Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Federativă Iugoslavia Capitala: Belgrad (1,5 mil. loc.)

Limba oficială sârba

Suprafaţa: 102.299 km2

Locuitori: 10,87 mil. loc. (106 loc./km2)

Religia: ortodoxism (majoritatea); islamism; catolicism Moneda: dinarul iugoslav Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 29 noiembrie

Geografie: I. este aşezată în S Europei, în Pen. Balcanică şi cuprinde Serbia şi Muntenegru. Limite: Ungaria (N), România, Bulgaria (E), Macedonia, Albania (S), M. Adriatică (SV), Bosnia-Herţegovina, Croaţia (V). G. fizică: I. are un relief predominant muntos. De la N spre S relieful urcă treptat spre munţii Serbiei (S şi E) şi ai Muntenegrului, trecând prin regiune de dealuri. În N, Câmpia Voivodinei şi o parte a Câmpiei Panonice; câmpii joase, drenate de Dunăre; câmpia Moravei în centru; o câmpie îngustă de coastă, la M. Adriatică. În S şi SV Ser­biei, sudul Alpilor Dinarici cu masivele Plackovika şi SarPind (2.700 m alt.). La graniţa cu România şi Bulgaria, Munţii Serbiei, cu defileul Dunării şi Valea Timocului; platoul Miroc. Ape: Dunărea, Drava, Sava, Morava. Clima: este temperat-continentală cu veri călduroase şi ierni relativ aspre, în zona de munte; în câmpia Dunării mai moderată şi mediteraneană pe coasta Adriatică. Precipitaţii bogate în câmpia Dunării. Temp. medie anuală 26,8°C în TP Podgorica, 22,8°C la Belgrad, iarna -1°C în Vojvodina. Precipitaţiile sunt de 600-700 mm/an în E şi NE, iar în S şi SV peste 1.000 mm/an. Floră şi faună: Păduri de foioase şi conifere în zona temperată; vegetaţie tip maquis în zonele cu climă mediteraneană. Pajişti naturale în munţi. Fauna este caracteristică Europei Centrale şi mediteraneene. Zone ocrotite şi parcuri naţionale. Populaţia: este de origine slavă: 62% sârbi; muntenegreni; albanezi (Kosovo), români (pe valea Timocului in special şi în Vojvodina, Banatul Sârbesc). Peste 1,5 mil. sârbi trăiesc în afara graniţelor I. îndeosebi în Câmpia Dunării. Rata natalităţii: 14,1%; a mortalităţii: 9,6%. Rata pop. urbane: 55%. Resurse şi economie: Econ. I. este în scădere în ultimul deceniu. Între cele două republici există un decalaj în dezvoltarea econ. Serbia are ind. şi resurse importante. Res. min.: cupru, magneziu, lignit, zinc, plumb, antimoniu, petrol. Ind.: dispune de o puternică bază energetică pe baza potenţialului hidroenergetic (Hidrocentrala Porţile de Fier I şi II); construcţii de maşini, ind. electrotehnică, chimică, textilă, alimentară; construcţii de nave (Novii Sad); de avioane, încălţăminte, aparatură electronică, maşini agricole, ind. vinului, de automobile. Agric. axată pe prod: vegetală. Cereale: grâu şi porumb, sfeclă de zahăr, cartofi; creşterea animalelor: bovine, porcine, ovine, păsări. Rep. Muntenegru este mai slab dezvoltat economic dar are deschidere la mare şi turism (turismul are dotări în ambele republici; în urma războiului numărul de turişti a mai scăzut). În Muntenegru datorită păşunilor naturale agric. e axată pe creşterea animalelor. