Planul de Management al Parcului Naţional Piatra Craiului cuprins

2.1.4.Acoperirea cu hărţi

Există planuri de bază 1:50000 IGFCOT , 1:5000 sau 1:10000 IGFCOT, ambele cu acoperire completă.

Administraţia deţine pe lângă hărţile topografice un set de hărţi silvice, la scara 1:20000 şi 1:50000.

De asemenea, există hărţi digitale cu ape, curbe de nivel, folosinţa terenului, drumuri, MDT.

Numărul de foi de hartă OCOT, la scara 1:5000 şi 1:10000 este de 33.

Politica Parcului este de a produce date digitale pentru toate straturile de interes şi de a le integrara într-un sistem de analiză a diverselor fenomene. Pentru aceasta a fost achiziţionată o imagine satelitară de mare rezoluţie, de la satelitul Ikonos.

Plecând de la aceasta, toate informaţiile existente pe hărţi vor fi trecute în format digital, aceasta constituind infrastructura de date a Parcului.

Ulterior, datele stocate de urmărire a diverselor fenomene vor genera suport pentru analizele cronologice.

2.1.5.Acoperirea aerofotografică şi imagini satelitare şi terestre

Există achiziţionate imagini satelitare Ikonos cu rezoluţie de 1x1m spectru pancromatic, cât şi rgb la 4x4m. De asemenea, s-au achiziţionat ortoimagini anii 2004/2005 cu mărime pixel 0,5x0,5 m în sistem de proiecţie Stereo 1970.

2.1.6.Limitele şi zonarea internă a PNPC şi managementul ROSCI 0194 Piatra Craiului

PNPC	Total ha
Zona cu protecţie strictă	6292
Zona de protecţie integrală	104
Zona de conservare durabilă	7034
Zona de dezvoltare durabilă	1336
Suprafaţa Totală	14766

ROSCI 0194 Piatra Craiului	Total ha
Zona cu protecţie strictă – PNPC	6292
Zona de protecţie integrală – PNPC	104
Zona de conservare durabilă- PNPC	6350.5
Zona de dezvoltare durabilă – PNPC	119
Zona gospodărită ca management durabil – în afara PNPC	3102,5
Suprafaţa Totală	15968

Parcul Naţional Piatra Craiului este situat într-o regiune puternic fragmentată, cu Depresiunea Bârsei la N, Culoarul Bran-Rucăr la E, învecinându-se cu unele dintre cele mai înalte masive muntoase din România: Munţii Făgăraş şi Iezer la V, Masivul Bucegi la E şi Masivul Leaota la SE. Piatra Craiului, principalul masiv component al Parcului Naţional se impune ca o creastă calcaroasă spectaculoasă cu o lungime de 25 km, cu altitudini de peste 2000 m, desfăşurată pe direcţia NNE-SSV, între localităţile Zărneşti la N şi Podu Dâmboviţei la S. Creasta începe cu vârful Piatra Mică – 1791m, înălţimea crescând treptat spre sud: Vf. Turnu –1923m, Vf. Padina Popii-1936m, Vf. Ascuţit - 2177 m, Vf. Ţimbalul Mic –2172 m, atingându-se altitudinea maximă la Vf. Piscul Baciului –2238 m. Din acest punct înălţimea scade spre sud: Vf. Grind-2209 m, Vf. Lespezi 2098 m, Vf. Pietricica 1763 m. Altitudinea medie a masivului este de 1415 m, între părţile nordică şi sudică observându-se diferenţe altitudinale. Astfel, în timp ce în nord suprafeţele mai înalte de 1500 m ocupă peste 60 % din suprafaţă, în sud ele se menţin doar la 30 % , conform Constantinescu T., 1996.

Ariile limitrofe Pietrei Craiului, respectiv Culoarul Rucăr-Bran la E şi Rucăr-Zărneşti la V, care aparţin Parcului Naţional Piatra Craiului, prezintă altitudini considerabil mai mici: Măgura Mică -1375 m, Culmea cu Brazi -1406 m şi altele asemenea.

