Preambul Comunitatea Studentilor Geografi
Yüklə 2,63 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Afganistan Denumirea oficială: Republica Afganistan Capitala: Kabul Limba oficială: pachtu (afgana de nord) şi dari (persana)
- Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 27 aprilie Geografia
- Transporturi şi comunicaţii
- Africa de Sud Denumirea oficială: Republica Africa de Sud Capitala: Pretoria şi Cape Town
- Religia: creştinism peste 75%, animism, hinduism, islamism Moneda: rand Forma de guvernământ: republică federală Ziua naţională: 31 mai
- Clima
- Albania Denumirea oficială: Republica Albania Capitala: Tirana Limba oficială: albaneza Suprafaţa: 29.000 km2 Locuitori: 3,47 mil. (l20 loc./km2)
- Geografia
- Algeria Denumirea oficială: Republica Algeriană Populară şi Democratică Capitala: Alger 2,6 mil. loc.)
- Moneda: dinarul algerian Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: l noiembrie Geografia
- Flora şi fauna
| Chestionar 
Afganistan Denumirea oficială: Republica Afganistan Capitala: Kabul Limba oficială: pachtu (afgana de nord) şi dari (persana) Suprafaţa: 650.000 km2 Locuitori: 21,47 mil. (33 loc./km2) Religia: islamism (sunit 97%, şiit 2%) Moneda: afghani Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 27 aprilie Geografia: A. este aşezat în Asia central-sudică. Nu are ieşire la mare. Limite: Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan (N), Pakistan (E şi S), Iran (V). G. fizică: A. este o ţară muntoasă, traversată de lanţul munţilor Hindu-Kush (NE), 4500-5000 m altitudine, cu vf. Shaitan. În partea central-estică se ridică podişul înalt Ghazni-Kandahar (2000 m); la N, câmpia de pe valea fluviului Amudaria, care formează graniţa cu fostele republici ale URSS (azi statele CSI). În S şi SV, zonă deşertică. În centru, curge Hari Rud care irigă câmpia Herat la V şi râul Helmand (S), care se pierde-în lacul sărat Gand-i-Zirreh, în Şistan. Râuri ne navigabile. Clima: este aridă; temperatura variază între fierbinte, în zona Kabul (49°C) şi în S, şi foarte rece. Precipitaţiile variază între 180 şi 330 mm/an, în N, în zona Kabul. În E şi SE, influenţa musonului indian, cu precipitaţii de cca. 500 mm/an. Flora şi fauna: Vegetaţie ierboasă; puţine păduri, cca. 2,5%. Vegetaţie discontinuă în zona deşertică (SV). Faună: urşi, antilope, şacali, reptile. Populaţia: A. a avut un triplu impact: cu lumea arabă, cu lumea mongolă şi cu India. Coexistă: afgani şi pathani 61%, tadjici 31%, uzbeci 5%, hazari 3%. Concentrarea populaţiei în zona central-estică şi pe văile apelor. În SV, 6 loc./km2. Rata natalităţii 49%o, mortalitatea 20%o; populaţia urbană: 20%. Resurse şi economie: Ocupaţia principală este creşterea animalelor (păstoritul nomad). Industria nu este prea dezvoltată: ciment, alimentară, îngrăşăminte chimice. Se cultivă: grâu, orz, orez, porumb, mei, fructe, sfeclă de zahăr, bumbac, plante oleaginoase. Animale: ovine (karakul), caprine, bovine, asini, cămile. Exportă: piei karakul, bumbac, covoare; lână, fructe, seminţe oleaginoase, gaze naturale, piei, lemn. Transporturi şi comunicaţii: vehicule, şosele: nu are căi ferate. Oraşe: Mazar-i-Sharif (N), Herat (V), Baghlan (N), Kandahar (S). Istoria: Provincie a imperiului pesan ahemenid (sec. VI-IV î. Hr.), elenizat după cucerirea lui de către Alexandru cel Mare (329 î. Hr.), făcea parte din imperii-cl Kuşana (sec. 1 î. Hr. - V d. Hr.), fiind sub-influenţa budismului. Între sec. VII-XII, convertirea la islam. In sec. XII-XIII ţara este distrusă de invazia mongolă (1222): Ginghis Han, apoi Tamerlan. Terit. se împarte între Iran şi Imperiul Mongol. În 1747 devine independent. Între 1838-1973 Afganul este condus de clanul pachtu. Ameninţat de înaintarea britanicilor în India, de cea a Rusiei în Asia Centrală şi de Persia, începe să slăbească. În 1880, în urma unei serii de războaie, Marea Britanie îşi instalează protectoratul asupra A. În 1919, după