Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Moneda: francul CFA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 15 august

Geografia: C. este aşezat în Africa ecuatorială de V. Ieşire la mare. Limitele: Camerun, Rep. Centrafricană (N), Zair (E şi SE), Angola (S), Oc. Atlantic (SV), Gabon (V). G. Fizică: Străbătut de Ecuator, Congo face parte din podişul central african care coboară în trepte spre ocean. Coasta este o câmpie joasă. Spre V, paralel cu Oc. Atlantic, lanţuri muntoase de mică înălţime (700­

0. 
   m). În E; datorită fluviului Congo (Zair) şi a afluenţilor săi, Oubangi şi Sangha, se întinde o câmpie vastă, mlăştinoasă. Clima: este ecuatorială, în medie 25°C. În lunile călduroase temperatura urcă până la 30°C, cea mai scăzută fiind de 23°C. Precipitaţiile, între 1.200-1.700 mm/an. Floră şi faună: Pădurile bogate, de esenţă preţioasă, se întind pe 2/3 din teritoriu. Fauna este variată: gorile, pisici sălbatice aurii, elefanţi. În NV se află Parcul Naţional D'Odzala. Populaţia: este formată din negri bantu şi sudanezi, care înglobează o multitudine de grupe etnice. Printre cele mai importante: batekes, bakongo (pe podişul Congo), bali, bayandzi, bandjo, bolobo, bonga, pigmei în păduri. Resurse şi economie: petrol şi un bogat fond forestier, petrol, cupru, plumb, zinc, aur, diamante. Ind. de prelucrarea lemnului, zahăr. Se cultivă: manioc, batate, orez, banane, arahide de pământ, cacao, nuci de cocos, bumbac. Alte res.: cauciuc, lemn (okoume, abanos). Export: petrol, diamante, cafea, cacao, lemn brut. Economia (agricultura în special) sunt epuizate de experienţa marxistă a ultimelor decenii. Transporturi şi comunicaţii: reţea de cale ferată; drumuri tranzitabile tot anul, altele numai pe timp uscat. Oraşe: Point-Noire, Loubomo, Nkayi (S), Ouesso (N), Makoua (în centru). Istoria: Teritoriul C. aparţinea în evul mediu regatului C. fondat în sec. al XIII-lea (cu centrul în N Angolei), care atinge apogeul în sec.
   

16. 
    cât şi regatelor Loango, Kakongo, Bateke. În 1482, navigatorul portughez Diego Ciro descoperă estuarului Congo. Pe coastă sunt create factorii portugheze, iar în sec. XVII şi XVIII franceze. În 1875-1880, Pierre Savorgnan de Brazza pune stăpânire pe terit. C. şi întemeiază oraşul Brazzaville. În 1888 este unit cu Gabonul, devenind colonia Congo francez. Din 1910 până în 1958 face parte din Africa Ecuatorială Franceză sub denumirea de Congo Central. În 1958 obţine statutul de republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze, iar la 25 august 1960, îşi proclamă independenţa. În 1968 puterea e preluată de Consiliul Naţional al Revoluţiei, care proclamă în 1969 Republica Populară Congo, adoptând o cale de dezvoltare marxist-leninistă. Partid unic (P. Congolez al Muncii). În 1990 se renunţă la marxism-leninism pentru social- democraţie. Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei din 1990. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Adunarea Naţională Populară; cea executivă, de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri numit de Adunarea Naţională. Pluripartitism.
    

Coreea de Nord

Denumirea oficială: Republica Populară Democratică Coreeană Capitala: Phenian (2,6 mil. loc.) Suprafaţa: 120.500 km2 Locuitori: 24,34 mil. (202 loc./ km2)

Religia: budismul, confucianismul, şamanismul Moneda: won-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 9 septembrie