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate, căi rutiere; flotă comercială. Aeroporturi la: Belgrad, Podgorica. Oraşe: Novii Sad, Nis, Pristina, Subotica, Podgorica; Kran- gjevac (cap. Rep. Muntenegru). Universitate la Belgrad. Istoria: În antichitate pe terit. I. trăiau ilirii în V (spre Albania) şi tracii în E. Sec. 11 î. Hr. este provincie romană; după 395 face parte din Imp. Bizantin. În sec. VI-VII vin triburile slavilor de Sud, organizându-şi statul în următoarele secole (sec. X-XI în reg. Zea, Muntenegru). În sec. IX se creştinează în rit bizantin. În sec. XII dinastia Nemanja pune bazele unui stat puternic; în sec. XIV regele Ştefan Duşan (1332-1355) cel mai mare conducător al Serbiei medievale şi al Pen. Balcanice (în 1346 se încoronează ca „împărat al serbilor şi grecilor". În 1371 turcii îi înving pe sârbi în bătălia de la Mariţa (2371) şi Kossovopolje (1389). În 1389 cea mai mare parte a Serbiei devine provincie a Imp. Otoman, Muntenegru în 1499. În 2495 întreaga Serbie sub turci; în 1521 Belgradul până atunci sub unguri este cucerit şi el. În 1812 Serbia obţine autonomie internă. În 1878 îşi obţine independenţa împreună cu Muntenegru, care va fi recunoscută-prin Tratatul de la San Stefano şi Congresul de la Berlin. În 1889 Milan Obrenovic este proclamat rege. Fiul său e asasinat (1903). Apropierea de Rusia. În 1908 Austria anexează Bosnia-Herţegovina. Participă la războaiele balcanice şi obţine cea mai mare parte a Macedoniei. Atentatul de la Sarajevo (1914); Imp. Austro-Ungar declară Serbiei război. Începe primul război mondial. În 1918 este creat Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor care cuprinde: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia, Dalmaţia, Voivodina, Bosnia-Herţegovina. În 3 octombrie 1929 adoptă numele de Iugoslavia. In 1921: Mica Antantă (cu România şi Cehoslovacia); 1934: încheie Înţelegerea Balcanică eu România; Grecia, şi Turcia. În 1941 Iugoslavia este atacată de Germania, căreia i se alătură Bulgaria şi Ungaria. Este dezmembrată. la naştere mişcarea de partizani condusă de Iosif Broz Tito care ţine piept Wermachtului şi în 1944-1945 eliberează Iugoslavia. La 29 noiembrie 1945 se proclamă Republica Populară Federativă Iugoslavia; stat federal; din 1963 se va numi R.S.F.I., cuprinzând: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia, Bosnia- Herţegovina. Tito se opune subjugării de către URSS a Iugoslaviei; membru fondator al Mişcării de Nealiniere. După moartea lui Tito (1980) conflictele interetnice izbucnesc; decalajele dintre dezvoltarea republicilor adâncesc conflictele; conducerea de la Belgrad are tot mai puţină autoritate; tensiunile naţionale cresc. Odată cu tendinţa de obţinere a independenţei şi suveranităţii Croaţiei şi Sloveniei, pop. sârbă din zonă oscilează între â-şi impune autonomia şi a se alipi Serbiei. După proclamarea în 1991 a independenţei Croaţiei, Sloveniei, Macedoniei şi în 1992 a Bosniei-Herţegovina izbucneşte războiul civil de o cruzime nemaiîntâlnită în Europa postbelică. În 1992 Rep. Serbia "împreună cu Rep. Muntenegru formează o nouă federaţie iu­goslavă, nerecunoscută de comunitatea internaţională imediat în Bosnia-Herţegovina se proclamă rep. Srpska (care priveşte spre Serbia). ONU trimite trupe de menţinere a păcii. Pentru prima oară după Tribunalul de la Nurenberg sunt judecaţi la Haga criminalii de război. Republica Sârska, conform legilor ţării, refuză extrădarea celor acuzaţi de crime de război şi ameninţă cu nerespectarea Acordurilor de la Dayton, în caz că aceştia vor fi arestaţi. În Iugoslavia există 2 provincii autonome: Kosovo şi Vojvodina. Statul: este republică federală, regim parlamentar, conform Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (camera Cetăţenească şi Camera Republicilor); Membrii Camerei Republicilor sunt aleşi de către parlamentele celor două republici. Durata mandatului e de 4 ani. Puterea executivă este exercitată de un cabinet numit de Parlament (Adunarea naţională). Ambele republici au organe legislative proprii. Multipartitism.

