Pentru mediu

Potenţialul de încălzire al GES

Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane, care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă. Pot fi observate schimbări climatice determinate de activităţile antropice ce produc emisii de GHG (Gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto). Mai puţin de 1% din atmosfera Pământului este alcătuită din vapori de apă (H2O), dioxid de carbon (CO2), ozon (O3), metan (CH4), protoxid de azot (N2O) şi hexafluorură de sulf (SF6), gaze cunoscute sub denumirea de gaze cu efect de seră (GES). Primele cinci gaze enumerate mai sus apar în mod natural şi produc un efect de seră natural, care menţine temperatura la un nivel global cu 33⁰C mai mare decât în lipsa lor, susţinând astfel viaţa. Fiecare gaz cu efect de seră diferă prin capacitatea sa de a absorbi căldura şi durata staţionării în atmosferă, exprimate prin potenţialul de încălzire globală GWP – „Global Warming Potenţial”. GWP sau PGE (Efectul global potenţial) este o măsură a contribuţiei fiecărui gaz la încălzirea globală, comparativ cu cea a dioxidului de carbon un GES este considerat cu atât mai puternic cu cât are un potenţial de încălzire globală ("Global Warming Potenţial" - GWP) mai mare. Potenţialul de încălzire globală este un indice definit ca fiind modificarea bilanţului radiativ cumulată între prezent şi un orizont de timp ales (de ex.: 100 de ani) cauzată de o unitate de masă de gaz degajată acum, exprimată relativ la un gaz de referinţă precum CO₂.

Tabel 2.2.8.1

Gaz cu efect de seră	Potenţialul de încălzire globală, GWP, pentru 100 ani
Dioxid de carbon CO2	1
Metan CH4	21*
Protoxid de azot N2O	310
CFC-12	6200-7100**
HCFC-22	1300-1400**
CF4	6500
SF6	23900

Notă:

* Include efectele indirecte ale producţiei troposferice de ozon şi ale producţiei stratosferice de vapori apă

** Potenţialul net de încălzire globală (inclusiv efectul indirect datorat reducerii stratului de ozon)

Sursa: Vital Climate Change Graphics – The Impacts of Climate Change, UNEP/GRID-Arendal

Concentraţia de gaze cu efect de seră este în creştere, ca rezultat direct al activităţilor umane. Emisiile de dioxid de carbon (în principal din arderea cărbunelui, petrolului şi gazelor naturale), metan şi protoxid de azot (în special din agricultură), ozon (produs de gazele de eşapament şi din alte surse) şi de gaze industriale cu durată mare de viaţă precum CFC, HFC şi PFC, blochează căldura (radiaţia infraroşie emisă de Pământ) în atmosferă, crescând temperatura la nivel global. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de efect de seră intensificat.

Indicatorul structural de mediu “emisii totale de gaze cu efect de seră” reprezintă cantităţile în tone/an de poluanţi ce sunt reglementaţi prin Protocolul de la Kyoto. Toate ţările trebuie să realizeze progrese în ceea ce priveşte reducerea acestor gaze cu efect de seră. Presiunile asupra echilibrului climatic al Pământului sunt legate de emisiile de gaze cu efect de seră, acele gaze a căror proprietate este de a absorbi radiaţiile infraroşii rezultate în urma încălzirii suprafeţei globului pământesc de către radiaţiile solare.

Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră în judeţul SIBIU, în perioada 2005 - 2012 este prezentată în graficul de mai jos.

Tabel 2.2.8.2.

Emisii totale ( mii tone CO2 Eq)	2005	2006	2007	2008	2009	2010	2011	2012
Sibiu	1565,56	1317,6	2697,32	2431,35	2009,51	1033,27	987,04	1581,78

Fig. 2.2. 8.1.

Ca urmare a implementării Directivei 2003/87/CE privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, s-au redus emisiile de gaze cu efect de seră începând cu anul 2007, dar în 2012 acestea au crescut ca urmare a determinării mai riguroase a emisiilor de gaze cu efect de sera din toate sectoarele.

