În ceea ce priveşte relaţia dintre oameni în spaţiul hindus, există două moduri de raportare şi anume: pe de o parte avem concepţia dualistă în care binele interuman trebuie făcut deoarece el realizează o apropiere atât de oameni, cât mai ales de Dumnezeu. Swami Vivekananda vorbeşte chiar despre Daridra-narâyana, adică despre „Dumnezeu care locuieşte în săraci”132 iar Mahatma Gandi considera această relaţie ca un crez personal, alături de ideea centrală „ahimsha” (non-violenţa), care a fost mobilul revoluţiei sale.133. O atare idee trădează concepţia dualistă care ia în consideraţie realitatea celor două principii: purusha şi prakriti, adică spiritul şi materia. Despre ospitalitatea hindusă vorbesc foarte multe mituri134.
Pe de altă parte se vorbeşte despre identitatea dintre oameni, care de fapt ar fi, potrivit concepţiei non-dualiste, o singură esenţă, cea a atmanului universal. Deci ceea ce se vede este doar jocul iluziei, în fond existând o singură realitate ultimă.
Dostları ilə paylaş: |
