„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale

- Mă pun în gardă, mai cu seamă, întrebările care tind cu orice preţ să te compromită, să te ponegrească în fel şi chip. Întrebările incomode sunt de cu totul altă natură, ele te ţin în formă şi îţi deschid ochii asupra unor lucruri pe care nu le observai sau cărora nu le dădeai atenţia cuvenită. În acest sens, întrebările incomode sunt uneori binevenite. Dacă eşti onest şi corect în ceea ce faci, răspunsurile se conturează de la sine.

- Ce este mai important pentru Dvs.: familia sau cariera?

- Este o întrebare de genul: pe cine iubeşti mai mult – pe mama sau pe tata? Din fericire, pe parcursul vieţii mele cariera şi familia au mers mână în mână şi s-au completat în mod fericit.

- Deşi aţi participat activ la viaţa politică din R. Moldova, aţi publicat în acest ciclu electoral două cărţi. Cum aţi reuşit?

- În „Traiectoria evoluţiei politice” (2003) am simţit necesitatea de a-mi împărtăşi impresiile şi ideile. Am considerat că aceste reflecţii, ordonate după rigorile unei cărţi, vor utile atât pentru mine, fiindcă îmi permiteau să-mi prezint opţiunile politice într-un mod sistematizat, cât şi pentru cititorii dornici de a-l cunoaşte mai bine pe Veaceslav Untilă ca politician, de a-i cunoaşte viziunile şi obiectivele.

În paginile cărţii recent apărute, Petele negre ale guvernării roşii, am arătat dezastrul în care s-a pomenit Republica Moldova, datorită actualei guvernări. Au fost semnalate cazuri grave de corupţie şi protecţionism, pe fundalul demolării instituţiilor democratice şi a scăderii continue a nivelului de trai al populaţiei. Am încercat să cuprind toate aspectele care au conturat cea mai „neagră” perioadă din scurta istorie a statului independent Republica Moldova.

- Acum, în toiul campaniei electorale, vă aflaţi aproape în fiecare zi în teritoriu. Cât de receptivi sunt oamenii la mesajul pe care îl promovaţi?

- Deoarece formaţiunile de opoziţie nu au acces la Radioul şi Televiziunea aşa-zise publice, nu ne rămâne decât să ne promovăm ideile mergând în teritoriu, discutând pe viu alegătorii. Interesul pe care îl manifestă oamenii la aceste întâlniri este o dovadă că ei s-au trezit. Lumea s-a săturat până în gât de regimul comunist şi o spune deschis, în faţă. Sunt convins că de data aceasta populaţia nu se va lăsa momită de propaganda bolşevică. Electoratului i se oferă o alternativă reală şi această alternativă este Blocul Moldova Democrată. Mesajul nostru este un mesaj al toleranţei şi al echilibrului şi îmbină aspiraţiile tuturor grupurilor şi categoriilor sociale, fapt care ne face să fim încrezători în reuşita BMD în scrutinul din 6 martie 2005.

Săptămîna, 15 februarie 2005

„Până la urmă, adevărul şi democraţia vor învinge”

- Domnule Untilă, iată că, după atâta „hărmălaie”, am trecut şi, probabil, cel mai important eveniment politic al anului – alegerea preşedintelui R. Moldova. Urecheanu, Untilă, Braghiş şi deputaţii pe care aceştia îi reprezintă şi-au respectat declaraţiile făcute îndată după scrutinul din 6 martie şi n-au participat la alegerea unui preşedinte comunist. Cu Diacov e clar, s-a vorbit mult despre principiile sale politice, dar cum explicaţi faptul că şi Oleg Serebrean, şi Iurie Roşca au procedat, în cazul dat, contrar voinţei alegătorilor lor?

- Ţin să cred că [re]alegerea preşedintelui statului e mai curând cel mai trist eveniment al anului. Fiindcă, aşa cum aţi menţionat şi Dvs., dacă votul lui Diacov era unul prognozat, voturile acordate de grupările lui Roşca şi Serebrian au fost ca un căuş cu apă rece şi pentru noi, deputaţii din Opoziţie, dar mai ales pentru electoratul democrat din R. Moldova. Şi această mutaţie maladivă a foştilor „anticomunişti”, pe lângă sentimentul de scârbă, imprimă şi o stare de tristeţe. Altfel nu poţi interpreta acea senzaţie de prăbuşire zguduitoare pe segmentul politic de centru-dreapta pe care o simt astăzi atâţia şi atâţia oameni.

