Paste şi granule care sunt destinate consumului de către rozătoare. De asemenea sunt disponibile şi sub formă concentrată

recomandare – adaos de NPN progresiv, lent, în dieta rumegătoarelor (câteva zile – permite adaptarea bacteriilor rumenale la sursa de amoniac)

Toxicitatea

• 
  intoxicațiile frecvente la rumegătoare – nerespectarea perioadei de adaptare a microflorei rumenale, amestec incomplet al dietelor, acces nelimitat la suplimente lichide palatabile de azot neproteic
  
• 
  monogastrice – rar
  
• 
  doze toxice și letale la rumegătoare – dificil de stabilit
  

(factori predispozanți care cresc/ scad sensibilitatea)

• 
  doza orală letală la cal - 4.0 g/kg masa corporala
  
• 
  doză orală toxică raportată la bovine neaclimatizate - 0.44 g/kg masă corporală, doza letală fiind de 1.0–1.5 g/kg masă corporală
  
• 
  Tablou clinic
  
• 
  semnele clinice se instalează foarte rapid, frecvent până în 30 min.
  
• 
  semne mai tardive pot fi datorate unor multitudini de factori: doza, modul de introducere în hrană, gradul de adaptare
  
• 
  cele mai multe intoxicații la rumegătoare se produc pe fondul unor ”recente” schimbări în dietă
  
• 
  jenă în mers, ataxie, tremurături musculare, hipersalivație, slăbiciune, sensibilitate abdominală, timpanism, avort
  
• 
  hipertermie, puls jugular evident, aritmii cardiace, regurgitare, cianoză
  
• 
  progres rapid-decubit, convulsii, moarte în mai puțin de 4 h
  
• 
  Diagnostic
  

• 
  anamneză (surse de NPN), semne clinice cu progres rapid, laborator
  
• 
  ANATOMOPATOLOGIC – leziuni nespecifice (congestii ale viscerelor, timpanism, edem pulmonar moderat, hemoragii subepicardice și miocardice)
  
• 
  elemente ajutătoare – pH rumenal antemortem sau imediat post-mortem (de obicei peste 8-10) (pH-ul revine la normal datorită activității continue și post-mortem a microflorei rumenale)
  
• 
  LABORATOR - detectarea analitică a concentrațiilor de amoniac în probe biologice (ser, plasmă, fluid ocular, rumenal sau abomasal)
  
• 
  probe recoltate și transportate rapid (amoniacul este volatil)
  
• 
  concentrații de amoniac mai mari de 1.0 mg/dl în ser sau plasmă, sau peste 80mg/dl în rumen/abomasum semnificative pentru diagnostic
  
• 
  Tratament
  
• 
  instituită rapid crește șansele de supraviețuire
  
• 
  dificil, costisitor, apare de obicei în efective mari
  
• 
  eficientă dacă e instituită în primele 20 de min.
  
• 
  decubitul - prognostic defavorabil
  
• 
  acid acetic 5%, oral, 2–6 l la bovine, 0.5–1.0 l la ovine și caprine - urmată imediat de volume mari de apă rece 20-40 l)
  
• 
  acidul acetic – scade pH-ul rumenal, convertește amoniacul în ion amoniu, ceea ce va încetini absorbția sistemică de amoniac
  
• 
  apa rece – scade temperatura rumenală și încetinește activitatea ureazei, responsabilă de hidroliza ureei în amoniac
  
• 
  animalele ce răspund la terapie pot reface semnele clinice, astfel că apa rece se va administra la jumătate doza
  
• 
  animalele în decubit și cele cu convulsii răspund slab la acest protocol terapeutic
  
• 
  alte terapii nespecifice, de suport:
  

- anticonvulsivante (fenobarbital, pentrobarbital)

- fluidoterapie i.v.