Geografie: R.P.D. Coreeană este aşezată în peninsula Coreea, între M. Japoniei (M. de Est) şi M. Galbenă. Limite: China, Rusia (N), M. Japoniei (E), Coreea de Sud (S), şi M. Galbenă (V). G. fizică: Relieful este muntos, în N şi zona centrală; Mţ-ii. Palktu 2744 m, la graniţa cu China. În E, Munţii de Diamant (1600 m). Intre munţi, podişuri (1000 m). Lanţul muntos se extinde spre E şi spre S, în Republica Coreea. În V, există pământuri fertile, scăldate de cursuri de apă, navigabile fiind Chonchon şi Taedong. Clima: este temperat-continentală în N (ierni aspre) şi subtropicală în S, unde precipitaţiile sunt abundente, aduse în special de musonul de vară. Temp. medie anuală în ianuarie -8°C şi în iulie 22°C. Vântul este mai rece în interior şi în est. Precipitaţiile variază între 500 mm/an de-a lungul râului Yalu şi 1520 mm/an în S. Floră şi faună: În zona de munte, în general păduri de conifere, dar şi de foioase (în total 80% din terit.); păşuni alpine. În S plante tropicale şi subtropicale. Fauna este bogată: tigrul, leopardul de zăpadă, căprioara roşie, urşi bruni. Populaţia: Zonele cele mai populate se află de pe cete două litoraluri şi de pe câmpia din SV (cca. 200 loc./km2). În munţii din N, sub 50 loc./km2. 99% sunt coreeni şi 1% chinezi. Rata natalităţii: 21,8%; a mortalităţii: 5,3%. Pop. urbană: 61%. Resurse şi economie: Economia dezvoltată după principii comuniste; agricultura pe bază de irigaţii 40%; produce: cereale (orez, grâu, ovăz), soia, bumbac, tutun, ginseng (plantă medicinală). Se cresc viermi de mătase; se practică pescuitul. Prod. agric. nu reuşeşte să satisfacă necesarul pentru hrana populaţiei. Anul 1997 este marcat de foamete. Resurse: minereuri de fier, metale rare, cărbune şi potenţial hidroenergetic; fond forestier bogat. Industria fierului, a oţelului, maşini agricole, textile. După 1991 relaţiile cu Rusia şi China funcţionează pe alte principii decât cele socialiste, ceea ce a slăbit economia R.P.D.C. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi flotă comercială. La Pyongyang, aeroport. Oraşe: (porturi) Chongjin, Hamhung (E); Pyongyang (în V, pe şoseaua ce merge spre Shenyang, China). In 1946 este fondată prima Universitate, la Pyongyang. Istoria: În sec. XII î. Hr. China colonizează N Coreei şi îşi extinde stăpânirea asupra întregii ţări în sec. VII î. Hr. La începutul primului mileniu existau trei regate; în sec. VII se face unificarea Coreei. În sec. X d. Hr., regatul Koryo, din N, preia puterea centrală. În 1231-1269 C. este invadată de mongoli. În sec. XV budismul este înlocuit oficial cu confucianismul. În 1592 şi 1597 este respins atacul japonezilor. În 1627 şi 1636 Coreea cade sub stăpânirea chinezilor (manciuriană) până în 1895. În 1876 porturile coreene se deschid comerţului cu japonezii şi ia sfârşit izolarea Coreei. În urma războiului chino-japonez (1894-1895), C. trece sub protectoratul nipon; în 1910 este încorporată Japoniei. În 1945, după al doilea război mondial, Coreea obţine dreptul la autodeterminare. În 1948 pe terit. C. se constituie două state: R.P.D. Coreeană (la N de paralela 38°) şi Coreea de Sud (corespunzând zonelor ocupate de trupele sovietice, respectiv americane). La 9 septembrie 1948 este proclamată R.P.D. Coreeană prin Constituţia adoptată sub conducerea lui Kim Ir Sen, lider comunist al Partidului Muncii (f. 1946), partid unic. În 1948 trupele sovietice se retrag din Coreea de N; în 1950 armata RPDC trece paralela 38°, în Coreea de Sud, cu scopul unificării ţării. Trupe ONU (mai ales nord-americane) vin în aju­torul Coreei de Sud; aşa-zişii „voluntari” chinezi vin în sprijinul Coreei de Nord; lumea se află în plin „război rece”, traversând una dintre crizele majore ale acestuia. În 1953, printr-un armistiţiu se pune capăt războiului din Coreea. Din 1972 Kim lr Sen devine preşedinte al ţării, centrul gândirii „ciuce”, şi conduce în mod absolut ţara, prin crearea unui cult al personalităţii care atinge cote suprarealiste. În 1960-70 când între URSS şi China au loc dispute ideologice, RPD Coreeană păstrează echidistanţa, dar se izolează tot mai mult pe plan internaţional. În