respingerea britanicilor, îi este recunoscută independenţa. A. duce o politică externă de neutralitate şi nealiniere peste 50 de ani. În 1973 este abolită monarhia şi devine republică. În 1978, lovitură de stat comunistă. În 1979, URSS intervine militar; regimul susţinut de URSS se loveşte de rezistenţa islamică a mudjahedinilor care sunt ajutaţi de SUA şi acceptă pluripartitismul. Între 1988-1989 trupele sovietice se retrag din A. În 1992, tratatul ruso-american prin care se angajează să se sisteze livrările de armament către A.; regimul comunist este înlocuit de o putere islamică; lupta între facţiunile rivale continuă. A. este proclamat republică islamică. Statul: este republică islamică. Puterea legislativă este exercitată de preşedintele tranzitoriu; cea executivă de guvern. După 1992, partidele au fost suspendate. Africa de Sud Denumirea oficială: Republica Africa de Sud Capitala: Pretoria şi Cape Town Limbi oficiale: afrikaans, engleza; limbi vorbite: cele ale populaţiilor bantu, boşimane, hotentote, indiene Suprafaţa: 1.221.000 km2 Locuitori: 42,3 mil. (35 loc./km2) Religia: creştinism peste 75%, animism, hinduism, islamism Moneda: rand Forma de guvernământ: republică federală Ziua naţională: 31 mai Geografia: A. de S este aşezată în extremitatea sudică a Africii. Limite: Oc. Atlantic (V), Oc. Indian (E), Namibia (NV), Botswana şi Zimbabwe (N), Mozambic (NE). G. fizică: Podişuri, atingând în zona de coastă 900 m. Lanţuri muntoase: Langeberg, Micul Karoo (2.400 m) şi Marele Karoo (4.800 m) ,în sud, munţii Drakensberg (vf. Cathin 3.657 m) în est, spre litoralul Oc. Indian. În zona centrală, savanele bazinului Orange. Graniţa de NE se pierde în deşertul Kalahari. În V, paralel cu Oc. Atlantic, deşertul Namibiei. Fluvii: Limpopo (1.600 km), Orange (1.800 km) cu afluentul său Vaal (1.200 km), totuşi reţeaua hidrografică este săracă. Clima: tropicală în nord, temperată pe înălţimi, sub-mediteraneană în zona Capului. Floră şi faună: Vegetaţie subtropicală, mediteraneeană şi de savană; păduri şi păşuni alpine. Fauna foarte bogată, adaptată acestor zone. Parcuri şi rezervaţii: Kruger (N), Kalahari (NE). Populaţia: este preponderent urbană. Cea mai mare densitate în Transvaal, în Johannesburg (peste 1,5 mil.), aprox. 20 mil. în zonele de litoral (Cape Town, Durban, Port Elizabeth). Aprox. 1/3 din forţa de muncă este ocupată în agric. (în majoritate negri), beneficiind în jurul Capului de un climat mediteranean, iar în alte zone de irigaţii: 1/3 din pop. activă este ocupată în industrie şi minerit. Rata natalităţii 29,5%o, mortalitatea 7,9%o. Rata pop. urbane: 50%. Resurse şi economie: Zăcăminte bogate de: aur, argint, diamante, titan, vanadiu, crom, fier, mangan, azbest, uraniu, platină. Este teritoriul cel mai industrializat de pe întreg continentul, deţinând pe plan mondial monopolul unor resurse minerale. Astfel, A. de S este unul dintre principalii producători de diamante, uraniu, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu). Industria prelucrătoare, foarte dezvoltată în jurul Johannesburgului şi în porturi. A. de S este ţara cea mai dezvoltată economic de pe continent: siderurgie, metalurgia neferoaselor, chimie, construcţii de maşini. În agric., A. de S este mare producătoare de: porumb, grâu, trestie de zahăr, viţă de vie, bumbac, tutun, papas. Este dezvoltată creşterea animalelor: bovine, ovine (pe păşunile de pe platouri), prelucrarea şi exportul lânii. Transporturi şi comunicaţii: dezvoltate într-o vastă reţea rutieră, maritimă, aeriană. Aeroporturi la: Johannesburg, Cape Town, Port Elizabeth, Durban, Bloemfontein. Oraşe: Johannesburg, Cape Town, Durban, Port Elizabeth. Istoria: A. de S este populată din preistorie; în antichitate îi găsim pe boşimani şi hotentoţi, iar în sec. X-XVI pătrund triburile bantu, venind din zona Zambezi şi asimilându-i pe băştinaşi. În sec. al XV-lea, portughezul Bartolomeo Diaz atinge Capul