Intoxicaţii cu îngrăşăminte chimice

INTOXICAŢIA CU NITRIŢI ŞI NITRAŢI

• 
  Toate speciile sunt susceptibile
  
• 
  Rumegătoarele – risc sporit de intoxicaţie acută, fatală
  

(microorganismele rumenale reduc nitraţii la nitriţi, apoi la amoniac)

• 
  Aportul excesiv de nitraţi – nivele toxice de nitriţi în sânge
  
• 
  Anionul nitrit-responsabil de sindromul clinic
  
• 
  Principala cauză - fertilizarea excesivă (consum de furaj verde)
  
• 
  Nitraţii şi nitriţii sunt hidrosolubili, putând contamina apele
  

Surse de nitraţi (NO3-) şi nitriţi (NO2-) pentru animale

• 
  Îngrăşăminte pe bază de azot
  
  • 
    Îngrăşăminte cu azot amoniacal (>40%)
    
    • 
      amoniacul lichid, ape amoniacale
      
    • 
      sulfat de amoniu, clorura de amoniu
      
    • 
      bicarbonatul şi carbonatul de sodiu
      
  • 
    Îngrăşăminte cu azot nitric
    
    • 
      azotatul de sodiu natural, sintetic
      
    • 
      azotatul de calciu
      
• 
  Surse de nitraţi (NO3-) şi nitriţi (NO2-) pentru animale
  

• 
  Îngrăşăminte cu azot nitric şi amoniacal
  
  • 
    azotat de amoniu
    
  • 
    azotat de amoniu lichid
    
  • 
    sulfnitrat de amoniu
    
  • 
    Îngrăşăminte cu azot sub forma amidică
    
  • 
    cianamida de calciu
    
  • 
    Uree
    
  • 
    Soluţii cu azot
    
  • 
    soluţii simple fără tensiune de vapori
    
  • 
    soluţii cu tensiune de vapori scăzută
    
  • 
    soluţii suprasaturate: uree - azotat de amoniu
    

• 
  Îngrăşăminte cu azot greu solubil (azotul este eliberat treptat)
  
  • 
    ureeformaldehida
    
  • 
    ureeacetataldehida
    
• 
  Poluarea apei si a solului cu ape reziduale fecaloid menajere
  
  • 
    localităţi lipsite de canalizări
    
  • 
    aşezări umane temporare
    
  • 
    ape reziduale epurate insuficient
    
• 
  Nitraţii si nitriţii de origine tehnică
  
  • 
    există, dar in condiţiile de poluare actuale nu se mai pot face aprecieri valorice reale, ci doar să se semnaleze prezenţa
    
• 
  Plante acumulatoare de nitraţi şi nitriţi
  
  • 
    cantităţi variabile (1-60 g nitraţi/kg S.U)
    
  • 
    ovăz, secară. porumb verde, trifoi, frunze şi colet de sfeclă, rapiţă şi silozurile însilozate conservate deficitar
    
• 
  Medicamente ca sursă de nitraţi si nitriţi
  
  • 
    vasodilatatoare pe bază de nitriţi (amylnitritul, erythrityl tetranitratul, nitroglycerin etc.)
    
  • 
    subnitratul de bismut - antidiareic
    

• 
  Nitraţii şi nitriţii ca aditivi alimentari
  
  • 
    stabilizatori de culoare
    

NO3® NO2--NO + Mioglobina = azoximioglobina –azoximiocromogen

+ Hemoglobina = azoxihemoglobina --azoxihemocromogen

• 
  măresc permeabilitatea ţesuturilor
  
• 
  acţiune antioxidantă
  
• 
  acţiune conservantă (azotat de sodiu)
  
• 
  Nitraţii şi nitriţii ca aditivi alimentari
  
• 
  După FAO cantitatea tolerată de omul adult este:
  
  • 
    azotat 5 - 10 mg/kg mc/zi
    
  • 
    azotit 0,2 - 0,4 mg/kg mc/zi
    
  • 
    Nitriţii – potenţial cancerigen 1> mg/100 g produs
    
• 
  La noi în ţară - max.7 mg% (în preparatele de carne)
  
• 
  Consumul de lapte contaminat
  
  • 
    falsificarea cu ape contaminate
    
  • 
    ca atare, pentru corectarea densităţii
    
  • 
    prepararea laptelui praf cu ape contaminate
    
  • 
    eliminarea prin lapte (direct proporţională cu concentraţia din raţia furajeră)
    
