarbonat de sodiu, tunderea părului în exces daca expunerea a fost cutanata
  

• 
  Instituirea respiratiei artificiale sau oxigenoterapie
  
• 
  tranchilizante fenotiazinice si opiacee sunt contraindicate
  
• 
  Preventie si control
  
• 
  Evitatarea contactului cu recipientele care contin insecticide
  
• 
  Respectarea dozelor terapeutice si a protocoalelor de dezinsectie
  
• 
  Evitarea folosirii furajelor sau a apei contaminate
  
• 
  Instituirea terapiei de urgenta in caz de expunere
  
• 
  Etichetarea corespunzătoare a recipientelor cu pesticide
  
• 
  Restrictionarea accesului persoanelor si a animalelor la pesticide
  
• 
  Intoxicaţii cu insecticide organoclorurate
  
• 
  Substantele organoclorurate se folosesc ca si insecticide din anii 1940
  
• 
  Derivati din hidrocarburi clorurate, care sunt compuși chimici care conțin clor, carbon și hidrogen
  
• 
  Persista in mediu timp indelungat si se acumuleaza in lantul trofic
  
• 
  Are efect imunosupresiv si cancerigen
  
• 
  Diclorodifeniltricloroetan (DDT)
  
• 
  - liposolubil
  
• 
  - extrem de eficient, dar persista in mediu timp indelungat (timp de injumatatire – 10 ani)
  
• 
  - interzis in SUA din 1972
  
• 
  - toate organismele vii contin reziduuri de DDT
  
• 
  La om – legaturi intre folosirea DDT si
  
• 
  Tumori: limfom, tumori mamare si pancreatice
  
• 
  Afectiuni genitale
  
• 
  Afectiuni nervoase
  
• 
  
  
• 
  
  
• 
  Calea de patrundere in organism este cea digestiva sau cutanata, calea inhalatorie nu este importanta datorita volatilitatii reduse a organocloruratelor
  
• 
  Dupa absorbtia digestiva sau cutanata se distribuie in ficat, creier, rinichi si in tesutul adipos
  
• 
  Datorita liposolubilitatii au efect cumulativ – toxicitate acuta si cronica
  
• 
  Metabolizarea se realizeaza la nivel hepatic sub actiunea oxidazelor microzomale cu functii multiple (MFOs), in functie de structura chimica unele sufera reactii de glucuronoconjugare, sulfuronoconjugare sau reactii de declorinare
  
• 
  Eliminarea – pe cale digestiva prin bila ( poate intra in ciclul enterohepatic)
  

- metabolitii se pot acumula in tesutul adipos (eliberare treptata)

Doua mecanisme diferite de actiune:

• 
  Organocloruratele de tip DDT: - actioneaza la nivelul nervilor periferici si a creierului prin incetinirea influxului de sodiu si inhibarea efluxului de potasiu, rezulta un exces intraneuronal de potasiu care depolarizeaza partial celula – se reduce potentialului de actiune cu depolarizarea prematura a neuronilor
  
• 
  Hidrocarburile arilice: - pe langa scaderea potentialului de actiune neuronal, inhiba GABA (acidul gamma amino-butiric) - efect colinergic
  
• 
  GABA – neurotransmitator inhibitor
  
• 
  Pisicile sunt cele mai sensibile – doza DL50 pentru edrina 3-6 mg/kg mc
  
• 
  Organocloruratele de tip cicloidina sunt mai toxice decat cele de tip DDT
  
• 
  La om doze incepand de la 10 mg/kg mc determina manifestari clinice
  
• 
  Metaboliti ai DDT – necroze in zona fasciculata si reticulata a medulosuprarenalei
  
• 
  Efect cumulativ – timp de injumatatire de 7 luni-30 de ani
  
• 
  Cancerigen, tulburari de reproductie (efect estrogenic)
  
• 
  La pasari – interfereaza cu metabolismul steroizilor - oua cu coaja moale
  
• 
  Tablou clinic
  
• 
  Semne timpurii: agitatie, hipersalivatie, voma, hiperexcitabilitate, incoordonari in mers, tremuraturi musculare
  
• 
  In stadiile avansate: contractii tonico-clonice, crize epileptiforme cu pedalari, opistotonus,– crizele persista 2-3 zile
  
• 
  Hipertermie – din cauza hiperactivitatii musculare
  
• 
  Bovine – retropulsie, lins excesiv, modificari posturale
  
• 
  Pasari – apatie, amauroza aparenta, pozitii anormale, tulburari de reproductie
  