Bunei Speranţe, iar în sec. al XVII-lea Jan van Riebeeck întemeiază oraşul Kaapstad (Cape Town), ca reprezentant al Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. Este începutul colonizării olandeze. În sec. următor, în regiunea Capului se stabilesc imigranţi europeni: olandezi, germani, hughenoţi francezi, cu toţii denumiţi ulterior buri. În 1806, Marea Britanie ocupă Colonia Capului, iar burii, nemulţumiţi de administraţia britanică, migrează spre nord („Marele Trek”), înfrâng : triburile zuluse, conduse de Dingaan, întemeind statul Natal (1839), pe care britanicii îl anexează în 1843, iar burii migrează spre nord-vest, întemeind republicile Transvaal (1852) şi Orange (1854). Urmare a războiului anglo-bur din 18991902, republicile bure sunt transformate în colonie britanică; în 1910, unind toate aceste colonii, Marea Britanie proclamă dominionul Uniunea Sud-Africană. Participă alături de Marea Britanie la cele două războaie mondiale; în 1920, obţine din partea Ligii Naţiunilor mandat de administrare a Africii: Germane de sud-vest (Namibia). În 1934, A. de S devine stat suveran în cadrul Commonwelth-ului. Între cele două : războaie mondiale, populaţia albă minoritară instituie politica de apartheid. Adunarea Generală ONU cere în 1961 retragerea trupelor sud-africane din Namibia. Prin referendum, la 31 mai 1961, este proclamată Republica Africa de Sud, care se retrage din Commonwelth. Cu toată izolarea la care este supusă ţara, politica de apartheid continuă şi după 1966. În 1974, Adunarea Generală ONU hotărăşte să suspende delegaţia Africii de Sud de la lucrările sale. Între 19851986, lupta populaţiei africane împotriva segregaţiei rasiale ia amploare, se înregistrează numeroase victime. Puterea instituie starea de urgenţă, urmează reprimări violente, condamnate de opinia publică internaţională şi de multe state europene occidentale prin sancţiuni economice. În 1988, Africa de Sud încheie un acord cu Angola şi Cuba de încetare a focului în SV Africii. În
Albania Denumirea oficială: Republica Albania Capitala: Tirana Limba oficială: albaneza Suprafaţa: 29.000 km2 Locuitori: 3,47 mil. (l20 loc./km2) Religia: islamism 7l%; creştinism (ortodoxism, catolicism) Moneda: leka Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 29 noiembrie Geografia: A. este aşezată în Europa de Sud, în V. Pen. Balcanice. Limite: Iugoslava (N), Macedonia, Grecia (E şi SE), M. Adriatică (V). G. fizică: O ţară cu relief predominant muntos; lanţul munţilor Dinarici. În N, Alpii Albanezi (vf. Jezerce 2693 m); Munţii Albaniei Centrale cu vf. Korab, 2764 m, pe graniţa cu Macedonia; în SE, Munţii Pindului. Câmpia litorală de 60 km lăţime şi depr. Korce (SE) sunt locurile mai joase. Ape: cursuri scurte, dar cu un potenţial energetic mare: Drin, în E, Devoli, în V, Vjose în S. Lacuri tectonice: Shkoder/Scutari, în NV, Ohrid şi Prespes, în E. Clima: este mediteraneană pe fâşia fertilă, joasă, de coastă; în rest, de tip continental. Temp. medie anuală este de 27°C vara şi 4°C iarna. Precipitaţiile de l020-l520 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie mediteraneană: arbori şi arbuşti care nu-şi pierd frunzele iarna, fiind adaptaţi la uscăciune (laur, smochin, mirt, citrice). Peste 600 m păduri de stejar, de fag, iar în reg. muntoase conifere şi păşuni alpine. Fauna: lupi, urşi, vulpi, şacali, capre negre, vulturul pleşuv. Parcuri naţionale care ocrotesc flora şi fauna. Populaţia: în afară de albanezii majoritari sunt etnici minoritari: greci, aromâni, sârbi, bulgari. Concentrarea max. în partea centrală şi pe litoral (la Adriatică) unde se întind câmpii şi coline care grupează în jurul lor majoritatea populaţiei, cât şi depresiunile drenate de râuri. Rata natalităţii: 2l,6%o; a mortalităţii: 5,6%o. Pop. urbană: 37%. Resurse şi economie: Agric. concentrează 60% din pop. activă. Industria este relativ diversificată: ind. alimentară, textilă, îngrăşăminte chimice, oţel prod. de energie electrică (hidrocentrale); produse petroliere. Resurse: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, tutun, viţă de vie, citrice, bumbac, ovine, caprine, bovine, asini, peşte; lână; piei. Res. minerale: petrol, crom, gaze naturale, cupru, fier, bitum, sare. Export: tutun, minerale, energie electrică. Perioada de tranziţie de la o econ. socialistă la una de piaţă liberă este marcată de convulsii sociale în detrimentul dezvoltării economiei. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, flotă comercială. Aeroport la Tirana. Oraşe: Durres; Elbasan, Shkoder, Vlore, Korce. Istoria: În antichitate, A. era locuită de triburile ilire şi trace; face parte din Imp. Roman (sec. I î. Hr.-IV d. Hr.); apoi din cel Bizantin. Primele nuclee statale albaneze apar în sec. XII-XIV. Ele opun rezistenţă expansiunii Imp. Otoman, începând din l389 şi culminând cu lupta lui Skanderbeg (l443-68), rezistenţă îndelungată care este înfrântă după l478-79 prin căderea cetăţilor Krujie şi Shkodier. A. devine o provincie a Imp. Ototnan pentru mai mult de patru secole. Se impune islamismul. Urmează răscoale antiotomane; în timpul primului război balcanic, Congresul Naţional Albanez (la Vlore) proclamă independenţa ţării (28 nov. l9l2), care este recunoscută internaţional. În l925 Adunarea Naţională declară A. republică. În l928 primul-ministru Ahmed Zogu devine rege. În l939 Italia anexează A.; în l943 A. este ocupată de germani. După eliberarea terit. la 29 noiembrie l944, se instaurează dictatura comunistă. În l946 A .se proclamă republică populară, având strânse legături cu Iugoslava lui Tito până în l948, după care se apropie de URSS, ca model de edificare a socialismului (până în l96l, în urma refuzului de a renunţa la cultul lui Stalin). În '79-78 A. rupe relaţiile cu China, datorită deosebirilor ideologice (acuză Partidul Comunist Chinez de revizionism) se izolează, considerându-se singura ţară care nu se abate de la marxism-leninism. Până în l985 A. este condusă de Enver Hoja, care impune o dictatură sui-generis, aducând A. în starea de cea mai înapoiată ţară a Europei. În 1990, se impune multipartitismul. În 1991, A. îşi normalizează relaţiile cu statele occidentale; au loc alegeri legislative libere. În l992 opoziţia condusă de Sali Berisha câştigă alegerile legislative, devine preşedintele statului. Încep convulsii sociale, pe fondul sărăciei şi al corupţiei. Pe fondul prăbuşirii aşa ziselor jocuri de întrajutorare şi a contestării alegerilor organizate în l997, sub preşedinţia lui Sali Berisha izbucneşte un război civil de o extremă violenţă, aproape toată populaţia având arme de foc. Intervin trupe de menţinere a păcii sub egida ONU. În l997 se ţin noi alegeri legislative monitorizate internaţional. Înving socialiştii. Proces de predare a armelor de foc de către populaţie. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Legii cu privire la Principalele Prevederi Constituţionale ale Adunării Poporului din l99l. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Poporului; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunarea Poporului. Instituţii în curs de constituire. Multipartitism. Algeria Denumirea oficială: Republica Algeriană Populară şi Democratică Capitala: Alger 2,6 mil. loc.) Limba oficială: araba; limbi uzuale: franceza, berbera Suprafaţa: 2380000 km2 Locuitori: 28 mil. (12 loc./km2) Religia: islamism (sunit) Moneda: dinarul algerian Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: l noiembrie Geografia: A. este aşezată în nord-vestul Africii, la Mediterană. Limite: la E, Tunisia şi Libia, la V. Marocul, la SV Mauritania şi Mali, la SE Nigeria. G. Fizică: Deşertul Sahara ocupă 4/5 din teritoriu; în N este format din nisipuri (erg-uri); în S, din piatră (hammada). La N Saharei se află munţii Atlasul Saharian sau Atlasul Mare (vf. Djebel 2328 m). Tell Atlas sau Atlasul Mic coboară prin