  • 
    Azotatii - limita max. admisă de in lapte
    
    • 
      10 ppm - copii sănătoşi
      
    • 
      100 ppm - adulţi sănătoşi
      
  • 
    Azotiţi - nu se admit
    
• 
  Toxicocinetica
  
• 
  Nitratii – componenti ai ciclului azotului, fiind prezenti in toate plantele – sursa permanenta pentru ierbivore
  
• 
  Microorganismele rumenale, sau cele de la nivelul intestinului gros – reduc nitratii la nitriti (anionul responsabil de sindromul clinic)
  
• 
  Absorbtie – la nivelul tractului gastrointestinal
  
• 
  Eliminarea – cale urinara la monogastrice, la rumegatoare se elimina cantitati extrem de mici
  
• 
  Timpul de injumatatire (nitrati) – 45 de ore la caine, 4 ore la ovine, 9 ore la bovine
  

(nitriti) – aproximativ 30 de minute la majoritatea speciilor

Mecanismul de actiune

• 
  Nitratii – toxicitate redusa - acţiune iritativă locală
  
• 
  La nivel rumenal – nitratii sunt redusi la nitriti
  
• 
  Anionul nitrit – responsabil de toxicitate
  

• 
  acţiune methemoglobinizantă
  

Hb-Fe2+ ® Hb Fe2+O2 (oxiHb)

2Hb-Fe3+ + H2O2 ® 2HbFe3+-OH (metHb) 1 - 2% - normal; 10 - 20 % - polipnee; >25% - dispnee cu cianoza; >40% sânge ciocolatiu; >80% - moarte prin asfixie

• 
  acţiune hemolitică (metHb scade rezistenţa hematiilor)
  
• 
  acţiune vasodilatatoare - hipovolemie relativă cu sechestrarea in spaţiul postarteriolar a până la 25% din volumul sanguin circulant
  
• 
  Factori ce favorizează denitrificarea in prestomace
  
  • 
    saliva puternic alcalina (8,2 - 8,6)
    
  • 
    conţinut rumenal bogat in flora denitrifiantă (bacterii 10¹⁰/ml, protozoare 10⁵/ml)
    
  • 
    furajele bogate in acid ascorbic
    
  • 
    umiditatea ridicată a conţinutului rumenal
    

• 
  Bovinele – cele mai susceptibile
  
• 
  Ovinele – mai putin sensibile, datorita ritmului mai scazut de ingestie si a timpului de injumatatire mai scazut la aceasta specie
  
• 
  Animalele monogastrice – relativ rezistente (necesita doze mult mai mari de nitrati)
  
• 
  Tineretul sugar (mai ales cel dispeptic este foarte sensibil)
  
  • 
    aciditatea gastric este foarte scăzută in primele saptămâni
    
  • 
    dafecţiunile intestinale mai frecvente - predomina Hb fetală (80%)
    
  • 
    cantitatea de sânge este proporţional mai mica - rezistenta mai scazuta
    

Tablou clinic

• 
  Semnele clinice apar la 1-4 ore dupa consum
  
• 
  Semne de hipoxie tisulara: rezistenta scazuta la efort, dispnee, slabiciune musculara, ataxie, tahicardie, tremuraturi
  
• 
  tulburări respiratorii (dispnee periferică nehematozică)
  
• 
  cianoza mucoaselor şi extremităţilor
  
• 
  tulburări nervoase centrale şi periferice
  
• 
  tulburări neurovegetative
  
• 
  acidoza metabolică, şoc hipovolemic
  
• 
  Forma cronică
  
  • 
    tubulonefrita pigmentară - insuficienţa renală
    
• 
  Efecte colaterale
  
  • 
    acţiune hipomagneziemică (creşte excreţia urinară a Mg, scade captarea de Ca şi Mg de către plantă) - tetania de iarbă
    
  • 
    acţiune antitiroidiană (împiedică captarea şi fixarea iodului)
    
  • 
    acţiunea antivitaminică A
    

inhibarea carotinazei intestinale şi hepatice consecutiv hipotiroidismului modificări celulare la nivel intestinal şi hepatic