De ce au decis dânşii să „conlucreze” cu fracţiunea majoritară şi în speţă cu preşedintele Voronin, s-ar putea să aflăm cu toţii foarte curând. Puterea e atractivă şi oferă confort celor care se gudură la picioarele ei. Puterea ştie cum să-i răsplătească pe mercenarii care şi-au îndeplinit fidel misiunea. Şi, în cazul acestor persoane, când e vorba de satisfacerea intereselor personale, interesele electoratului sunt trecute pe plan secund.

- Au dreptate acei care spun că, dacă acum doi ani, pepecediştii făceau ca lumea bună să răguşească, strigând „Jos comuniştii!”, într-o singură zi ei au strigat pentru patru ani înainte: ”Sus comuniştii!”?

- Am spus şi cu altă ocazie – votând pentru un preşedinte comunist, cei trei bravi „democraţi” şi-au semnat certificatul de deces politic. Or, de data aceasta ei chiar au spulberat ultimele speranţe ale electoratului democrat şi i-au dezamăgit profund pe cei care i-au votat. În ce priveşte mesajul pe care îl vor adopta cei de la conducerea ppcd-ului, acesta ar putea fi de-acum înainte „Jos Opoziţia!”

- Credeţi că Vladimir Voronin va respecta aşa zisele condiţii înaintate de reprezentanţii PD, PSL şi PPCD la alegerea şefului statului?

- De ce fel de credibilitate se mai poate bucura Voronin, un politician care ieri declara una, azi susţine alta, iar mâine-poimâine va face cu totul altceva? Câte promisiuni şi declaraţii de intenţie am auzit din 2001 încoace şi câte dintre ele s-au realizat?

Ne pare rău că cei care se declarau „anticomunişti” şi-au uitat mesajele îndată ce au trecut în Parlament şi acum se dau momiţi şi păcăliţi atât de uşor; iar Voronin oricum îşi va căuta şi în continuare de interesele personale şi de cele ale partidului său.

- De fapt, ultimele evenimente din parlament şi folosirea frecventă a unor expresii ca „interesul naţional” sau „opoziţie constructivă”, ne arată că PPCD, PD şi PSL au făcut coaliţie cu PCRM. Într-un fel, aceste partide au acceptat să participe la guvernare alături de comunişti. Înseamnă asta că singura formaţiune politică rămasă în opoziţie faţă de partidul de guvernământ este Alianţa Moldova Noastră, pe care o reprezentaţi?

- Lucrurile s-au limpezit de la sine – cei care mai au libertatea şi curajul de a critica dur Puterea şi de a scoate la iveală deficienţele guvernării sunt deputaţii din fracţiunea „Moldova Noastră”. Ceilalţi, care s-au ascuns după eticheta „opoziţie constructivă”, n-au decât să se limiteze la rolul de clăcaşi ai comuniştilor, care le-a revenit.

Cei care au contribuit la alegerea lui V. Voronin în calitate de preşedinte al R. Moldova au devenit astfel, de voie de nevoie, avocaţii politicii pe care o va promova şeful statului. Orice succes cât de cât semnificativ şi-l vor atribui, iar orice gafă, orice eşec al guvernării îl vor cârpi cum numai ei ştiu s-o facă. Voronin e de-a dreptul un politician abil, din moment ce a reuşit să-i ia în barca sa şi pe Roşca, şi pe Serebrian în calitate de vâslaşi.

- Cum credeţi, insistentele apariţii la televiziune şi la posturile de radio ale lui Iurie Roşca şi Dumitru Diacov după ataşările la partidul de guvernământ sunt dictate de evenimentele politice sau de dorinţa lor de a „linişti” electoratul care i-a adus în parlament?

- Ambii lideri de partide îşi dau prea bine seama că valul de furie şi revoltă care deja s-a declanşat în rândurile propriilor simpatizanţi şi alegători ar putea să le răstoarne ambarcaţiunile. De aici şi dorinţa de a avea cât mai mult acces la televiziune şi radio, pentru a-şi justifica pasul făcut şi pentru a încerca să-şi potolească membrii de rând ai partidelor şi să-i asigure că „liderul ştie ce face”. De data asta însă oamenii pare să se fi trezit la realitate. Din mai multe raioane ale republicii ni se aduce informaţia că oamenii din teritoriu îşi exprimă dorinţa de a adera la Alianţa „Moldova Noastră”. Şi acesta e doar începutul.