1990. 
      primul contact la nivel guvernamental între cele două state coreene, la Seul. În 1991, cele două state, care nu mai au relaţii între ele, sunt primite în ONU. În acelaşi an, prim- miniştrii celor două state semnează Acordul pentru reconciliere, neagresiune şi colaborare între Nord şi Sud. La sfârşitul anului 1991, Kim Jong-il, fiul lui Kim Ir Sen, preia conducerea armatei. În 1992, un alt acord referitor la folosirea în scopuri paşnice a energiei nucleare; C. devine zonă liberă de arme nucleare. În 1994 moare Kim Ir Sen şi este înlocuit la conducerea statului de fiul său Kim Jong-il. În ultimii ani s-au produs câteva incidente la graniţa dintre cele două state coreene. Statul: este republică prezidenţială, regim socialist, conform Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară Supremă şi între sesiuni, de Comitetul Permanent al Adunării; cea executivă de Comitetul Popular Central şi de un guvern numit de Adunare. Partidele politice fondate începând din 1925 sunt integrate Frontului Democratic Pentru Unificarea Patriei (1946); în exil, Frontul de Salvare pentru Unificarea Democratică a Coreei (f. 1990).
      

Coreea de Sud

Denumirea oficială: Republica Coreea Capitala: Seul (10,9 mil. loc.)

Limba oficială: coreeana Suprafaţa: 99.000 km2 Locuitori: 45,42 mil. (459 loc./ km2) .

Religia: budism 35%; creştinism (protestantism şi catolicism),28%, confucianism 15% Moneda: won-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 15 august

Geografie: (v. Coreea, Republică Populară Democratică). G. fizică: Relieful ţării este muntos; înălţimi mici. Lanţul munţilor Ţaeback (1573 m) merge de-a lungul coastei, coborând abrupt spre Marea Japoniei. Munţii care se află la S, partea centrală, au 1914 m. alt.. Din partea centrală spre: V se întinde o câmpie fertilă de-a lungul M. Galbene. Cursurile de apă traversează ţara pornind din E: Han {NV); Kum (V) şi Naktong (SE), care este navigabil pe 320 km. Există peste 3000 de insule; cea mai mare fiind Cheju, în S. Clima: Clima este tropicală, cu influenţe musonice; precipitaţii abundente, aduse de musonul de vară. Temp: medie anuală: la Seul -7°C şi 23°C; în S, 2°C ş i 25°C. Precipitaţii: 1270-1520 mm/an. Populaţie: Concentrarea pop. în zona Seul (NV) şi în câmpiile fertile din S. şi SV. Rata natalităţii este de 16,1%o; a mortalităţii: 6;3%o. Pop. urbană: 81%. Resurse şi economie: Economia este bazată pe industrii prelucrătoare şi de vârf (electronică şi electrotehnică), de automobile, şantiere navale, ind. textilă tradiţională (export): lână, bumbac, mătase naturală; articole de cauciuc (pneuri), porţelan. Resurse: păduri (cca. 65% din terit.), orez, grâu, porumb, soia, bumbac, tutun, ginseng, porcine, caprine, viermi de mătase, peşte. Resurse minerale: cărbune (Samchok, Chongyang), fier (Yangyang, Chungin), argint, aur, plumb, wolfram, cupru, grafit. Are potenţial hidroenergetic. Exportă: textile, bumbac, minereuri, articole de cauciuc, porţelan, conserve de peşte. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, autovehicule, flotă comercială. Aeroport la Seul. Oraşe: Pusen (port în SE), Inchon (port în V); Pusan şi Taegu (E). Există 15 universităţi. Istoria: În 1948 se adoptă Constituţia Republicii Coreea. Primul guvern încheie cu SUA un tratat de asistenţă mutuală şi apărare. În 1950 (25 iunie) ţara este invadată de trupe nord-coreene. ONU trimite forţe de sprijin formate în majoritate din nord-americani (comandant Mac Arthur). În 1953 războiul ia sfârşit prin semnarea unui armistiţiu; pacea nu s-a semnat oficial nici până azi când se duc tratative. Trupe americane staţionează pe terit. C. S. În 1961 un puci aduce la conducerea politică armata. Regimuri dictatoriale până în 1987. Conflictele dintre preşedinte, sprijinit de partidul de guvernământ, pe de o parte şi opoziţia (mai ales a studenţimii pe de alta) sunt la ordinea zilei. „Miracolul” economic sud-coreean permite ca jocurile olimpice din 1988 să fie desfă­şurate la Seul. În 1990 se stabilesc relaţii diplomatice cu URSS. În 1991 cele două state coreene intră în ONU şi semnează un tratat de reconciliere. În 1992 C. S. îşi normalizează relaţiile cu China. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei în vigoare din 1988. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională; cea executivă, de Consiliul de Stat (guvernul) numit de preşedinte conform rezultatelor alegerilor. Preşedintele ales prin vot direct. Multipartitism.