Valoarea conservativă a teritoriului ce constituie Parcul Naţional Piatra Craiului nu este aceeaşi pe întreaga suprafaţă a lui; ca urmare, ţinând seama de distribuţia biodiversităţii, de frecvenţa şi amploarea fenomenelor geologice şi geomorfologice, de modul de utilizare a terenurilor şi de intensitatea circulaţiei oamenilor şi animalelor, se cer identificate, constituite şi semnalizate în teren unele perimetre cu grade şi modele diferenţiate de management.

În consecinţă, ţinând seama de recomandările studiilor de fundamentare şi de prevederile amenajamentelor silvice în vigoare, incluse în Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 230/2003, cu modificările ulterioare, şi Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 552/2003, limitele sunt:

2.1.6.1.Limitele exterioare ale Parcului Naţional Piatra Craiului

Limita nordică. În partea nord - estică a Parcului limita porneşte de la baza Culmii Măgura de la borna 1 UP V, OS Zărneşti şi urmăreşte limita fondului forestier de pe faţa nordică a acesteia până în valea Prăpăstiilor VIII-1.50.3, borna silvică 4 UP V, OS Zărneşti, trecând prin borna 36 din valea Tohăniţa VIII-1.50.4.5. În continuare limita se îndreaptă prin păşune spre NNE până la locul numit Hora cu Brazi la borna silvică 2 UP V, OS Zărneşti, ocoleşte pe la E şi N acest loc, după care se îndreaptă spre NV, aproximativ în linie dreaptă, pe limita dintre fâneţe şi terenul arabil, trecând prin locul numit Topliţă, până la intersecţia dintre valea Crăpăturii şi drumul forestier Zărneşti - Plaiu Foii. În continuare urmează drumul forestier până la podul peste Bârsa Mare VIII-1.50 din apropierea confluenţei acesteia cu Bârsa Fierului VIII-1.50.2. Apoi urmăreşte malul stâng al Bârsei Mari, spre vest, până la podul peste Bârsa lui Bucur VIII-1.50.1, de unde continuă pe drumul forestier până la podeţul peste Valea Coţofenei. Urmează valea în amonte până la limita fondului forestier pe care se continuă până pe Muchia Coţofenei la borna silvică 120 UP VI, OS Zărneşti.

Limita vestică. Din Muchia Coţofenei de la borna silvică 120 UP VI, OS Zărneşti, limita se îndreaptă spre sud, pe marginea fondului forestier, aproximativ 300 m pentru a ocoli perimetrul construit, de pe malul drept al Bârsei Tămaşului, coboară în Bârsa Tămaşului, la bazinetul de captare pentru microcentrala electrică, apoi urmează amonte malul stâng al Bârsei Tămaşului, până la confluenţa cu Valea lui Sbârneci. De aici limita parcului urmăreşte liziera păşunii împădurite de pe versantul stâng al văii pentru a include poiana din lungul Bârsei Tămaşului, până la confluenţa dintre Bârsa Tămaşului şi valea Borşa sau v. Boşii. De aici urcă pe interfluviul secundar dintre cele două văi până ajunge în Culmea Tămaşului. Apoi urmează spre sud-est pe Culmea Tămaşului interfluviul dintre bazinul hidrografic al râului Bârsa VIII-1.50 şi bazinul hidrografic al râului Dâmboviţa X-1.25, trecând prin Curmătura Oţeţelea -1484 m, până în borna silvică 224 UP III Cascoe, OS Rucăr, de sub vârful Tămăşel. De aici limita urmăreşte culmea Tămăşel, prin Vf. Muntele Tămăşel -1347 m şi coboară spre sud, până la confluenţa Dâmboviţa/Dragosloveni. În continuare urmează spre sud malul drept al Dâmboviţei, până la confluenţa cu valea Mira, de unde ocoleşte pe la est localitatea Sătic şi revine pe râu în dreptul bornei 383 UP III, OS Rucăr. Limita urmăreşte aval malul drept al Dâmboviţei până în apropiere de intrarea în Cheile Dâmboviţei la borna silvică 382 UP III, OS Rucăr şi urmează culmea secundară din dreapta Dâmboviţei, urcând prin Gruiul Raţei -1083,4 m, apoi se îndreaptă spre sud-est pe culmea Piscul cu Colţi, până la ieşirea Dâmboviţei din chei la borna silvică 39 UP VI, OS Rucăr. De aici limita urmează din nou malul drept al Dâmboviţei trecând prin satul Podu Dâmboviţei, până în apropierea intrării în chei, la linia de înaltă tensiune la borna silvică 6 UP III, OS Rucăr. În continuare se îndreaptă spre vest, urcând pe versant în lungul liniei de înaltă tensiune până la limita fondului forestier la borna silvică 5 UP III, OS Rucăr, pe care o urmează prin Vf. Crucii -987,7 m, până la ieşirea Dâmboviţei din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr.