• 
  Reptile – oua cu coaja moale
  
• 
  Anatomopatologic
  

Leziuni nespecifice:

• 
  leziuni traumatice din timpul crizelor
  
• 
  Muscultura decolorata, palida
  
• 
  Necroze hepatice centrolobulare
  
• 
  Hemoragii in glanda suprarenala
  
• 
  Hepatomegalie
  
• 
  Diagnostic
  

Toxicologie analitica – gazcromatografie

• 
  Toxicitatea acuta - Identificarea organocloruratelor in sange, ficat, creier
  
• 
  Toxicitatea cronica – biopsii din tesutul adipos
  
• 
  Probele se trimit spre analiza in recipiente de sticla sau folii de aluminiu si nu in recipiente de plastic
  
• 
  Tratament
  

• 
  Nu exista antidot specific
  
• 
  Manopera esentiala – eliminarea toxicului
  

- expunere cutanata – animalul se spala cu detergenti si apa, animalele cu parul lung se tund

- dupa expunere orala – carbune vegetal (1-2 g/kg mc)

- ulei vegetal (2–6 ml la pisica, 5–15 ml la caine si 1–3 l la animale mari)

• 
  Au eficacitate maxima in primele 4 ore
  
• 
  Controlul convulsiilor: cu ajutorul barbituricelor – pentobarbital, fenobarbital, diazepam
  
• 
  Monitorizarea animalului timp indelungat – organocloruratele persista luni sau ani in organism
  
• 
  Reducerea aportului alimentar – pierderea lipidelor de depozit, inclusiv a rezidurilor
  
• 
  La animale mari – inglobarea in hrana a carbunelui activat (500-1000g/zi) – reduce reciclarea enterohepatica
  

Intoxicaţii cu produse de uz casnic

1. 
   Intoxicatia cu etilenglicol
   
2. 
   Intoxicatii cu acizi si alcali (baze)
   
3. 
   Intoxicatii cu inalbitori
   
4. 
   Intoxicatii cu detergenti
   
5. 
   Intoxicatii cu gaze toxice (monoxid de carbon, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac)
   

Intoxicaţia cu etilenglicol

• 
  Este un alcool dihidric (OH-CH₂-CH₂-OH)
  
• 
  Lichid incolor, siropos (D=1,115), slab volatil, gust dulce, solubil în apa, alcool, acetonă
  
• 
  Este utilizat în compoziţia antigelului, dar şi a unor solvenţi industriali sau soluţii de developare a filmelor, cosmetice, etc.
  
• 
  sursă naturală de etilenglicol-Tricholoma matsutake
  
• 
  Una din cauzele cele mai frecvente ale intoxicaţiei la carnasierele domestice este consumul accidental
  
• 
  Mortalitatea este foarte ridicată (96 % la pisică şi 70 % la câine)
  
• 
  Incidenţă mai mare toamna şi primăvara
  
• 
  Intoxicaţia a fost descrisă şi la porc, rumegătoare şi pasăre
  
• 
  TOXICOCINETICĂ
  

• 
  Calea de pătrundere este cea digestivă, foarte rar cea respiratorie.
  

• 
  Se absoarbe rapid pe cale gastro-intestinala, atingând concentraţia maximă în sânge la 4 ore de la ingestie
  
• 
  Se distribuie la toate ţesuturile, mai ales în creier
  
• 
  Eliminarea din organism se realizează preponderent pe cale urinară (40% în 16-24 ore)
  
• 
  60% este biotransformat cu ajutorul alcool-dehidrogenazei (ADH)
  
• 
  Timpul de înjumătăţire este de 2-4 ore
  

Mecanismul toxicitaţii

• 
  etilenglicolul netransformat traversează bariera hemato-encefalică şi produce edem cerebral
  
• 
  Agentul toxic major nu este compusul original ci metaboliţii acestuia
  
• 
  acid glicolic - principala cauza a acidozei metabolice
  
• 
  oxalatul, care este responsabil de instalarea leziunilor renale şi de hipocalcemie
  
• 
  Aldehidele (glicoaldehida, acidul glicolic şi glioxilatul) inhibă fosforilarea şi respiraţia oxidativă
  

Doza letală de etilenglicol este:

• 
  câine 6,6 ml/kg mc
  
• 
  pisica este 1,5 ml/kg mc
  
• 
  om 1-1,4 ml/kg mc
  
  • 
    păsări: 7-8 ml/kg mc
    
  • 
    Doza letală la etilenglicol este corespondentul a 1-1,5 g acid oxalic care ia naştere prin metabolizare etilenglicolului.
    

