Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

EVALUAREA CRITICĂ A SISTEMULUI YOGA

Analiza critică acestui sistem de spiritualizare-eliberare implică abordarea a câtorva puncte, pe care le vom analiza pe rând:

• 
  În primul rând o neconcordanţă apare în problema non-violenţei (ahimşa). Acest precept se aplică doar în domeniul animalic. De vreme ce se consideră că şi plantele sunt fiinţe de ce sunt ucise pentru prepararea hranei?
  
• 
  De asemenea, în problemei moralei, promovată de Yama şi Niyama, nu se are în vedere o armonie socială, comunitară, ci cel mult o echilibrare personală. Deci se poate vorbi despre un egoism al sistemelor yoga, care au în vedere cel mult individul şi deloc comuniunea interumană.
  
• 
  Mai mult decât atât personalitatea umană este concepută ca o piedecă în vederea realizării eliberării. De aceea, trupul este aproape permanent văzut ca o temniţă care îl ţine pe om în carcera reîncarnărilor. Mircea Eliade subliniază acest aspect, arătând că sistemul Samkya-Yoga îl scoate pe om din sfera umanităţii, deoarece eliberarea nu se poate realiza decât prin distrugerea personalităţii umane. “Practica Yoga, zice el, nu face decât să distrugă treptat “oamenii”, creaţi de însăşi disciplina sa. Fiecare stadiu tinde la crearea unei noi personalităţi, tot mai detaşate de instincte, tot mai unitare. (…) în cele din urmă prin samadhi se distruge orice nucleu personal. Anihilarea personalităţii este însăşi Yoga”¹⁸⁰.
  
• 
  De asemenea, yoghinii nu sunt consecvenţi cu ideologia religioasă a sistemului Yoga. Pentru ţările în care preponderent este creştinismul, pentru a racola adepţi utilizează ca exemplu de yoghin personalitatea lui Iisus Hristos, demonstrând că minunile sale ar fi de fapt siddhi, puteri ale unui yoghin care a atins starea de samadhi. Ori yoga este o religie iar hindusul ştie acest lucru. Yoga are un Dumnezeu, care se numeşte Ishvara, care reprezintă un Puruskha ce s-a eliberat prin tapasurile yoghinice de ciclurile reîncarnărilor.
  
• 
  Şi din punct de vedere medical sistemul yoghinic este periculos, deoarece poate produce tulburări mari în echilibrul corpului uman. Reţinerea respiraţiei, pe care manualele Hatha Yoga o recomandă de … 320 de ori pe zi, înseamnă scăderea oxigenului din sânge, fenomen denumit medical hipoxie, ceea ce duce la creşterea bioxidului de carbon în sânge (hipercapnie). Aceste tulburări pot provoca tulburări de conştiinţă¹⁸¹. Manifestările patologice vizibile ale hipoxiei sunt: apariţia tremurăturilor, dureri de cap, perturbări ale respiraţiei, etc. De aici apar acele halucinaţii, care pot fi numite “siddhi”, adică puteri, printre care se poate numi şi căderea în transa de a ghici viitorul. “Nu este de mirare, spune Ernest Valea, că unii dintre ei (practicanţii yoga) ajung clienţii spitalelor de psihiatri, cu diagnosticarea de schizofrenie”¹⁸².
  
• 
  De asemenea, tantrismul implică utilizarea femeii pentru ca guru să poată realiza starea de “eliberare”. Ceea ce pare de-a dreptul şocant este că în aceste practici colaterale se consumă urina personală, deoarece se susţine că ea conţine elemente purificatoare pentru corp. Ori se ştie că din punct de vedere medical, acidul uric este cel care elimină din corp toate toxinele, pe care le filtrează sângele în rinichi şi de aici prin vezica urinară sunt eliminate din corp. În momentul în care s-a întâmplat un blocaj renal urina poate deveni o otravă pentru corp, deoarece ar intoxica întregul organism. Ori a bea această urină în vederea “purificării” înseamnă a introduce cu bună ştiinţă toxine în corp.
  

În concluzie, Yoga este pentru un creştin o tentaţie de a evada prin concentrare din lumea aceasta, care nu are nici o valoare pentru yoghin. Nici trupul, nici semenul, nici creaţia nu are valoare pentru un adept al sistemului yoga.

BIBLIOGRAFIE:

1.Angot, Michel, India clasică, trad. Victor Popescu, Edit. BIC ALL, Bucureşti, 2003.

2.Bozaru, Dan, Elemente fundamentale în practica Yoga, Colecţia Trika, Bucureşti, 1992, p. 42.

3.Chatterji, J.C., Filozofia esoterică a Indiei, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1991.

4.Costian, Dan, Adevărul despre Yoga, Ed. Valmi, Bucureşti, 1993.

5.Coşbuc, George, Antologie sanscrită, Ed. S. Demetrian, Bucureşti, 1966.

6.Delumeau, Jean, Religiile lumii, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1996.

7.Doboş, Alexandru, Calea mânii stângi sau salvarea prin sex, Edit. Nirvana, Bucureşti, 1993.

8.Doboş, Alexandru, Yoga şi locul ei în recuperare, Edit. Alux, Bucureşti, 1991.

9.Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I-III, trad. Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

10. Eliade, Mircea, Psihologia meditaţiei indiene, Bucureşti, 1992.

11. Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire şi libertate, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.

12. Gaudin, Philippe, Marile religii, trad. Sanda Aronescu, Ed. Orizonturi – Ed. Lider, Bucureşti, 1998.

13.George, Sergiu Al., Filosofia indiană în texte, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.

14.Herbert, Jean, L’Hinduisme vivant, Edition Robert Laffont, Paris, 1975.

15.Küng, Hans und Heinrich von Stietencron, Christentum und Weltreligionen. Hinduismus, Gütersloher Verlagshaus Mohn, Gütersloh, 1987.

16. Marin, Constantin, Filosofia indiană, Edit. Moldova, Iaşi, 1993.

17. Morretta, Angelo, Mituri indiene, trad. Mara şi Florin Chiriţescu, Edit. Tehnică, Bucureşti, 1998.

15. Patanjali, Yoga Sutra, Societatea Informaţia, Bucureşti, 1993.

16. Tworuschka, Udo, Die vielen Namen Gottes, Gütersloher Verlagshaus Mohn, Gütersloh, 1985.

17. Valea, Ernest, Creştinismul şi spiritualitatea indiană, Edit. Ariel, Timişoara, 1996.