Letonia

Denumirea oficială: Republica Letonia Capitala: Riga (900.000 loc.)

Limba oficială: letona Suprafaţa: 64.000 km2 Locuitori: 2,53 mil. (40 loc./ km2)

Religia: protestantism 66%; ortodoxism; catolicism Moneda: lats-ul

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 18 noiembrie

Geografie: L. este aşezată în partea central-nordică a Europei, la M. Baltică. Limite: Estonia (N), Rusia (E), Belarus (SE), Lituania (S), M. Baltică (Golful Rigăi) la V. G. fizică: L. are ieşire la Marea Baltică. Este o ţară cu un relief de câmpie joasă (mai ales în V, pe ţărm), sub 100 m; în SV mai înalt: Podişul Kursa; 185 m. În centrul ţării sunt colinele Vidzeme (peste 300 m); în E colinele Latgale până în 300 m) presărate cu sute de lacuri, puţin adânci, cca.: 10 m. Reţeaua hidrografică este foarte densă; cu ape, ce au un curs scurt (peste 10.000); Daugara (357 km) şi Gauja. Există 2000 de lacuri. Clima: este temperată, cu influenţe maritime mai ales în V. Precipitaţiile sunt între 600-800 mm/an. Floră şi faună: Păduri de conifere 40% din terit.; în reg. mlăştinoase vegetaţie de turbărie. Faună diversă. Au fost aclimatizaţi zimbrul, ursul brun, castorul şi ondatra (un mamifer rozător originar din America de Nord sau Castor de Canada). Populaţia: este formată din letoni 52%; ruşi (36%), bieloruşi, ucrainieni, polonezi, lituanieni. Concentrarea pop. în reg. din jurul capitalei Riga. Rata natalităţii: 11,3%; a mortalităţii: 13,4%. Rata pop. urbane: 73%. Resurse şi economie: Economie dezvoltată, industrial-agrară, bazată pe resurse proprii: industria energetică bazată pe turbă; laminate, vehicule, motoare electrice, aparatură electrotehnică, îngrăşăminte chimice, textile, tricotaje, materiale de construcţii (roci de calcar, dolomită, gips), cherestea. Agric. se bazează pe creşterea animalelor (lapte, carne): bovine, porcine. Culturi: orz, secară, cartofi, plante furajere; silvicultură. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi transport maritim. Oraşe: Daugavpils, Liepaja, Jelgava, Ventspils (port prin care intră petrolul exportat de Rusia). Istoria: În mileniul II-I se stabilesc pe terit. L. triburile proto-baltice, la sudul celor ugaro-finice (Estonia, Finlanda). Limba oficială letonă este indo-europeană (grupul de limbi baltice). La sfârşitul sec. XIII şi începutul sec: XV cavalerii teutoni stăpânesc L. ca parte a Livoniei; ordinul cavaleresc livonian îi creştinează pe băştinaşi. În 1201 este fondată Riga de către episcopul Albert al Livoniei. Oraş hanseatic, se dezvoltă în se­colele ce urmează. Războiul Livoniei (1553-1583) şi trecerea sub stăpânirea Poloniei a Curlandei. Conflictul suedezo-polonez se încheie în 1629 cu anexarea oraşului Riga şi a ducatului Pardangava de către Suedia. Războiul ruso-suedez 1700-1721; o parte din Letonia trece de la suedezi la ruşi. În cea de a treia împărţire a Poloniei, ducatul Curlandei intră sub autoritatea Moscovei (1795). Sec. XIX mişcări de emancipare naţională: Ocupată de germani în 1918 apoi eliberată, Consiliul Popular leton declară independenţa de stat a Letoniei. În acelaşi an, cu sprijinul Armatei Roşii ruseşti, Letonia se proclamă putere sovietică. În 1919 Riga este ocupată de trupe germane; război civil. În 1920 tratatul de pace letono-sovietic; în 1921 Letonia independentă devine membră a Ligii Naţiunilor. În 1934 se impune o dictatură. Prin pactul Molotov-Ribbentrop (1939) Letonia este socotită zonă de influenţă sovietică şi Stalin aduce aici trupe sovietice, se impune un nou guvern şi este ales un nou parlament; se proclamă Republica Socialistă Sovietică Letonă care din 1940 este înglobată în URSS. În 1941 este ocupată de nemţi; face parte din al treilea Reich; revine la URSS în 1944-1945. Cca. 30% din letonieni (represiune, emigrare) dispar din Letonia. În 1989 Partidul Comunist din Letonia renunţă la monopolul puterii sub influenţa politicii de glasnosti a lui Gorbaciov. În 1990 Letonia adoptă declaraţia de independenţă a statului cu denumirea de Republica Letonia. Populaţia rusofonă se opune independenţei. În 1991, prin plebiscit, majoritatea pop. se pronunţă pentru independenţă; URSS şi comunitatea internaţională îi recunosc independenţa. Staţionarea trupelor ruseşti pe teritoriul L., până în 1.994, prezenţa unei pop. rusofone de peste 30% care ridică probleme de convieţuire şi de folosire a limbii materne, toate au făcut şi fac dificilă tranziţia spre o economie de piaţă şi un stat de drept. Statul: este republică parlamentară, conform Legii Constituţionale din 1990. Puterea legislativă este exercitată de Consiliul Suprem ales pe 5 ani; cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit de Consiliul Suprem. Multipartitism.

