Prizonieră sub asemănarea unui obiect neaşteptat de banal, stă întemniţată o lume pe care am descoperit-o de la primul cuvânt.Aceasta mi-a oferit emoţie şi suflet... exaltare şi euforie... Trăiri minunate şi neintuite mi-au pătruns adânc în fiinţa-mi preţ de câteva ore. În viziunea mea, această lume se arată magică, misterioasă, iar ea, Cartea, nu face nimic altceva decât să mi se dezvăluie, mie, Lectorului, în totalitate, rămânând ca o poartă deschisă, pentru eternitate... Prizonieră sub asemănarea unui obiect neaşteptat de banal, stă întemniţată o lume pe care am descoperit-o de la primul cuvânt.Aceasta mi-a oferit emoţie şi suflet... exaltare şi euforie... Trăiri minunate şi neintuite mi-au pătruns adânc în fiinţa-mi preţ de câteva ore. În viziunea mea, această lume se arată magică, misterioasă, iar ea, Cartea, nu face nimic altceva decât să mi se dezvăluie, mie, Lectorului, în totalitate, rămânând ca o poartă deschisă, pentru eternitate...Probabil că Jorge Luis Borges, în lucrarea sa „Cărţile şi noaptea”, dorea să exprime o idee asemănătoare, încercând să înfăţişeze o lume plină de creativitate şi candoare. „Spiritele vrăjite” se vor trezi la viaţă în momentul în care lectorul, pătruns de dorinţa de a cunoaşte, de a învăţa, de a afla, va deschide o carte şi va intra într-o lume cu totul diferită de cea pe care o cunoscuse până acum, o lume a imaginaţiei.
Pentru câţi dintre noi oare, lectura încă mai constituie ca pentru Borges...”o formă a Fericirii?”...Oare câţi dintre noi mai citesc doar pentru că...aşa simt...Câţi dintre noi-elevi sau profesori-savurează fiecare pagină, fiecare rând, în timp ce mirosul cărţii îţi mângâie nările doritoare de esenţe, de arome divine?... Pentru câţi dintre noi oare, lectura încă mai constituie ca pentru Borges...”o formă a Fericirii?”...Oare câţi dintre noi mai citesc doar pentru că...aşa simt...Câţi dintre noi-elevi sau profesori-savurează fiecare pagină, fiecare rând, în timp ce mirosul cărţii îţi mângâie nările doritoare de esenţe, de arome divine?...„...Cine a fost vrăjit o dată de această magie,va rămâne pentru totdeauna dornic de încântările ei şi va căuta să le reînnoiască. Şi atunci va citi, va citi mereu. Asta înseamnă gust al lecturii. Cine ştie să-l trezească a zvârlit o sămânţă vitală a culturii,vitală pentru că înfloreşte mereu, în tot cursul vieţii...”...erau cuvintele lui Nazareno Padellaro despre lectură.Într-adevăr, Cartea, implicit Biblioteca, sunt acele elemente ale culturii la care revenim mereu şi mereu...marele filosof, Mircea Eliade, considerându-le fundamentale, ”acele lucruri care au sau ar trebui să aibă un rol principal în viaţa unui om sau a unei naţiuni.”
„Universul este o imensă Carte.” … şi dacă universul este o carte, înseamnă că aceasta reprezintă Revelaţia … cartea apare ca simbol al tainei divine, care nu este dezvăluită decât iniţiatului. Astfel, pătrundem în lumea cărţilor pentru a cunoaşte şi … pentru... a ne cunoaşte... E un ceremonial şi un act învestit cu funcţia esenţială a celebrării cărţii prin lecturi repetate, atât de admirabil invocate de Nichita Stănescu: „A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară, abia acum îmi dau seama, nu există niciodată.”
Cartea nu este doar un obiect. Aş putea spune că, dacă ar fi doar un obiect, i s-ar acorda la fel de multă atenţie cât i se acordă unui scaun sau unei linguri; un singur „model” ar fi „produs” în atâtea exemplare cât este produs un anumit model de creion…dar nu este. Cartea ascunde felurite lumi între coperţile ei, lumi în care lectorii găsesc hrană spirituală.
Este nevoie de ceva mai mult pentru a descoperi magia cărţii, a cuvântului scris..Cititorul ia cartea din raft... percepe în treacăt aspectul ei estetic plăcut şi ...o deschide... Citeşte cuvânt după cuvânt, frază după frază, pagină după pagină, şi încet, spiritele vrăjite prind formă şi sens, literele par că se pierd, dispar dinaintea privirii, paginile par a fi întoarse de o mână nevăzută şi lumea aceea începe să se deruleze ca un film înaintea ochilor, cu personajele şi emoţiile ei. Când cartea este închisă, magia se întrerupe. Volumul este strecurat din nou între celelalte cărţi ce freamătă şi ele de spirite nevăzute şi îşi reia condiţia de obiect. Cititorul o va şterge de praf şi o va aşeza pe raft în funcţie de culoarea sau înălţimea ei, pentru a nu strica armonia camerei, sau în funcţie de litera autorului ei, pentru a nu strica armonia ordinii din mintea sa.