Anatomo-patologic

• 
  cadavre balonate
  
• 
  sânge ciocolatiu
  
• 
  Tesuturi colorate in ciocolatiu – (in primele ore) datorita acumularii methemoglobinei
  
• 
  Congestia mucoasei rumenale si abomasale
  
• 
  Diateză hemoragică
  
• 
  Nefropatie hemoglobinică
  
• 
  Avortoni - edemaţierea placentei cu depozite albicioase pe cotiledoane (carbonat de calciu)
  
• 
  Emfizem pulmonar
  
• 
  Diagnosticul clinic
  
  • 
    dispnee gravă instalată brusc
    
  • 
    aspectul ciocolatiu al sângelui
    
  • 
    Relatarea anamnestica a consumului unor surse de nitriti/nitrati
    
• 
  Diagnosticul diferenţial
  
  • 
    la porcine (salmoneloza şi rujet)
    
  • 
    la viţei (tulburări respiratori şi circulatorii)
    
• 
  Diagnosticul de certitudine
  
  • 
    determinări de laborator din: furaj, apa, sânge, lapte, umoarea apoasa
    
• 
  Tratament
  
  • 
    Minimalizarea manoperelor stresante – risc de moarte subita
    
  • 
    îndepărtarea sursei toxice
    
  • 
    Administrarea antidotului - albastru de metilen 5-15 mg/kg m.c. i.v. soluţie 1% in ser fiziologic - transformarea metHb in oxiHb
    
  • 
    Lavaj rumenal cu apa rece + Penicilina pe cale orala – se incetineste reducerea nitratilor la nitriti la nivel rumenal
    
  • 
    combaterea colapsului vascular periferic
    
• 
  Profilaxie
  
  • 
    prevenirea eventualităţilor etiopatogetetice
    
  • 
    controlul periodic de laborator al furajelor şi apei
    
  • 
    respectarea igienei adăpatutui
    
  • 
    recoltarea şi depozitarea corecta a furajelor
    
  • 
    asigurarea de raţii furajere echilibrate in glucide
    
  • 
    depozitarea corecta a îngrăşămintelor azotoase
    
  • 
    fertilizarea optima a terenurilor agricole
    
• 
  Oxizii de azot
  
• 
  Oxizii de azot
  
  • 
    însilozarea necorespunzătoare
    
  • 
    acţiune iritantă, methemoglobinizantă, vasodilatatoare
    
  • 
    25 ppm - iritaţii oculare şi tuse
    
  • 
    100 ppm - efect mortal
    
  • 
    Boala silozului
    
    • 
      Clinic: tuse uscata, dispnee, febra, salivaţie, epifora, etaj.
      
    • 
      Leziuni: edem şi emfizem pulmonar, bronşiolită obliterantă, necroza de coagulare a tubilor uriniferi
      
• 
  Hidroxilaminele
  
• 
  Hidroxilaminele
  
  • 
    acţiune antienzimatică (decarboxilaze, xantinoxidaze, transaminaze)
    
  • 
    potenţează activitatea histaminei
    
  • 
    acţiune methemoglobinizantă
    
  • 
    reducerea hematocritului la 10 – 20%
    
• 
  Amoniacul
  
• 
  Amoniacul
  
  • 
    A.R.A. ® alcaloza metabolica nerespiratorie (hiperamoniemie, hipocalcemie, hipomagneziemie)
    
  • 
    manifestări nervoase (hiperexcitabilitate corticala)
    
• 
  Nitrozaminele
  
• 
  Nitrozaminele
  
  • 
    DL50 = 200 - 2000 mg/kg mc (toxicitate slabă şi medie)
    
  • 
    potenţial cancerigen ridicat, mutagen, teratogen
    
  • 
    identificarea este posibila in substrat când nitratul de sodiu > 1,0 g/kg (alimente sărate, uscate, afumate)
    

Intoxicaţia cu îngrăşăminte fosfatice

Surse

• 
  naturale (fluoro-cloroapatită) – in roci sedimentare
  
• 
  superfosfaţi
  
• 
  îngrăşăminte fosfatice solubile în citraţi
  
• 
  îngrăşăminte fosfatice solubile în acizi
  
  • 
    accesul animalelor la îngrăşăminte pe păşuni
    
  • 
    contaminarea furajelor sau apei
    
  • 
    consumul accidental este favorizat de alotriofagia secundară unor carenţe poliminerale
    