Costa Rica

Denumirea oficială: Republica Costa Rica

Capitala: San Jose

Limba oficială: spaniola

Suprafaţa: 51.000 km2

Locuitori: 3,5 mil. (691oc./km2)

Religia: catolicism 90%; protestantism Moneda: colon-ul Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 15 septembrie

Geografie: C. R. este aşezată în America Centrală continentală. Limite: Nicaragua (N), M. Caraibelor, Panama (E), Oc. Pacific (V şi SV). G. fizică: C. R. are uri relief muntos; se disting două lanţuri muntoase: Cordillera Volcanica şi Cordillera Talamanca; în centru, un podiş de 900­1500 m alt. (Messeta Central). Coasta dinspre Caraibe (relativ îngustă) este mlăştinoasă; cea dinspre Oc. Pacific este o câmpie bună pentru culturi de bananieri. Zonă vulcanică; vulcani activi: Irazu, 3423 m. Clima: este tropicală; precipitaţii abundente: 2500-5000 mm/an în zona Caraibelor. De-a lungul coastei Pacificului: 1020-2030 mm/an; 1950 mm/an în San Jose. Temp. medie anuală în San Jose: 20°C. Floră şi faună: 45% din terit. păduri; pădurile au fost tăiate vertiginos în ultimele decenii, făcând loc culturilor şi păşunilor. Fauna este variată, bogată (tapiri, crocodili, iguane, păsări viu colorate). Populaţia: 48% creoli (descendenţi ai spaniolilor), metişi 47%, negri, mulatri, amerindieni. Concentrarea max. în Messeta Central (300 loc. / km2). Rata natalităţii: 24%; a mortalităţii: 3,8%. Rata pop. urbane: 49%. Resurse şi economie: Econ. se bazează pe agric. în special cultura bananierilor şi a cafelei. Alte culturi: cacao, abaca, porumb, trestie de zahăr, orez. Creşterea bovinelor. Res. min.: argint, cupru, bauxită. Ind. prelucrătoare relativ diversificată (chimică, textilă, a pielăriei). Pescuitul şi Turismul. Exportă: cafea, banane, zahăr, abacă, conserve de peşte. Erupţia vulcanului Mt-lui Irazu, în 1963-64 a afectat grav econ. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate; căi rutiere. Oraşe: porturi: Puerto Limon la Oc, Atlantic, Puntarenas la Oc. Pacific; Alajuela, Cartago. Există o Universitate la San Jose (1843). Istorie: Până la descoperirea C. R. de către Columb (1502), aici erau triburi de indieni; în 1562 terit. este colonizat de Spania şi formează împreună cu Guatemala Căpitănia Generală Guatemala. În 1821 îşi proclamă independenţa. Între 1823-38 C. R. face parte din Federaţia Provinciilor Unite ale Americii Centrale (împreună cu Guatemala, Nicaragua, EI Salvador şi Honduras). Din 1838 devine republică suverană. În cele două războaie mondiale C. R. este de partea Aliaţilor. Cu excepţia anilor 1949, 1955, se bucură de stabilitatea socială şi politică. În 1948, C. R. desfiinţează forţele armate naţionale. La iniţiativa C. R. se semnează acorduri privind restabilirea păcii în America Centrală cu Guatemala, Honduras, Nicaragua şi El Salvador (1987-1989). Urmează ani de alegeri legislative libere. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1949. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Adunarea Legislativă; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.