• 
  Rata mortalităţii este de aproximativ 70,4% la caine şi de 96% la pisică.
  
• 
  Stadii clinice
  
• 
  Faza I- Neurologica (30 minute-12 ore) - semne clinice asociate cu leziuni ale sistemului nervos central, cum ar fi: depresia, tremurături voma, ataxie, tahicardie, slăbiciune musculara şi convulsii, se întâlneşte de asemenea polidipsie, poliurie, tahipnee, hipotermie, acidoză sau deshidratare.
  
• 
  Faza II - Cardio-pulmonara (12-24 ore) - semnele clinice sunt produse de acumularea acizilor organici formaţi în timpul metabolismului etilenglicolului. Semnele clinice includ: anorexia, voma (lichid albăstrui-verde), depresie, hipotermie, mioză, convulsii, tulburări de ritm cardiac (foarte frecvent bradicardie sinusală), congestie si edem pulmonar.
  

Faza III –Renala (24-72 ore)

- apare la 24-72 de ore de la ingerarea substanţei toxice

- se caracterizează prin insuficienţă renală acută (IRA)

-oligurie, hematurie, proteinurie, azotemie/uremie, anorexie, vomă, colici renale

-La palparea trans- abdominală rinichii sunt măriţi în volum şi dureroşi

- La examenul ecografic, rinichii par mariţi în volum

- La 72-96 de ore de la ingestie apare anuria.

Diagnostic de laborator - Examenul sângelul ,Examenul urinei

1. 
   Osmolalitate crescută (normal 280-310 mOsm / kg): o osmolalitate crescută cu mai mult de 60 mOsm / kg, este caracteristic intoxicaţiei cu etilenglicol.
   
2. 
   Creşterea deficitului anionic (normal de 10-12 mEq / L): un deficit anionic> 40-50 mEq / L caracteristic intoxicaţiei cu etilenglicol.
   
3. 
   Acidoza: pH sanguin de obicei <7,3, pH urinar de obicei <6,5.
   
4. 
   Afectare renală: creşterea ureei şi creatininei, greutatea specifică urinară scazută, proteinurie, glucozurie, hematurie şi albuminurie.
   
5. 
   Hiperglicemie, hipocalcemie, hiperfosfatemie, hiperkalemie.
   
6. 
   Leucocitoză cu neutrofilie, eozinopenie.
   
7. 
   Creşterea concentraţiei de etilenglicol în sânge şi urină.
   
8. 
   Prezenţa hipuratului şi oxalatului în urină.
   
9. 
   Prezenţa cristalelor de oxalate de calciu mono şi/sau dihidrat în urină.
   

Examenul urinei

• 
  cristalurie masivă cu oxalat de calciu şi acid hipuric
  
• 
  Examenul anatomopatologic şi histopatologic
  
• 
  gastroenterită hemoragică (hemoragico-necrotică) – continut hemoragic;
  
• 
  edem cerebral, edem pulmonar, degenerescenţă miocardică şi renală
  
  • 
    Rinichii sunt măriţi în volum, palizi, iar pe secţiune corticala este mai deschisă la culoare faţă de medulară având un aspect striat datorită evidenţierii tubilor urinari
    

Diagnostic diferenţial

• 
  traumatisme craniene, encefalite, gastroenterita acuta, pancreatita, diabetul zaharat cu cetoacidoză şi fată de insuficienţă renală acută de alta etiologie.
  

Prognostic

• 
  Grav la manifestarea semnelor clinice, rezervat dacă pacientul e adus în primele 1-2 ore post-ingestie.
  
• 
  Analiza toxicologică
  
• 
  probe: urină, sânge
  
• 
  izolare: antrenare cu vapori de apă în mediul acid
  
• 
  identificare şi dozare:
  
  • 
    prin oxidare cu acid periodic la formaldehidă şi determinarea acesteia cu fenilhidrazină sau acid cromotropic
    
  • 
    gazcromatografie
    

- spectrofotometrie în UV şi vizibil

TRATAMENT

1. 
   Evacuarea toxicului
   

2. Administrarea antidotului

3. Terapia de susţinere

TRATAMENT – masuri preliminare

• 
  cateter i.v., de preferat intra-jugular (se poate măsura şi presiunea venoasă centrală)
  
• 
  tremurături sau hiperreactivitate (Diazepam 0,5-1 mg/kg i.v., Fenobarbital 2-4 mg/kg i.v. câine, 1-2 mg/kg pisică, Pentobarbital 2-30 mg/kg lent i.v.)
  
