p.d.s. 36 – noiembrie
M-am luat cu treburile si era sa nu ma prind ca suntem deja in noiembrie. Ba chiar pe la jumate, cand s-o fi facut asa tarziu? Va promisesem cate-o poezie din calendarul lui Frederick Seidel in fiecare luna, bine ca m-am trezit inainte de 1 ianuarie 
Asadar, poezia lunii in curs:
N ovember
I’ve never been older.
It doesn’t.
I can’t explain.
Every November is one more.
I’ve used up my amount.
I’ve nearly run out.
I’m out of penis.
I’ve run out.
I look out the spaceship’s vast
Expense of greenhouse glass
At the stars.
It will take a million years.
You open your head.
You look in the dictionary.
You look it up.
You look at the opposite.
You open the violin case.
You take it out.
Actually, it is a viola.
Actually, it is November.
You grab the handrails with the
Treadmill speeding up.
Oh my God. Don’t stop.
It is possible that
The president traveling in an open limousine
Has been shot.
My fellow Americans, ask not
What your country can do for you in
November. The doorman
Holds the door.
The taxi
Without a driver pulls up.
alese de Alexandru
www.caligraf.net
P.D.S. 1 (poemul de sîmbătă 1) – Liniile din palmă
După cum ştiţi, Luiza a adoptat de curînd o lege nouă în statul ei privat: sîmbăta e zi de poetry attacks. State vecine şi prietene au început demersurile pentru implantarea acestei măsuri reglementare atît pe plan intern, cît şi ca normă internaţională. Cum statul nostru întreţine relaţii cordiale cu Şalul e şarpele, mai ales în plan comercial (exportăm manioc, tapioca, guave echitabile, artizanat şi importăm tehnologii poetice de vîrf), noua lege a fost transcrisă, caligrafic, şi în Constituţia noastră.
Am ales, pentru azi, “Liniile din palmă”, un poem de Julio Cortázar. E din cartea lui cu cronopi şi glorii (îmi pare rău că nu am traducerea în română, eu nu mă încumet să traduc).
“D’une lettre jetée sur la table s’échappe une ligne qui court sur la veine d’une planche et descend le long d’un pied. Si l’on regarde attentivement, on s’aperçoit qu’à terre la ligne suit les lames du parquet, remonte le long du mur, entre dans une gravure de Boucher, dessine l’épaule d’une femme allongée sur un divan et enfin s’échappe de la pièce par le toit pour redescendre dans la rue par le câble du paratonnerre. Là, il est difficile de la suivre à cause du trafic mais si l’on s’en donne la peine, on la verra remonter sur la roue d’un autobus arrêté qui va au port. Là, elle descend sur le bas de nylon de la plus blonde passagère, entre dans le territoire hostile des douanes, rampe, repte et zigzague, jusqu’au quai d’embarquement, puis (mais il n’est pas facile de la voir, seuls les rats peuvent la suivre) elle monte sur le bateau aux sonores turbines, glisse sur les planches du pont de première classe, franchit avec difficulté la grande écoutille et, dans une cabine où un homme triste boit du cognac et écoute la sirène du départ, elle remonte la couture de son pantalon, gagne son pull-over, se glisse jusqu’au coude et, dans un dernier effort, se blottit dans la paume de sa main droite qui juste à cet instant saisit un revolver.”
(Poza e de aici)
P.D.S. 2 – Poem ecumenic
La Cène
Jacques Prévert
Ils sont à table
Ils ne mangent pas
Ils ne sont pas dans leur assiette
Et leur assiette se tient toute droite
Verticalement derrière leur tête.
Pentru surorile şi fraţii catolici, protestanţi şi de alte confesiuni.
Dar şi pentru mamaia din Teleorman, care mărturiseşte că îi e urît, noaptea tîrziu pe-afară, pentru că “mai iese cîte-un sfînt” (ştiut fiind că prin acele părţi hotarul dintre tărîmul ăsta şi tărîmul celălalt e mai permeabil decît prin altele).
Pentru Emil Brumaru, care m-a convertit de la monoteismul meu primitiv la animismul lui luminat – mă-nchin acum dulapurilor, bucătariilor de vară şi slăvesc stropitoarea, leuşteanul, cuiele ruginite melancolic în garduri. Pentru îngerii din D***, cu nimburile trase-adînc pe frunţi.
Pentru magii Tournier, Gaspard, Melchior, Balthazar, dar mai ales pentru magul Taor, prinţ de Mangalore, plecat din India după reţeta de loukoum cu fistic, ajuns la Ierusalim ca să descopere dulceaţa euharistiei.
Pentru Kurt Bokonon-Vonnegut, care ne învaţă că “orice lucru poate fi un wampeter: un copac, o piatră, un animal, o idee, o carte, Sfîntul Graal.” Iar wampeter-urile vin şi se duc (Cartea lui Bokonon, 24 : 1).
Pentru Zaza, care sărbătoreşte Sfintele Paşti departe, la ăia, dincolo de Levant.
Pentru voi toţi (că am spus că e ecumenic).
P.D.S. 3 – Turnuri şi poduri
”Children of her type contrive the purest philosophies. Ada had worked out her own little system. Hardly a week had elapsed since Van’s arrival when he was found worthy of being initiated in her web of wisdom.
An individual’s life consisted of certain classified things: “real things” which were unfrequent and priceless, simply “things” which formed the routine stuff of life; and “ghost things”, also called “fogs”, such as fever, toothache, dreadful disappointments, and death.
Three or more things occurring at the same time formed a “tower”, or, if they came in immediate succession, they made a “bridge”.
“Real towers” and “real bridges” were the joys of life, and when the towers came in a series, one experienced supreme rapture; it almost never happened, though.
In some circumstances, in a certain light, a neutral “thing” might look or even actually become “real” or else, conversely, it might coagulate into a fetid “fog”.
When the joy and the joyless happened to be intermixed, simultaneously or along the ramp of duration, one was confronted with “ruined towers” and “broken bridges”.”
Vladimir Nabokov – Ada or Ardor
Dorindu-vă turnuri şi poduri,
Caligrafic, al dumneavoastră.
(Poza e de aici)
Dostları ilə paylaş: |