Croaţia

9

Denumirea oficială: Republica Croaţia Capitala: Zagreb (56.000 loc.)

Limba oficială: croata Suprafaţa: 56.500 km2 Locuitori: 4,48 mil. (79 loc./ km2)

Religia: catolicism 80%; ortodoxism l3%

Moneda: kuna Ziua naţională: 30 mai

Geografia: C. este aşezată în S. Europei, în Pen. Balcanică. Limite: Ungaria (NE), Iugoslava (E şi S), Bosnia şi Herţegovina (S şi E), Marea Adriatică (V), Slovenia (NV). G. fizică: C. se întinde între Dunăre, Drava şi M. Adriatică. Zone principale: Croaţia Inferioară sau Slovenia cuprinde depresiunile de pe văile Savei şi ale Dravei (o parte din Câmpia Panonică); Croaţia Superioară, un platou carstic cu depresiunea Karlovac şi o regiune colinară plus una montană paralelă cu coasta: M-ţii Velika Kapela, Velebit şi Alpii Dinarici. O altă zonă, de-a lungul coastei adânc crestate a Dalmaţiei (însoţite de cca. ll80 de insule) şi a Pen. Istria. Ape: Dunărea, cu afl. Sava şi Drava care aparţin bazinului Mării Negre şi o serie de râuri scurte printre care şi Neretva, din bazinul M. Adriatice. Clima: este temperat-continentală în N şi mediteraneană în zonele de coastă. Temp. medie anuală este de l0°C în zonele temperate şi de l5°C în cele mediteraneene. Precipitaţiile sunt de 900 mm/an în interiorul terit. şi de 2000­3000 mm/an pe coastă. Floră şi faună: 30% din terit. este acoperit de păduri de foioase (stejar, fag). În câmpia depresionară vegetaţie ierboasă. Fauna este specifică Europei Centrale şi mediteraneene;: vulpea, şacalul, râsul, mistreţul, căprioara, broasca ţestoasă, scorpionul păsări cântătoare. Populaţia: este formată din croaţi 78%, sârbi l2%. Concentrarea max. a pop. este în N, de-a lungul Savei şi Dravei şi pe coasta dalmată. Rata natalităţii: 11,1% a mortalităţii: 11,7%. Rata pop. urbane: 64%. Resurse şi economie: Una din cele mai dezvoltate republici ale fostei Iugoslavii. Are res. min.: petrol, gaze naturale şi bauxită; a dezvoltat o ind. diversificată (mai ales în zona Zagrebului): petrochimică, chimică, a produselor farmaceutice, siderurgică, de prelucrare a lemnului, de constr. navale. Agric. axată pe cultura de cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, cartofi, soia mai ales în partea de E a terit. În Slavonia: tutun, citrice, măslini. Turismul a jucat un rol foarte important înainte de războiul civil din fosta Iugoslavie. Coasta Adriaticei (dalmată) ş.a; erau puncte de atracţie cu o pondere de turişti dintre cele mai ridicate din Europa. Transporturi şi comunicaţii: transport rutier, transport feroviar, transport maritim. Aeroport la Zagreb, Split (Spalato) şi Dunbrovnik (Raguza). Oraşe: Split, Rijeka, Zadar, Osijek, Karlovac. Istoria: Terit. a fost populat de iliri şi celţi; grecii întemeiază colonii pe coastele Adriaticii, iar din sec. II-I î. Hr. aparţine Imp. Roman; din sec. V-VIII vin ostrogoţii, longobarii şi avarii; din sec. VI-VII începe să fie cucerit de triburi de croaţi, aparţinând grupei slavilor sudici. În sec. IX, sub autoritatea bizantină se creştinează. În sec. X, Tomislav uneşte Croaţia panonică şi cea dalmată şi îşi ia numele de rege al Croaţiei. Luptă cu bulgarii şi ungurii pentru independenţă. Recucerită de bizantini în sec. X, apoi sub unguri cu scurte intermitenţe până în l526. După l526-27 o parte a C. cade sub dominaţia otomană, altă parte (zona Zagrebului şi a Dalmaţiei) va aparţine casei de Austria prin pacea de la Campo Formio (l797). În l848, C. susţine pe Habsburgi împotriva revoluţionarilor unguri. În l867-68, prin compromisul austr-ungar, o parte a Croaţiei este alipită Ungariei şi pop. supusă maghiarizării (în Slavonia). În l9l8, C. aderă la regatul Serbilor, Croaţilor şi Slovenilor. Între l929-4l, în sânul acestui regat devenit Iugoslava, C. se opune centralismului sârb; se creează societatea secretă a ustaşilor (l929), care recurge la asasinate politice. Între l94l-45 stat independent croat, controlat de germani şi de italieni. În l945 devine a 6-a republică a Rep. Pop. Federative a Iugoslaviei (din l963,