Noi suntem pentru aderare la structurile europene şi euroatlantice, pentru democratizarea în continuare a societăţii şi descătuşarea economiei, pentru relansarea relaţiilor cu statele vecine şi organismele internaţionale, pentru soluţionarea diferendului transnistrean prin implicarea în formatul de negocieri a României, Statelor Unite şi UE. Însă toate aceste obiective le poate atinge doar un stat cu o guvernare democrată, cu o societate civilă bine închegată, cu o pătură mijlocie a populaţiei în creştere. Dar unde s-a văzut să existe aşa ceva într-un stat comunist, într-un stat autoritar, unde şi guvernul, şi parlamentul, şi chiar „opoziţia” se află la cheremul unei singure persoane?

Oamenii ei înşişi trebuie să tragă concluziile de rigoare şi să aleagă grâul din neghină, sprijinindu-i pe cei care nu s-au dezis de convingerile pe care le-au propagat şi n-au deviat de la principiile şi viziunile politice declarate.

- Vladimir Voronin a tulburat ca nimeni alt lider de partid sau şef de stat apele politice ale R. Moldova. De fapt, care sunt azi forţele politice democratice ale republicii?

- Nu e uşor să dai note unui sau altui partid la capitolul democraţie. Democraţi se declară mai toţi, chiar şi Partidul Comuniştilor. Dar instituirea unui sistem democrat în stat poate fi realizată cu adevărat doar de către acei lideri, care au reuşit să înfăptuiască acest lucru în interiorul formaţiunilor pe care le conduc. Un partid condus de un lider autoritar nu are cum să fie un exponent al democraţiei în R. Moldova, iar membrii lui n-au de unde să însuşească modul de a activa în spirit democrat. Spre regret, asemenea partide, autoritariste, avem încă destule.

În Alianţa „Moldova Noastră” structura organelor de conducere e elaborată astfel, încât nici o decizie importantă nu se ia fără a fi consultată în prealabil în cadrul şedinţelor Biroului sau Consiliului Politic, fără a fi informaţi oamenii din organizaţiile teritoriale.

Dacă e să răspund direct la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, în Republica Moldova cu adevărat democratice sunt acele forţe care pledează în primul rând pentru democratizarea societăţii, debarasarea de mentalitatea totalitarist-comunistă şi omogenizarea tuturor cetăţenilor statului. Şi cum comuniştii reprezintă prin excelenţă antipodul democraţiei, cei care s-au aliat cu ei numai democraţi nu pot fi numiţi.

- Conform regulamentului, unul din posturile de vicepreşedinte al parlamentului trebuia să revină Alianţei Moldova Noastră. Era vorba de candidatura lui Dumitru Braghiş. După cele întâmplate, veţi mai accepta această funcţie?

- În primul rând, funcţia de vicespicher al Parlamentului le revine celor de la fracţiunea „Moldova Noastră” în virtutea faptului că noi deţinem cel mai mare număr de mandate după comunişti. În acest post deci trebuie să fie ales un reprezentant al fracţiunii „Moldova Noastră” şi noi, evident, vom prelua funcţia respectivă, ceea ce ne va permite, sper eu, să avem un acces mai mare la tribuna parlamentară, ne va permite să monitorizăm mai în detaliat activitatea guvernanţilor şi să participăm mai cu succes la luarea deciziilor vizavi de o chestiune sau alta.

- Ce va face Alianţa Moldova Noastră mai departe, în parlament, dar şi în viaţa politică a societăţii? Urecheanu, Braghiş şi Untilă vor găsi liantul care să păstreze această formaţiune?

- Liantul nostru cel mai trainic sunt alegătorii noştri, cei care ne-au acordat votul de încredere, ne-au investit în funcţia de deputaţi şi în faţa cărora avem obligaţia de a ne îndeplini promisiunile. Iar noi, deputaţii din partea AMN, vom depune toată stăruinţa pentru a le onora.

În campania electorală ziceam cu toţii ca în scurt timp după scrutinul parlamentar în baza Blocului Electoral „Moldova Democrată” să se constituie un partid unic, cu aceeaşi denumire. Însă trădarea şi evadarea în tabăra comuniştilor a colegilor din celelalte două componente ale Blocului, e vorba după cum ştiţi de PD şi PSL, ne-a pus în situaţia de a reveni la denumirea de „Moldova Noastră” şi de a relua procesul de consolidare a structurilor Alianţei „Moldova Noastră” în teritoriu.