• 
  cateter urinar – evacuarea urinei 1-2 ml/kg/oră
  

1. Evacuarea toxicului

• 
  provocarea vomei la animalele conştiente (primele 2 ore)
  

Apomorfină: 0,05 mg / kg corp intravenos sau i.m.; 0,1 mg / kg greutate corporală S.C.

Xilazină: Doză: 0,2 mg / kg corp intravenos; 0.5-1 mg/kg greutate corporală i.m. sau S.C.

• 
  spălătura gastrică cu suspensie de cărbune activat 1g/5 ml apă călduţă (5-10 ml/Kg) – repetă la 4-6 h
  

• 
  dializa peritoneală (manoperă instituită urgent) (1,5%, 4 sau 7% soluţie Dextroză călduţă) – A SE LUCRA STERIL
  

2. Administrarea antidotului

Etanolul (alcoolul etilic) 7% - antidot specific

• 
  competiţionează cu etilenglicolul pentru alcooldehidrogenază, prevenind apariţia metaboliţilor toxici, acesta fiind eliminat ca atare prin urină
  
• 
  eficienţa maximă are in cazul administrării în primele 12 de ore de la ingestie (Nu are nici un efect dacă etilenglicolul a fost deja metabolizat)
  
• 
  cel mai eficient – primele 4-8 ore
  
• 
  nu se administrează la câinii cu insuficienţă renală.
  
• 
  Administrarea antidotului -Dozaj:
  
• 
  Oral - sol. 40%, 0,8-1,0 ml/kg mc, cu repetare din 3 în 3 ore
  
• 
  Perfuzie continuă - sol. 5%, în sol. bicarbonată izotonă, cu menţinerea alcoolemiei la 10%
  
• 
  i.v. - câine – sol. 20%, 5,5 ml/kg mc, la interval de 4 ore (5 tratamente), apoi la interval de 6 ore (4 tratamente)
  
• 
  sau o doză initială de etanol 20% în cantitate de 1.4 ml/kg greutatea corporală i.v. timp de 15 minute urmată de o perfuzie i.v. de 0,62 ml/kg corp timp de 48-56 ore.
  
• 
  
  
• 
  i.v. - pisică – sol. 20%, 5 ml/kg mc, la fiecare 6 ore (5 tratamente), apoi la fiecare 8 ore (4 tratamente)
  

4 Metilpirazolul (4 MP, Fomepizole, Antizol Vet)

• 
  deşi este mult mai scump şi nu este omologat pentru animale, este foarte eficient ca antidot în intoxicaţia cu etilenglicol la câini
  
• 
  nu este recomandat la pisici
  
• 
  are o cinetică cunoscută, nu necesită măsurarea nivelului din ser şi nu are efectele adverse ale etanolului
  
• 
  diluat în NaCl 0,9%
  

3. Terapia de susţinere

• 
  bicarbonat de sodiu, 6,2mEq/kg la 4-6 ore cu menţinerea pH-ului urinar între 7,5-8,0
  
• 
  glucoză, 40mg/kg mc, iv, pentru corectarea hipoglicemiei induse de alcool
  
• 
  soluţii macromoleculare (Reomacrodex 6%, Dextran 40%) pentru corecţia hipotensiunii arteriale
  
• 
  şoc hipovolemic sever – rapid fluidoterapie (70-90ml/kg i.v. în prima oră, la câine, 30-40 mg/kg i.v. în prima oră la pisică)
  
• 
  după rehidratare – stimularea diurezei
  

- Manitol (10, 20%) 100-500 mg/kg lent i.v.

- Dextroză (10, 20%) 25-50 ml/kg lent i.v. rep la 8-12h

- Furosemid 2-6 mg/kg i.v., câine, 0,5-2mg/kg i.v., pisică, dacă nu sunt semne ale IRA (insuficienţei renale acute)

- Dopamină 2-5 µg/kg/min în ser fiziologic

Terapia de susţinere - alte medicaţii

• 
  Vitamine complex B i.m. sau i.v., 0,5-2ml/zi câine, 0,5-1 ml/zi, pisică
  
• 
  borogluconat de calciu, sol 10% (0,25 ml/kg/zi) iv., în trei reprize;
  
• 
  corticoterapia este utilă pentru prevenirea şi tratamentul edemului pulmonar şi al şocului.
  
• 
  La animalele în convalescenţă se recomandă o dietă săracă în proteine.
  
• 
  Succesul terapeutic în această intoxicaţie se obţine dacă terapia este iniţiată în primele 12 ore.
  
•