• 
  Toxicitatea
  
  • 
    grupa medie de toxicitate
    
  • 
    Doza toxică diferă în funcţie de compuşii fosfatici şi fluor
    
  • 
    Doza toxică = 0,5 g/kg mc
    
• 
  Patogeneza
  
  • 
    acţiune iritativă locală
    
  • 
    hipoxie
    
  • 
    tulburări vasculare
    
  • 
    tulburări in metabolismul calciului
    
  • 
    Hiperparatiroidism secundar
    
  • 
    Diagnostic clinic
    
    • 
      evoluţie acută cu mortalitate 60%
      
    • 
      debut 10-24 ore
      
    • 
      simptome digestive – colică, diaree, atonie digestivă
      
    • 
      simptome nervoase – ataxie, convulsii
      
  • 
    Diagnostic morfopatologic
    
    • 
      cadavre balonizate
      
    • 
      spumozităţi sanguinolente la orificiile naturale
      
    • 
      gastroenterită hemoragică
      
    • 
      focare necrotice pe mucoasa rumenală
      
    • 
      degenerescenţă renală
      
    • 
      edem perirenal
      
• 
  Tratament
  
  • 
    spălătură gastrică
    
  • 
    permanganat de potasiu 0,1%
    
  • 
    sulfat de cupru 1,5%
    
  • 
    cărbune activat
    
  • 
    tratament simptomatic
    
• 
  INTOXICAŢIA CU PARAQUAT
  
• 
  Introducere
  

• 
  Ierbicid cu spectru larg, folosit din anul 1959
  
• 
  Defoliant in controlul cresterii plantelor
  
• 
  Intoxicatie semnalata la bovine,ovine,cabaline,pasari,
  

carnasiere

• 
  Celule tinta pneumocite tip I si II
  
• 
  Surse
  
• 
  Ierbicide
  
• 
  
  
• 
  Contaminare
  
• 
  Digestiva – consum accidental de plante tratate cu ierbicide
  
• 
  Toxicocinetica
  

• 
  Absorbtia - la nivelul mucoasei intestinale si la nivel pulmonar
  

• 
  Depozitarea in majoritatea organelor
  

- initial in rinichi

- cea mai mare concentratie este la nivelul pulmonului

• 
  La carnasiere, timpul de injumatatire intre 12 – 120 ore in functie de gradul de afectiune al rinichilor.
  
• 
  Eliminarea:
  

- la nivel renal

- prin fecale 25-28% nemetabolizat

Toxicodinamie

• 
  Afectare pulmonara si renala
  
• 
  Celule tinta – pneumocitele de tip I si II
  
• 
  Reactii ciclice de oxido – reducere specii reactive de oxigen si depletia NADPH
  
• 
  Reactii de oxido-reducere – se formeaza anionul superoxid – afecteaza membranele celulare (prin peroxidare lipidica)
  

• 
  Toxicitate :
  

• 
  Ingestia plantelor contaminate
  
• 
  Intoxicatie accidentala
  
• 
  Intoxicatie provocata
  

• 
  Doze toxice:
  

la caini: 25-50 mg/kg

la pisici: 40-50mg/kg

Diagnostic

Clinic

La nivelul pielii: eritem,iritatie,ulceratii, depigmentari locale

La nivel digestiv: ulcere bucale, sindrom de voma,

sindrom de colici, diaree, ulcere gastrice

La nivel respirator: dispnee, tahipnee, edem pulmonar

La nivel renal: insuficienta renala

Diagnostic de Laborator

• 
  determinarea concentratiei plasmatice de paraquat
  
• 
  prelevare de continut gastric, voma, urina
  

• 
  Spectrofotometria
  

Diagnostic diferential

• 
  Gastroenterite ( intoxicatie cu zinc, arsen, plumb; infectii virale)
  
• 
  Pneumonie interstitiala cronica fibroasa ( infectioasa, parazitara)
  

Prognostic

• 
  Rezervat → grav
  

Tratament

• 
  eliminarea cat mai rapida a toxicului prin provocarea vomei. Indicat in primele 30-60 de minute
  

• 
  lavaj gastric
  
• 
  administrarea de carbune medicinal
  

• 
  laxativ salin pentru reducerea cantitatii de paraquat
  

absorbit la nivel intestinal

fluidoterapie – stimularea eliminarii toxicului pe cale renala si combaterea deshidratarii

• 
  hemoperfuzia
  

Nu exista antidot!!