Congresul AMN care se va desfăşura probabil în prima jumătate a verii va hotărî evoluţia de mai departe a acestui partid. În tot cazul, aspiraţia noastră comună este de a spori forţele interne ale formaţiunii, de a-i spori influenţa şi credibilitatea. Până la urmă, tot dreptatea şi democraţia vor învinge.

Timpul, 8 aprilie 2005

„În politica moldovenească e necesar un schimb de generaţii”

- Cum apreciaţi rezultatele alegerilor parlamentare şi, în particular, rezultatele obţinute de blocul „Moldova Democrată”?

- Oricum le-ai aprecia, rezultatele scrutinului din 6 martie reflectă până la urmă preferinţele politice ale electoratului. Evident că atunci când ne-am lansat în această campanie, noi am sperat că vom acumula un număr de mandate ce ne va permite, fie de unii singuri, fie în comun cu alte partide democratice care ar fi trecut pragul, să obţinem o majoritate parlamentară. Am muncit mult în această campanie electorală şi am avut ca niciodată o echipă experimentată şi bine instruită şi un program concret şi bine închegat. Indiferent de faptul că rezultatul a fost altul decât cel la care ne-am aşteptat, am reuşit să consolidăm electoratul nostru în teritoriu - 455 mii de voturi este o cifră considerabilă. Obiectivul minim noi l-am atins – comuniştii nu mai au o majoritate constituţională şi acest merit ne aparţine nouă – celor de la blocul „Moldova Democrată”.

- În opinia dvs., de ce nu a avut loc în Moldova după alegeri o revoluţie de genul celor ce au avut loc în alte state ex-sovietice? Mulţi se aşteptau la o revoluţie de acest fel.

- Trucul de care s-a folosit echipa comunistă pentru a-şi camufla esenţa, a constat în preluarea de la forţele democratice, în special de la fostul Partid Liberal şi de la Alianţa „Moldova Noastră”, a mesajelor pro-europene, cele care ţineau de modificarea formatului de negocieri în problema transnistreană, cu privire la evacuarea armamentului şi trupelor ruseşti, cu privire la dezvoltarea de mai departe a democraţiei în R.Moldova. Ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că comuniştii „s-au corectat”. Apoi, la noi, în Republica Moldova, au lipsit cei care constituie focarul oricărei revolte sociale – persoanele de vârstă medie, persoanele active care se află în număr de aproape un milion după hotarele ţării. Anume neparticiparea lor la evenimentele politice din ultimii ani, şi mai cu seamă în electorala din anul acesta, le-a permis comuniştilor să se aciueze iarăşi confortabil în Parlament, acumulând o majoritate simplă în legislativ.

- Credeţi că Partidul Comuniştilor va face şi următorul pas spre a câştiga simpatia Occidentului şi se va transforma într-o veritabilă formaţiune social-democrată?

- Dacă comuniştii vor merge pe calea îndeplinirii promisiunilor făcute în campania electorală, vor trebui să se transforme într-un partid al muncii sau în unul socialist în accepţie europeană. S-ar putea ca actualii guvernanţi să fie nevoiţi să facă acest lucru. Dar, cu acelaşi succes, ei ar putea lua iarăşi o altă turnură.

- Credeţi că va urma o scindare în rândurile partidului de guvernământ? Mulţi consideră că nu toţi membrii de partid vor accepta schimbarea denumirii Partidului Comuniştilor.

- Am să vă spun ce s-a întâmplat în momentul în care noul Parlament a adoptat prima sa declaraţie propusă de spicherul Marian Lupu – cea cu privire la evacuarea trupelor şi armamentului rusesc din Transnistria. Cineva dintre deputaţi a propus să folosim în această declaraţie termenul „trupe de ocupaţie ruseşti”. Am văzut reacţia ostilă a deputaţilor comunişti prezenţi în sala de şedinţe şi sunt convins că, atunci când se va pune problema reformării partidului, comuniştii ortodocşi şi cei pro-ruşi nu vor accepta această perspectivă. Ei vor căuta orice mijloc de a păstra şi în continuare formaţiunea în formula unui partid comunist de tip sovietic.

- Dar, să revenim la blocul „Moldova Democrată”. Totuşi, s-a îndeplinit un pronostic făcut înainte de alegeri – blocul s-a scindat...