Indiferent de motivul pentru care oamenii citesc, indiferent de ceea ce găsesc plăcut în a citi, cărţile oferă acea anumită senzaţie tuturor cititorilor, acel moment de magie în intimitatea propriei camere sau a fotoliului de lângă şemineu, ce nu poate fi înlocuit...Căci viaţa, magia, spiritul unei cărţi nu este altceva decât gândul ţinut în viaţă de tipar, al unui scriitor ce, prin experienţa şi eforturile sale, a adus într-un fel sau altul, o îmbunătăţire ori o înfrumuseţare spiritului uman. Nu toţi simt însă necesitatea de a şi-o însuşi, alegând să o înlocuiască cu alte plăceri. Astfel, lectura rămâne semnul distinctiv al omului „de calitate”, al celui nerobit cu totul vremelniciei. Indiferent de motivul pentru care oamenii citesc, indiferent de ceea ce găsesc plăcut în a citi, cărţile oferă acea anumită senzaţie tuturor cititorilor, acel moment de magie în intimitatea propriei camere sau a fotoliului de lângă şemineu, ce nu poate fi înlocuit...Căci viaţa, magia, spiritul unei cărţi nu este altceva decât gândul ţinut în viaţă de tipar, al unui scriitor ce, prin experienţa şi eforturile sale, a adus într-un fel sau altul, o îmbunătăţire ori o înfrumuseţare spiritului uman. Nu toţi simt însă necesitatea de a şi-o însuşi, alegând să o înlocuiască cu alte plăceri. Astfel, lectura rămâne semnul distinctiv al omului „de calitate”, al celui nerobit cu totul vremelniciei.
Este, cred, sensul Cărţii şi raţiunea de a fi a lecturii. Lecturile sunt în cărţi, iar cărţile descind din lecturile care alcătuiesc literatura. Sunt Biblioteca şi modelul originar care depun mărturie pentru a provoca mereu căutarea cărţii, neobosita ei căutare. Spaţiul bibliotecii este spaţiul cititorului … o a doua casă în care el devine suveran absolut într-un teritoriu deschis jocului liber al imaginaţiei, unde fantezia provoacă spiritul pentru a căuta sensurile ascunse ale vieţii. E calea spre aventura receptării plurale a Cărţii … Vă deschidem …Biblioteca!
identificarea ponderii lecturii comparativ cu alte preocupări(hobby-uri);modalităţi /strategii pe care profesorii de limba şi literatura română le utilizează pentru încurajarea lecturii la elevi;
chestionar cu itemi obiectivi,cu alegere multiplă(închişi)-pentru elevichestionar cu itemi semiobiectivi,cu răspuns scurt-pentru profesorii de limba şi literatura română.
134 de elevi,clasele IX-XII(40 de băieţi şi 94 de fete):
arată că nu îi putem convinge pe elevi să citească lectură obligatorie,ei preferă să citească doar ceea ce le face plăcere.
Câteva dintre preferinţele elevilor?... Câteva dintre preferinţele elevilor?...- …în top se situează…HARRY POTER...sau...”Stăpânul inelelor”…
- Aproape la fel de obsesiv se întâlneşte “Alchimistul” lui P.Coelho, sau îi atrag ”Memoriile unei gheişe”…
- Alte titluri des întâlnite…”Maitreyi”, “Love story”, “Invitaţie la vals” sau “Scrisoare de dragoste”, “Accidentul” sau “Oraşul cu salcâmi”, “ Cei trei muşchetari”, “Pe aripile vântului” …
- Nu lipsesc,bineînţeles,operele S.F….”Insula misterioasă”,”Căpitan la 15 ani”, “Codul lui Da Vinci”, dar nici altele precum “Liceenii”, “Magicianul”, “Fiinţa răului”,”Crimă şi pedeapsă”, “La Medeleni”, “Zahir”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Mândrie şi prejudecată” , “De ce iubim femeile?”, “Fraţii Karamazov”…
Care sunt cărţile recomandate de colegii noştri pentru lectură suplimentară? Care sunt cărţile recomandate de colegii noştri pentru lectură suplimentară?- …”Adam şi Eva”, de L.Rebreanu, “Rusoaica”, de Gib Mihăescu, “Pădurea spânzuraţilor”, L.Rebreanu, “Invitaţie la vals” şi “Scrisoare de dragoste”, de M.Drumeş;
- “Accidentul”, de M.Sebastian
- “Crimă şi pedeapsă”, de F.M.Dostoievski
- “Cel mai iubit dintre pământeni”, de M.Preda
- “Demonul”, de M.I.Lermontov
- “Ciuleandra”,de L.Rebreanu
- “Cidul”, de Corneille
- “Patul lui Procust”, de C.Petrescu
- “Evgheni Oneghin”, de S.Puşkin
- “Faust”, de Goethe
- “Pescăruşul”,de A.P.Cehov
- “Înger şi demon”, “Venere şi Madonă”, sau “Scrisorile” lui M.Eminescu către V.Micle
- ”Doctor Jivago”,de B.Pasternak
- ”Cezara”,de M.Eminescu
- …
- Poezii de N.Labiş, N.Stănescu sau I.Minulescu…
…Ce nu le place elevilor?... …Ce nu le place elevilor?...- ‘’După melci’’, de I.Barbu
- “Moină’, de G.Bacovia
- “Enigma Otiliei”, de G.Călinescu
- “Ion”, de L.Rebreanu
- “Mara”, de I.Slavici
- “Romeo şi Julieta”, de W.Shahespeare
- “Moromeţii”, de M.Preda
- “În vreme de război’’, de I.L.Caragiale
- “Ciocoii vechi şi noi”, de N.Filimon
- “Alexandru Lăpuşneanul’’, de C.Negruzzi
- “Baltagul’’, de M.Sadoveanu
- “Iona’’, de M.Sorescu
- Nici marii poeţi români nu sunt în totalitate pe gustul elevilor... T.Arghezi,I.Barbu, V.Voiculescu,V.Alecsandri,Gr.Alexandrescu...