S-au incercat tratamente cu:

• 
  acid ascorbic
  
• 
  riboflavine
  
• 
  vitamina E
  

Contraindicatii - Oxigenoterapia chiar daca pacientul sufera de insuficienta respiratorie

Intoxicaţii cu insecticide organofosforice, carbamati si organoclorurate

• 
  Substantele organofosforice și carbamatii sunt folosite ca pesticide în agricultură, industrie şi ca antiparazitare în medicina veterinară.
  
• 
  Funcţiile pesticidelor – a distruge sau a afecta o anumită formă de viaţă.
  
• 
  Au eficienţă asupra majorităţii insectelor – nu necesită aplicări multiple, iar insectele nu dezvoltă rezistenţă
  
• 
  Nu persistă în mediu
  
• 
  Organofosforicele şi carbamaţii – inhibitori ai acetilcolinesterazei
  

• 
  Toxicitate ridicată – utilizarea neadecvată/accidentală – intoxicaţii la mamifere, păsări, animale acvatice şi reptile.
  
• 
  Intră în compoziţia unor arme biologice – gaze neurotoxice (gazul sarin, tabun, soman, VX)
  
• 
  Allepo august
  

2013

• 
  Intră în compoziţia antiparazitarelor externe (sprayuri, pudre, şampoane, coliere)
  
• 
  Insecticide: malathion, parathion, diazinon, fenthion, dichlorvos, chlorpyrifos, ethion
  
• 
  Soluţii oftalmologice: echothiophate, isoflurophate
  
• 
  Antihelmintice :trichlorfon
  
• 
  Ierbicide: tribufos [DEF], merphos şi tricresyl
  
• 
  Risc de intoxicaţie profesională la om
  

Toxicocinetică

Căile de intrare: - digestivă, cutanată, inhalatorie, conjunctivala

Digestivă – hrana contaminată cu reziduuri

Cutanată – substanţe antiectoparazitare (pulberi, soluţii uleioase sau picături)

Inhalatorie – prin aerosoli după dezinsecţii

Absorbţia: - imediat după pătrunderea în organism - distribuţie rapidă în toate ţesuturile

După absorbţie: - Activare - sinteză letală (metabolit mai toxic decât substanţa de bază)

- Detoxificare – metabolit mai puţin toxic

- Ambele

Metabolizare: – la nivel hepatic – reacţii de oxidare şi hidroliză sub acţiunea unor carboxilesteraze şi paraoxonaze

Eliminarea: - preponderent pe cale urinară, ca şi produşi de hidroliză, dar şi pe cale digestivă, prin salivă sau mamar

• 
  Mecanism de acţiune comun pentru organofosforice şi carbamaţi – inhibă acetilcolinesteraza în ţesutul nervos şi la nivelul joncţiunilor neuro-musculare
  
• 
  Acetilcolinesteraza - catabolizează acetilcolina în acid acetic şi colină
  
• 
  Organofosforicele şi carbamaţii se leagă de acetilcolinesterază şi alte colinesteraze – inhibă catabolismul acetilcolinei
  
• 
  se acumulează acetilcolina în spaţiul postsinaptic (joncţiunea neuromusculară) şi acţionează asupra receptorilor colinergici muscarinici şi nicotinici - sindrom de parasimpaticotonie
  
• 
  Sinapsa
  

Reprezinta locul de contact intre doi neuroni sau intre un neuron si un organ efector.

Cuprinde:

• 
  Membrana presinaptica – situata la nivelul butonilor terminali ai fibrelor pre- si post-ganglionare;
  
• 
  Membrana postsinaptica – situata la nivelul neuronului postsinaptic sau al celulei efectoare
  
•