Limita sudică. De la ieşirea râului Dâmboviţa din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr, urmăreşte limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeţ şi prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor -1412,5 m. Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmăreşte în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia la cota 1132 m. Din acest punct limita coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluenţa cu Valea Ghimbav X-1.25.5 şi apoi urcă pe aceasta până la confluenţa cu pârâul Bechet.

Limita estică. De la confluenţa Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează spre est prin Muntele Ghimbav -1335,5 m, Vf. Colţii Ghimbav -1406,6 m, până la limita fondului forestier borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmboviţa la borna silvică 385 din UP VIII, OS Rucăr. Apoi se îndreaptă spre nord urmând malul stâng al Dâmboviţei până la confluenţa cu Dâmbovicioara X-1.25.3, de unde urcă în amonte pe aceasta până la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei la borna silvică l UP VI, OS Rucăr, urcă limita superioară a versantului stâng al cheilor, urmărind limita dintre fâneţe şi fondul forestier până la borna 279 UP VI, OS Rucăr, traversează pădurea la borna silvică 280 UP VI, OS Rucăr şi urmăreşte limita fondului forestier până în râul Dâmbovicioara aval de satul Dâmbovicioara la borna silvică 213 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita traversează râul Dâmbovicioara pe malul drept, urmează limita fondului forestier pe marginea satului Dâmbovicioara, revine pe malul stâng amonte de sat la borna silvică 151 UP VI, OS Rucăr, continuă pe limita fondului forestier ce include stâncăriile împădurite şi Peştera Dâmbovicioarei, traversează apoi Dâmbovicioara aval de construcţiile din Valea Rea la borna silvică 255 UP VI, OS Rucăr, pe care le ocoleşte la borna silvică 25 UP VI, OS Rucăr, revenind pe stânga văii la ieşirea Dâmbovicioarei din Cheile Brusturetului la borna silvică 142 UP VI, OS Rucăr pe care le include în parc. Amonte de Cheile Brusturetului la borna silvică 133 UP VI, OS Rucăr, limita urcă pe versantul stâng la limita superioară a fondului forestier în Colţul Păltinişului -1232 m prin borna 134 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita ajunge în culmea Pleşei pe limita pădurii, respectiv bornele 132, 241, 165 UP VI, OS Rucăr, urmărind culmea până în cota 1488 m la borna silvică 64 UP VII, OS Râşnov, trecând prin Vf. Gâlma Pleşei -1471,8 m. Limita parcului urmăreşte marginea fondului forestier ajunge în Vârful lui Stavrăţ -1216,6 m, urmează apoi interfluviul Valea lui Nen/Valea Seacă până la confluenţa celor două la borna silvică 126 UP VII, OS Râşnov, coboară pe Valea lui Nen până la primul afluent pe dreapta pe care îl urmează până la obârşia acestuia, la intersecţia de drumuri din satul Peştera. De aici coboară pe pârâul Rudăriţa până la confluenţa cu valea Sbârcioara VIII-1.50.4.2, urmează aval valea Sbârcioarei şi mai jos valea Turcu VIII-1.50.4 până la borna 212 din UP VII, OS Râşnov, situată la extremitatea estică a Colţilor Măgurii, în apropierea localităţii Bran.