Liechtenstein

Denumirea oficială: Principatul Liechtenstein Capitala: Vaduz (4.875 loc,)

Limba oficială: germana Suprafaţa: 160 km2

Locuitori: 31.000 (194 loc. / km2) Religia: catolicism 90%; protestantism

Moneda: francul elveţian

Forma de guvernământ: principat

Ziua naţională: 14 februarie

Geografie: L., aşezat în Europa Central-Sudică, între Austria şi Elveţia. G. fizică: L. este aşezat în zona Alpilor din Tirol (2.570 m), în SE şi o fâşie de-a lungul Rinului în N, pe malul drept, la S de lacul Constanţa/Bodensee. În E munţii calcaroşi Vorarlberg şi Rhâtikon; alt. max. 2.500 m; în

• 
  relief nu prea înalt, alt. între 400-600 m. Clima: este temperată; precipitaţii bogate, 1.000­1.200 mm/an. Floră şi faună: Pădurile ocupă 28% din terit. şi păşunile tot 28%. Păduri de foioase şi de conifere. Faună de apă (păsări); animale specifice zonei Europei Centrale. Rezer­vaţii naturale pentru floră şi faună. Populaţia: este formată din germani, şi rezidenţi străini (elveţieni, austrieci, germani, italieni). Concentrarea max. de-a lungul Rinului. Peste 56% din pop. activă lucrează în industrie: este un record. Rata natalităţii: 14%; a mortalităţii: 6%. Rata pop. urbane: 69%. Resurse şi economie: Economie puternică industrializată: mecanică de precizie, maşini unelte, autovehicule, fibre optice, timbre; proteze dentare (primul loc pe glob). Centru mondial financiar la Vaduz. Creşterea animalelor (lapte, carne): bovine, porcine; cereale, cartofi, vin, miere. Turismul este foarte dezvoltat. Transporturi şi comunicaţii: Cale ferată internaţională, care traversează principatul; autovehicule. Istoria: L. s-a constituit prin unirea Senioriei de Vaduz cu Schellenbery-ul în 1719, devenind principat. Este alipit Confederaţiei Rinului (1806-1814) apoi Confederaţiei Germanice (18151866). În primul şi al doilea război mondial rămâne neutru. Din 1921 are o Constituţie democratică. Are o uniune vamală şi monetară cu Elveţia (2923). În 1990 devine membru ONU; în 1991, al AELS. Statul: este monarhie constituţională, principat ereditar, conform Constituţiei din 1921. Puterea legislativă este exercitată de şeful statului şi de Parlament sau Dietă (Landtag). Durata mandatului: 4 ani. Puterea executivă este exercitată de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.
  

I,ituania

Denumirea oficială: Republica Lituania Capitala: Vilnius (600.000 loc.)

Limba oficială: lituaniana Suprafaţa: 65.000 km2 Locuitori: 3,69 mil. (57 loc./km2)