- Deşi presupuneam chiar de la început că ne paşta un asemenea pericol, noi am mizat pe corectitudinea colegilor noştri din bloc. Am avut mai mult de o sută de întâlniri în teritoriu şi de fiecare dată alegătorii ne ziceau: oameni buni, voi aţi luat în bloc un om care i-a trădat pe cei cu care era în echipă şi o să vă trădeze şi pe voi. De fiecare dată încercam să-i conving pe alegători că Partidul Democrat nu înseamnă doar Dumitru Diacov şi că este vorba de o echipă întreagă de oameni. Invocam şi următorul exemplu: atunci când în sat arde biserica, părintele îi cheamă în ajutor pe toţi sătenii – şi pe cei credincioşi şi pe cei necredincioşi, şi pe cei buni, şi pe cei răi, numai pentru a stinge focul. La noi ţara arde cu flacără roşie şi noi i-am adunat în jurul nostru pe toţi cei care se arătau dispuşi să contribuie la debarcarea comuniştilor de la putere. Cel puţin, aşa am crezut noi atunci. Îmi pare rău că unii au urmărit scopul de a ajunge în Parlament pe contul echipei noastre, după care au părăsit BMD.

Apropo, atunci când D. Diacov spune că a avut opt procente în alegerile locale din 2003 şi că acesta ar fi rating-ul său real, el nu are dreptate. În alegerile locale situaţia este cu totul alta – acolo votul e personificat, se votează oameni concreţi. Votul politic, pentru partide, se acordă în oraşele cu o populaţie mai mare de 35 de mii de locuitori. De exemplu, în Chişinău, PD a reuşit să obţină doar un mandat de consilier. Iată care este ponderea reală a Partidului Democrat! Dar… aşa a fost sa fie. E o lecţie pentru noi toţi.

- Cum rămâne în acest caz cu prevederea din Acordul de constituire al BMD, potrivit căreia toate partidele membre ale acestuia urmau după scrutin să fuzioneze?

- Noi, Partidul Liberal, Alianţa Independenţilor şi Alianţa Social-Democrată, am trecut deja printr-un examen de acest fel în alegerile locale din 2003. Atunci am constituit un bloc electoral comun, am obţinut 24%, iar ulterior am fuzionat într-un singur partid, care se numeşte Alianţa „Moldova Noastră”. Era un exemplu bun de urmat. Trebuia să mergem pe această cale, dar, din păcate, chiar la prima noastră şedinţă comună de după alegerile parlamentare, domnul Diacov nu a mai dorit să discute chestiunea respectivă. Uitase că în campania electorală el era acel care aducea exemplul Japoniei, unde există un Partid Liberal-Democrat cu două aripi puternice – liberală şi democrată. Acest partid se află la putere în Japonia de mai bine de 30 de ani.

- Partidul Democrat a plecat din bloc. Dar cum rămâne cu viitorul comun al celorlalte două componente?

- Pentru a răspunde la această întrebare e nevoie să treacă puţin timp. Şi AMN, şi PSL vor avea în curând congrese ordinare. AMN intenţionează la congres să introducâ unele modificări în statut. Mă refer la faptul că, până la alegerile parlamentare, partidul a fost condus de trei copreşedinţii, iar după alegeri urmează să fie ales un preşedinte al partidului. Dacă, de rând cu această întrebare, congresul va decide şi fuziune cu PSL şi dacă aceeaşi decizie o vor lua şi social-liberalii, de ce să nu facem pasul respectiv? Vom stabili de comun acord denumirea şi orientarea noului partid – principalul este să existe voinţă politică pentru a înfăptui această fuziune.

- Sunteţi cunoscut ca un om care aţi făcut multe pentru unificarea forţelor democratice din R. Moldova. Ce veţi întreprinde în acest sens în continuare?

- Cred că trebuie să mergem şi mai departe pe calea unificării. În această campanie electorală m-am convins că electoratul actual diferă de cel din 2001 – este un electorat mult mai pregătit, care nu poate fi luat aşa din mers cu promisiuni deşarte, care citeşte şi înţelege programele formaţiunilor participante la alegeri. Electoratul cere respectarea şi îndeplinirea promisiunilor electorale. De aceea, în 2009 noi avem nevoie nu doar de o formaţiune democrată consolidată şi foarte bine pusă la punct în teritoriu – e necesar de a merge şi pe calea unei construcţii doctrinare. Aceasta este foarte important, deoarece în 2009 se va da bătălia nu doar între partide politice, ci şi între ideologii.

- Cum va evolua spectrul politic din R. Moldova în următorii patru ani?