În judeţul SIBIU au fost inventariaţi 3 operatori care desfăşoară activităţi cuprinse în Anexa 1 a Directivei 2003/87/CE în prima perioadă de aplicare a schemei de comercializare a certificatelor 2008 - 2012, 2 fiind autorizate S.C. COMPA S.A. şi S.C. Wienerberger S.R.L. - având Planul de Măsuri privind Monitorizarea şi Raportarea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (CO₂) aprobat de către ANPM Bucureşti iar un operator şi-a încetat activitatea, certificatele alocate fiind anulate. Pentru cei 2 operatori, la nivelul judeţului Sibiu, prin Planul Naţional de Alocare au fost alocate certificate de emisii cu titlu gratuit, în număr de 253637 certificate pentru 2008 - 2012 (un certificat de emisii de gaze cu efect de seră este echivalent cu 1 tonă de dioxid de carbon emis în atmosferă).

Scenarii privind schimbarea regimului climatic în judeţul Sibiu

Creşteri ale temperaturilor

Încălzirea globală este un fenomen unanim acceptat de comunitatea ştiinţifică internaţională, fiind deja evidenţiat de analiza datelor pe perioade lungi de timp. Simulările realizate cu ajutorul modelelor climatice globale au indicat faptul că principalii factori care determină acest fenomen sunt atât naturali (variaţii în radiaţia solară şi în activitatea vulcanică), cât şi antropogeni (schimbări în compoziţia atmosferei din cauza activităţilor umane). Numai efectul cumulat al celor 2 factori poate explica schimbările observate în temperatura medie globală în ultimii 150 de ani. Creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, în mod special a dioxidului de carbon, a fost cauza principală a încălzirii pronunţate din ultimii 50 de ani ai secolului XX, 0,13°C de aproximativ două ori valoarea din ultimii 100 de ani.  Ca urmare, temperatura medie a aerului la nivel global în 2009 a urcat cu 0.7 – 0.8 °C faţă de cea din perioada pre-industrială.

   Clima Europei a înregistrat o încălzire de aproximativ 1⁰ C în ultimul secol, mai ridicată decât media globală. Cantităţile de precipitaţii au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce în sudul continentului perioadele de secetă au devenit din ce în ce mai frecvente. Temperaturile extreme înregistrate recent, cum ar fi valul de caniculă din vara anului 2003 şi mai ales cel din 2007, au fost relaţionate cu creşterea observată a frecvenţei fenomenelor extreme din ultimele decenii, ca o consecinţă a efectelor schimbărilor climatice.

Deşi fenomenele meteorologice singulare nu pot fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arătat faptul că riscul apariţiei unor astfel de fenomene a crescut considerabil din cauza efectelor schimbărilor climatice.

Cercetările realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţională de Meteorologie, pe baza şirurilor lungi de date de la 14 staţii meteorologice, au evidenţiat o încălzire medie pe ţara noastră de 0.3⁰C pe perioada 1901-2000 si 0.5⁰C pe perioada 1901-2007, semnificativă din punct de vedere statistic în regiunea extracarpatică cu anumite diferenţieri. Analiza bazată pe datele de la un număr mai mare de staţii meteorologice (94), cu şiruri continue de observaţii începând cu anul 1961, a pus în evidenţă o intensificare a fenomenului de încălzire în ultimele decenii. Astfel, pe perioada 1961-2007, s-a evidenţiat: o încălzire semnificativă de aproximativ 2^oC în toată ţara în timpul verii, în regiunile extracarpatice în timpul iernii şi primăverii, cu valori mai mari în Moldova, depăşind 2 ^oC (iarna) şi 1 ^oC (primăvara); în timpul toamnei se remarcă o tendinţă de răcire uşoară în toată ţara care nu este însă semnificativa din punct de vedere statistic.

Aceleasi cercetari arata ca la nivelul judeţului Sibiu se observă o crestere a temperaturii cu 0,7 grade în ultimii 50 ani,

Fig. 2.2. 8.2.

2007 / 10.3ºC; 1933 si 1940 / 7.2ºC




1991-2013 / 9.2ºC, +0.7ºC

1961-1990 / 8.5ºC

Tabel 2.2. 8.3.

Cei mai caldurosi ani - Sibiu (1961-1990 / 8.5C)
	Temperatura medie anuala	Abatere
1. 2007, 2008, 2009	10.3C	1.8C
2. 1926, 1927, 2013	10.2C	1.7C
3. 2012	10.1C	1.6C
4. 1923, 1934, 1950, 1951, 1994	10.0C	1.5C