Religia: catolicism, protestantism, ortodoxism

Moneda: litas-ul

Ziua naţională: 16 februarie

Geografie: L. (sau Lietuva în lituaniană) este aşezată în Europa Central-Estică, la M. Baltică. Limite: Letonia (N), Belarus (E si SE), Polonia, Rusia (SV), M. Baltică (V). G. fizică: L. este aşezată la M. Baltică (lungimea ţărmului: cca. 100 km). Relieful este predominant de câmpie joasă, modelată de calota glaciară cuaternară, cu coline morenice (în V, colinele Zemaitija; în E şi SE colinele Jnozapine) care nu depăşesc 300 m alt. De-a lungul coastei Câmpia Pajurio a cărei lăţime variază între 15-100 km şi cu alt. sub 100 m. L. are o reţea hidografică bogată; cele mai importante ape fiind Nemanul/Nemunas (937 km), Neris, Venta. L. este o ţară a lacurilor glaciare (cca. 3000), cele mai multe aflându-se în cuve glaciare: L. Tauragnas, 60 m adâncime, şi Druksiai, cel mai întins (45 km2). Clima: este temperată cu influenţe maritime în V. Aici precipitaţiile ating 935 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia forestieră acoperă 30% din terit.; predomină coniferele. Fauna este variată: mamifere, reptile, peşti, cca. 306 de specii de păsări. Populaţia: L. este cea mai populată dintre ţările baltice. Pop. este formată în majoritate de lituanieni (80%); ruşi 10%, bieloruşi, ucrainieni, letoni, germani. Rata natalităţii: 13%; a mortalităţii: 11,6%. Rata pop. urbane: 71%. Resurse şi economie: L. are o economie industrial- agrară, fără resurse importante. Se exploatează turba, roci de construcţie (calcar, argilă, dolomit, nisipuri). Are industrie grea: constr. de maşini, constr. de nave, de aparatură şi echipament electrotehnic; ind. uşoară: textilă şi îmbrăcăminte; ind. alimentară: produse lactate, conserve de carne, de peşte. Alt. ind.: îmbrăcăminte, chimice, sticlărie, hârtie şi artizanat; produse din chihlimbar. În agric. este specializată în creşterea animalelor: bovine, porcine. Se cultivă: cereale (orz, secară), cartofi, sfeclă de zahăr, plante textile, leguminoase. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de căi ferate şi rutieră. Flotă comercială. Din portul Klaipeda există o linie de ferry-boat către Germania şi numeroase legături cu alte porturi străine. Oraşe: Kaunas, Klaipeda, Shiauliai, Paneveuzys; Palanga. Aeroport la Vilnius. Istoria: În mileniul II-I se cristalizează triburile proto-baltice. În sec. V d. Hr., triburile slavo-baltice luptă împotriva invaziei scandinavilor. În 1240 Mindaugas uneşte terit. locuite de lituanieni şi fondează Marele Ducat al Lituaniei. În sec. XIII-XIV Marele Ducat se luptă victorios cu cavalerii teutoni şi livonieni şi îşi întinde terit. asupra principatelor ruseşti din aud-est; învinge pe mongoli (Hoarda de Aur) în bătălia de la ,;Apele albastre". Marele duce Wladislaw II Jagiello devine rege al Poloniei (1386-1434)şi uneşte cele două ţări (uniune dinastică). L. se creştinează (rit catolic). Între 1401-1430, sub Vytautas (Vitola), L. se întinde de la M. Baltică la M. Neagră (înglobează terit. Poloniei, Ucrainei, Belorusiei şi parţial al Rusiei). În bătălia de la Grunwald victoria asupra cavalerilor germani este decisivă. În 1569 L, semnează Uniunea de la Lublin, unindu-se ca stat cu Polonia în Rzeczpospolita Polska. În sec. XVIII cele trei mari puteri, Austria, Prusia şi Rusia, împart L.; cea mai mare parte din Lituania este anexată de Rusia. Între 1915-1918 este ocupată de germani. În 1928 îşi proclamă independenţa; în 1920 Rusia i-o recunoaşte; în 1921 L. este primită în Liga Naţiunilor. În 1940, conform pactului secret Molotov-Ribbentrop din 1939, L. este anexată URSS, pe terit. ei se creează baze militare sovietice; Armata Roşie invadează Lituania şi impune un nou guvern. În 1941-1944, Lituania este ocupată de germani şi 200.000 de evrei sunt deportaţi în lagăre de exterminare. Între 1948-1949, rezistenţa lituanienilor la sovietizare este reprimată crunt; până în 1953 sunt deţinuţi în închisori sau deportaţi în Siberia 300.000 de lituanieni. O nouă mişcare de renaştere naţională şi reformistă ia naştere în perioada glasnostiului gorbaciovian (mişcarea Sajudis). În 1989, Sovietul Suprem de la Vilnius aboleşte monopolul partidului Comunist; ia naştere un sistem politic pluripartit. În 1990, noul parlament (Seimul) ales (format în majoritate din membrii mişcării Sajudis) proclamă independenţa şi suveranitatea naţională a L. Moscova nu recunoaşte acest act şi trece la sancţiuni. În urma plebiscitului din 1991, când 95% din pop. votează pentru independenţă, comunitatea internaţională şi URSS recunosc independenţa L. În 1992, partidele democratice rupte din fostul partid comunist câştigă alegerile legislative. În 1993, A. Brazaukas (fost lider al Partidului Comunist) este ales preşedinte al Republicii. Ultimele trupe ruseşti părăsesc teritoriul I. Statul: este republică parlamentară, conform Legii Constituţionale din 1990. Puterea legislativă este exercitată de Seim (Parlament) cu durata mandatului de 4 ani; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Seim. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Luxemburg

Denumirea oficială: Marele Ducat de Luxemburg Capitala: Luxemburg Ville (74.000 loc.)