- Este greu de spus, dar consider că vor apărea în acest răstimp şi unele formaţiuni şi lideri noi. Deja se simte necesitatea schimbării generaţiilor de politicieni în Republica Moldova. Noi avem politicieni tineri în republică, dar nimeni nu-i „creşte”, nimeni nu vrea să-i ia în considerare şi să-i promoveze. Personal, intenţionez în următorii patru ani să-mi completez echipa cu politicieni tineri. O să încercăm prin intermediul organismelor internaţionale şi a fundaţiilor, să dam tinerilor o pregătire politică temeinică, astfel ca în 2009 ei să se poată implica activ în viaţa politică şi să asigure schimbul de generaţii. Atunci când va veni o altă generaţie, care nu a trecut prin „maşina comunistă de spălat creieri”, lucrurile în ţară vor merge pe o cale mai bună. În următorii patru ani de zile mă voi ocupa de acest lucru în mod special.

B&F-Profit, aprilie 2005

„AMN şi-a confirmat opţiunea social-liberală”

- Stimate domnule Veaceslav Untilă, la 25 iunie s-a desfăşurat Congresul al VI-lea al Partidului Alianţa „Moldova Noastră”. Cum apreciaţi acest eveniment?

- Partidul Alianţa „Moldova Noastră” este principala forţă de opoziţie şi de felul cum va evolua formaţiunea noastră va depinde în mare măsură cum va arăta opoziţia în următorii patru ani. La forul suprem al partidului s-a făcut bilanţul activităţii AMN în perioada dintre congrese, în special, a campaniei electorale parlamentare din 2005 şi au fost trasate sarcinile partidului pentru următorul ciclu electoral.

- Din câte se ştie, au existat şi unele voci care se pronunţau pentru amânarea congresului până în toamnă.

- Nu cred că partidul ar fi avut de câştigat dacă s-ar fi amânat congresul. Convocarea cât mai degrabă a congresului era necesară, deoarece alegătorii care ne-au dat voturile şi care credeau în victoria noastră, aveau un motiv de a fi nemulţumiţi de rezultatele scrutinului. Anume acestor oameni trebuia să li se spună lămurit că noi vom continua lupta, că n-am intrat în cârdăşie cu comuniştii, ci am preferat să rămânem consecvenţi, împreună şi alături de electoratul nostru. Cei care ne-au acordat un vot de încredere aşteaptă să ne respectăm promisiunile. Şi ar fi păcat să-i dezamăgim.

- Ar putea deveni AMN o alternativă pentru membrii decepţionaţi ai partidelor ce au semnat pactul cu „diavolul roşu”?

- După votul ruşinos din 4 aprilie, când partidele care se declarau drept democratice s-au „închinat” guvernării roşii, mulţi dintre activiştii acestor formaţiuni s-au simţit trădaţi. Ei au pledat pentru nişte idealuri, dar au fost amăgiţi în mod cinic şi e normal să caute acum o altă formaţiune care să-i reprezinte. Unii au şi aderat deja la Alianţa „Moldova Noastră”.

- Ce s-ar fi întâmplat dacă, eventual, congresul ar fi fost amânat pentru mai târziu?

- S-ar fi prelungit acea stare de incertitudine şi nesiguranţă care s-a strecurat în rândurile noastre după 4 aprilie. În plus, împuternicirile celor trei copreşedinţi expiraseră odată cu încheierea campaniei electorale şi nu ne puteam permite să lăsăm formaţiunea fără o nouă conducere un timp mai îndelungat. Asta ar fi însemnat o lipsă de activitate şi o delăsare, ceea ce cu siguranţă ar fi adus un prejudiciu imaginii partidului.

De aceea, Consiliul Politic Central al AMN a decis desfăşurarea în lunile aprilie-mai a adunărilor de dare de seamă şi alegeri în organizaţiile primare, raionale şi municipale, stabilind convocarea congresului pe 25 iunie.

- Ce chestiuni au fost incluse pe ordinea de zi a congresului?

- Mai întâi a fost ascultat raportul despre activitatea formaţiunii în ultimii doi ani. A fost adoptat Programul Partidului în redacţie nouă, fiind efectuate şi unele modificări în Statut. Apoi s-a purces la alegerea organelor de conducere ale AMN. Pentru a ne putea mişca înainte era necesar să analizăm la rece activitatea de până acum a partidului, fiind menţionate atât succesele, cât şi nereuşitele recentei campanii electorale, o campanie dură, în care principiile corectitudinii au lipsit cu desăvârşire.