dealuri şi câmpii până la ţărmul Mediteranei. Între Atlasul Mare şi Atlasul Mic sunt platouri înalte până la 2000 m, dar şi depresiuni cu lacuri sărate (chott-uri). Cei mai înalţi munţi, de origine vulcanică, sunt Hogar (2918 m), în S deşertului. Clima: este mediteraneană în N, deşertică la S de Atlasul Saharian (limita nordică a Saharei). Diferenţele de temperatură zilnice cât şi anuale sunt foarte mari. Precipitaţiile foarte scăzute, sub 100 mm/an. Cursurile de apă apar şi dispar periodic. Flora şi fauna: Vegetaţia este mediteraneană în nord şi xerofită (specifică climei uscate) sau cu totul absentă în deşert. Populaţia: În zona litoralului, cu climă mediteraneană, cât şi în vecinătatea ei, în Tell Atlas, populaţia este densă (95%) şi în creştere continuă. Limba vorbită este magreboaraba, cu influenţe din dialectele berbere. Un sfert din populaţie lucrează în agric. Rata natalităţii: 27%o; mortalitatea: 5,6%o. Populaţia urbană: 55%. Resurse şi economie: hidrocarburi, petrol, gaze naturale. A. este al doilea mare producător şi exportator mondial de gaze naturale lichefiate. Resurse minerale: minereu de fier, cărbune, fosfaţi, plumb, zinc. Se cultivă: curmali, măslini, citrice, viţă de vie. Transporturi şi comunicaţii: Infrastructura transporturilor este dezvoltată mai ales în zona de coastă şi portuară. Aeroporturi la: Alger, Oran şi Tamenghest, în masivul Tassili Hoggar. Oraşe: Ouahrân (Oran), Qacentina (Constantine), Annaba, EI Boulaida (Blida), Stif, Sidi Bel Abbes, Tlemcen (Tilimsen), Skikda, Batna. Istoria: În antichitate, populată de berberi, A. suferă influenţa civilizaţiilor feniciene şi cartagineze; se întemeiază regatul numid, care trece sub dominaţie romană, devenind o provincie urbanizată şi prosperă. Creştinismul pătrunde în sec. II-III; în sec. V-VI ţara este devastată de vandali. În sec. VI-VII este cucerită de Bizanţ. În sec. VII-VIII este cucerită de arabi şi înglobată în Califatul Omeiad. În secolele următoare se adoptă limba arabă şi religia islamică. Berberii opun rezistenţă, creând în Magrebul central principatele kharidjite. Instalarea fatimizilor şiiţi pune capăt acestora, berberii fiind împinşi în munţi. În sec. XII-XIII, almoravizii şi apoi almohazii, dinatstii berbere, domină Magrebul şi Spania. În sec. XIV-XV, ţara se fărâmiţează. În 1518, chemat de algerieni, corsarul turc Barbăroşie îi goneşte pe spaniolii stabiliţi în porturi. În 1520, Algerul cade sub suzeranitatea otomană, iar din sec. al XVIII-lea devine capitala unui stat autonom, un centru important al traseului mediteranean. În 1827, începe cucerirea colonială franceză. În 1857 francezii sunt la hotarele Saharei. După al doilea război mondial mişcarea de eliberare ia forme armate. În 1958 Frontul de Eliberare Naţională se proclamă guvern provizoriu; în 1959 de Gaulle proclamă dreptul algerienilor la autodeterminare. În 1962 se proclamă Republica Algeriană Democratică şi Populară; în 1965 puterea este preluată de Consiliul Revoluţiei. În 1976 se adoptă Constituţia, prin referendum, proclamând A. stat socialişt cu religie de stat islamică. În 1989 se adoptă o nouă Constituţie. Pluripartitism. În 1992, după primul tur electoral (în care Frontul Islamic repurta succese) procesul electoral este suspendat şi ia fiinţă un Înalt Comitet de Stat ca putere de tranziţie. Se instaurează stare de urgenţă, se dizolvă Frontul Islamic. Izbucneşte terorismul extremiştilor islamici; asasinate politice. În 1997 noi alegeri care duc la un guvern de coaliţie cu sarcina de a pune capăt confruntărilor. Statul: Republică prezidenţială. Puterea legislativă, este exercitată de Înaltul Consiliul al Statului; puterea executivă de un cabinet numit de Înaltul Consiliu al Statului. Frontul de Eliberare Naţională a fost unicul partid până în 1989. Din 1989-1992, când Frontul de Eliberare Naţională este interzis, apar aproximativ 20 de partide. Andorra Yüklə 2,63 Mb. Dostları ilə paylaş:
|