RSFI); mişcarea naţionalistă croată continuă. În l990, primele alegeri libere sunt câştigate de democraţii croaţi; în l99l, C. îşi declară independenţa. Lupte violente între croaţi şi sârbii din Croaţia şi armata federală. Independenţa C. este recunoscută de comunitatea internaţională în l992 şi este admisă în ONU. C. acceptă planul de pace propus de ONU şi desfăşurarea unor forţe de protecţie (FORPRON), afirmându-şi voinţa de a-şi reinstaura autoritatea asupra teritoriului (şi a Krainei) unde sârbii au proclamat unilateral o republică în l99l. În prezent o relativă stabilitate. Statul: este republică parlamentară potrivit Constituţiei din l99l. Puterea legislativă este exercitată de un parlament Adunarea sau Soborul, format din: Camera Reprezentanţilor şi Camera Judeţelor (Zupanijas); cea executivă de un cabinet numit de Adunare. Preşedintele ales prin vot direct. Multipartitism.

Cuba

Denurnirea oficială: Republica Cuba Capitala: Havana (2 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola Suprafaţa: 114.000 km2 Locuitori: 11,11 mil. (100 loc./km2)

Religia: catolicism 80%; protestantism 3%

Moneda: peso-ul cubanez Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 26 iulie

5

Geografie: C. este aşezată în America Centrală insulară la 180 km la sud de Florida (74°8' şi 84°57’ longit. vestică; 19°49' şi 23°18' lat. nordică. Limite: G. Mexic (NV), M. Caraibelor (S), Oc. Atlantic (N şi E). G. fizică: Ins. C. are 3500 km de coastă. Ţărmul este foarte fragmentat şi cu multe insule de-a lungul său; cca. 1600; Isla de Pinos, 3061 km2. C. cuprinde cea mai mare ins. din arh. Antilelor; se caracterizează prin câmpii joase şi platouri calcaroase, cu excepţia sud- estului, cu masive din roci dure (Sierra Maestra cu Pico Turquino, 2000 m şi Sierra del Cristal). În centru, Sierra Trinidad (1017 m alt/. max.); în vest, Sierra Organos (762 m, de natură calcaroasă. Coasta sudică este mlăştinoasă. Râuri scurte (cca. 200), cu debit mare (Cauto, 250 km). Clima: este tropicală şi subtropicală, cu cicloane puternice (dezastruoase). Precipitaţii: 1140 mm / an în interior şi mai scăzute în E. Temp. medie anuală, în ianuarie şi iulie: 22°C şi 28°C în Havana. În E temp. este mai ridicată. Anotimpul ploios: primăvara ş i vara; cel uscat: toamna şi iarna. Floră şi faună: Pădurile tropicale (de esenţă preţioasă) prezente numai în munţi, cuprind 11% din terit.; păşunile (savană) 34%. Faună bogată în păsări, peşti; animale specifice savanei şi pădurii tropicale. Populaţia: este formată dintr-un mozaic: albi, cca. 70%; metişi şi mulatri 19%; negri. Concentrarea max. a pop. în zona reg. de NV (în Havana, cca. 20% din pop.) şi în SV (reg. Manzanillo, Santiago de Cuba, Guantanamo). Rata natalităţii: 14,9%; rata mortalităţii: 7%. Rata pop. urbane: 76%.