”Lucrul în echipă …”;“Oarecum…notarea…cenaclul literar”;“Trebuie început cu ce le place,pentru a ajunge la ce trebuie să citească...’’ ;‘’Nu le-am descoperit...încă !;’’Da...lectură publică,întâlnirea cu diverşi scriitori...”;“Nu! Dacă nu eşti motivat tu însuţi,nimeni nu o poate face în vreun fel”; “Poate prin <>oarecum a opticii...să-i lăsăm pe elevi să-şi aleagă singuri anumite cărţi sau să alegem-de comun acord-o listă.Cred că până la urmă “salvarea”poate veni şi din partea...Cercului de Lectură...şi asta cu multă ...Răbdare...”
”Greu de afirmat!”;“Dificil de spus...probabil selectarea unor texte moderne..”;“Sincronizarea literaturii cu alte arte(transpunerea scenică a unui text)”;“Neobligându-i să citească texte neinteresante pentru ei”; “Împărtăşindu-le din propria experienţă de viaţă şi de lectură...explicându-le avantajele acestui fapt şi arătându-le cum să citească,ce să urmărească...Trebuie să acceptăm însă şi noi,profesorii de limba şi literatura română că timpurile s-au schimbat şi că societatea actuală e una economică,financiară,realistă,concretă,practică şi nu utopică,ideală,astfel încât literatura nu e “Cenuşăreasa”,dar nici “cea mai şi cea mai!”.
“Se pot organiza manifestări cum ar fi punerea în scenă a unui text dramatic,se pot organiza jocuri pe teme literare…”“Elevii pot fi stimulaţi prin organizarea unor concursuri literare,publicarea unor reviste scolare,vizite la biblioteci şi case memoriale…”“Adevarata stimulare a elevilor vine din sânul familiei-educarea în familie-când părintele oferă copiilor încă de mici,cărţi şi apoi îi îndrumă dezvoltându-le <> lecturii>>!”...Sunt câteva dintre gândurile şi sfaturile doamnelor de la bibliotecă...
Semnalul de alarmă pentru noi,dascălii,îl constituie însă duşmanul cel mai de temut... Calculatorul/Internetul. Răspunsurile elevilor la ultima întrebare adresată este un adevărat pericol: 40,29% dintre subiecţi consideră că informaţiile la care au acces pe internet le pot înlocui lectura,21,64% nu au nicio părere în acest sens şi doar 37,3% sunt de părere că lectura „se simte” între paginile unei cărţi.
Cititorul are şi el nevoie de cărţi... De cât mai multe. Nu pentru a le citi de-a valma, dezordonat, ahtiat, fără a le selecta, ci ...pentru a strânge cât mai multă înţelepciune şi frumuseţe cu putinţă, pentru a bucura spiritul fără a-l tulbura, pentru a învăţa cum să trăiască în armonie şi cum să-şi împlinească ispita de a fi nemuritor, căci spiritul uman supravieţuieşte dacă urmează exemplul cărţilor.
Aşa cum cărţile care au supravieţuit sunt unice prin faptul că nici una dintre ele nu spune o poveste identică cu cea a celeilalte şi este de neînlocuit, tot astfel şi omul trebuie să trăiască în aşa fel încât să devină, cum spune Andre Gide, „cea mai de neînlocuit dintre fiinţe”. Ceea ce este de neînlocuit, numai partea aceasta din fiinţă, supravieţuieşte... Aceasta este lecţia nemuririi spiritului, iar cărţile , din toate timpurile şi toate locurile, cărţile care s-au scris şi se vor mai scrie, o predau oamenilor...
Dostları ilə paylaş: |