Limba oficială: franceza şi luxemburgheza (un dialect german)

Suprafaţa: 2.586 km2 Locuitori: 410.000 (158 loc./ km2)

Religia: catolicism 95%; protestantism, mozaism Moneda: francul luxemburghez

Forma de guvernământ: monarhie ereditară constituţională Ziua naţională 23 iunie

Geografie: L. este aşezat în Europa de Vest. Limite: Belgia (V şi N), Germania (E), Franţa (S).

6. 
   fizică: L. are două zone distincte de relief: în N munţi erodaţi, cu aspect de podiş (Oesling) şi cu văi adânci (Sur), reg. ce face parte din cea a Ardenilor, şi în Ş, câmpia Gutland/Bon Peys, cca. 65% din terit., care continuă câmpia Lorenei (274 m alt.). Clima: este temperată de tranziţie către cea continentală. În N este mai aspră, în S, în Gutland, clima e mai dulce. Floră şi faună: Pădurile acoperă 33% din terit. Luxemburgului; păduri de foioase (în Oesling predomină stejarul şi în Gutland fagul). Populaţia: este formată din luxemburghezi şi străini (cca. 20%): italieni, portughezi, francezi, germani. Concentrarea pop. în S şi SV ţării. Rata natalităţii: 12,5%; a mor­talităţii: 9,9%. Rata pop. urbane: 89%. Resurse şi economie: L. are o economie dezvoltată, axată în ultima vreme pe operaţiuni bancare, pe o extindere a serviciilor în general. Ind. siderurgică foarte dezvoltată, pe baza importului de materie primă (în deceniile trecute mai avea rezerve proprii de min. de fier). Agric. e bazată pe creşterea animalelor (bovine, porcine); culturi variate: cereale, pomi fructiferi, viţă de vie, flori, tutun. Export: către partenerii din Benelux şi ţările CEE. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, aeroport la Luxemburg Ville. Oraşe: Esch-sur-Alzette (SV), Differdange /Differdingen (SV), Dudelange/Diidelingen (S). Istoria: În sec. X în jurul oraşului şi castelului familiei de Luxemburg se ridică un comitat care în 1354 devine ducat. În 1441 L. trece sub stăpânirea ducelui de Burgundia; în 1506 devine posesiune a Habsburgilor din Spania; 1659-1697 este ocupat de Franţa. În 1714, prin tratatul de la Rastatt, Luxemburg este cedat Austriei. In 1795 este anexat de Franţa: Congresul de la Viena (1815) ridică L. la rangul de Mare Ducat, legat de Dlanda printr-o uniune-personală, membru al Confederaţiei Germanice. Partea occidentală a L. în 1831 este încadrată în Belgia; restul, sub suzeranitatea regelui Olandei. În 1867, tratatul de la Londra recunoaşte independenţa L. şi neutralitatea sa sub garanţia marilor puteri. În 1912 este abrogată legea salică în L. şi Marie­Adelaide devine mare ducesă. Între 1914-1918 L. este ocupat de germani. În 1919, marea ducesă Chariotte dă o Constituţie democratică ţării. În 1922, uniunea economică cu Belgia. Între 1940­1944, ocupaţia germană. În 1947 L. împreună cu Belgia şi Olanda formează uniunea vamală, apoi econ. Benelux. Stat membru fondator a importante organizaţii europene şi internaţionale printre care: Consiliul Europei (1949), CEE (1957), NATO (1949), Uniunea Europei Occidentale (1955). Statul: este monarhie constituţională, mare ducat ereditar, conform Constituţiei din 1968. Puterea legislativă este exercitată de marele duce şi de Camera Deputaţilor (Parlament);
   

mandat pe 5 ani. Puterea executivă este exercitată de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Macedonia