Resurse şi economie: Econ. socialistă, cu planificarea centralizată, bazată relativ pe monocultură (trestie de zahăr); 80% din exportul C. este zahărul; creşterea bovinelor pentru consum intern. Res. min.: nichel, mangan, crom, cupru. Ind. prelucrătoare: (tradiţionale): zahăr şi tutun; siderurgică, metalurgie neferoasă, chimică, textilă. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate; căi rutiere care străbat de-a lungul ţării; vehicule; flotă comercială. Aeroport la Havana. Oraşe: Santiago de Cuba (port); Camaguey, Holguin, Guantanamo, Santa Clara, Bayamo, Manzamillo. Există Universitate la Havana. Istoria: Locuită iniţial de populaţii indiene (Arawak), C. este descoperită de Columb (1492) şi devine colonie spaniolă (cuceritorul: Diego Velasquez). Sclavii negri îi vor înlocui pe indienii exterminaţi. Sec. XVIII o colonie bogată în plantaţii de tuţun. C. devine o mare producătoare de trestie de zahăr. În 1818 cubanezii obţin libertatea comerţului. Revoltele sclavilor negri. În 1868-78, 1895 conduc la intervenţia SUA (războiul americano-spaniol, 1898); Spania e învinsă. (În 1880 sclavia este abolită). C. trece sub administraţia SUA (un guvern militar american) până în 1902, când îşi proclamă independenţa. (În 1901, Constituţia republicii; ţara rămâne dependentă de SUA, care intervine succesiv pentru a se impune economic. Între 1925-33 ţara este condusă de un dictator (Gerardo Machado) care este răsturnat pe cale armată. Între 1933-1944, generalul Batista, favorabil SUA, conduce C. (în 1940 devine preşedinte). În 1952, Batista suspendă Constituţia. În 1953, după o rebeliune încheiată cu eşec, Fidel Castro este închis, apoi exilat. În 1956 F. Castro debarcă în Cuba şi începe lupta de gherilă (din trupe eterogene) în Sierra Maestra. În 1959 Batista este răsturnat. F. Castro devine prim-ministru; duce o politică de naţionalizare a firmelor nord-americane, ceea ce determină SUA să impună C. un embargou comercial. URSS susţine noul regim. O tentativă anticastristă este respinsă. În 1960, C. este declarată Republică Populară. În 1962 criza cubaneză; ruperea relaţiilor americano-cubaneze; datorită instalării rachetelor sovietice cu rază medie de acţiune în C. Hrusciov decide retragerea rachetelor. În 1976, prin noua Constituţie, se instaurează rolul conducător în stat al P. Comunist. Castro monopolizează puterea; izolată, supusă unui regim socialist (econ. si politic), tot mai represiv, C. naţionalizează comerţul particular, impune munca obligatorie, exerciţii militare în şcoli etc. C. exportă revoluţie în ţările latino-americane şi susţine regimurile marxiste din Africa, unde participă armat (Angola, 1975), Etiopia (1977). În 1979 C. aderă la Mişcarea ţărilor nealiniate (Conferinţa de la Havana). Multe valuri de emigranţi cubanezi către Florida (SUA). După 1990, pierzând ajutorul URSS, C, este tot mai izolată pe scena internaţională; regimul Castro adânceşte criza soc-econ. şi pol. a C. Statul: este republică (regim socialist), conform Constituţiei din 1976. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională a Puterii Populare, iar între sesiunile ei, de Consiliul de Stat; cea executivă de Consiliul de Miniştri, condus de preşedintele Consiliului de Stat. Şeful Statului: preşedintele Consiliului de Stat: Fidel Castro, care este şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Partid unic.

Danemarca