Prima zi de şcoală. Copiii revin în bănci. Pricopie: manualele, schimbate în 4 ani Peste 3,2 milioane de elevi şi preşcolari încep un nou an şcolar luni dimineaţă

Tânăra care a dat şcolii româneşti puţină culoare. La propriu

Pentru copiii din România, azi e prima zi de şcoală. Pentru mulţi, în special pentru cei din mediul rural, şcoala este tot aceea de pe vremea părinţilor lor: aceleaşi săli vechi de clasă, acelaşi mobilier uzat, aceleaşi manuale jerpelite (acolo unde există). Părinţii sponsorizează în continuare Educaţia cotizând la celebrul fond al clasei. Acolo unde părinţii nu au bani sau pur şi simplu nu au interes faţă de educaţia copiilor lor, singura soluţie pentru elevi rămâne cadrul didactic. Gândul vă spune, în continuare, povestea unei tinere educatoare: Roxana Cernea din Târgovişte a reuşit să aducă puţină culoare într-o sală de clasă în care copiii (mici, la prima întâlnire cu grădiniţa) nu cunoşteau nici culorile. Şi a făcut-o în cel mai concret mod posibil: a început să picteze pereţii cu scene de basm.

Bottom of Form

Roxana Cernea are 26 de ani, este originară din Târgovişte şi a intrat „în câmpul muncii” ca educatoare la o grădiniţă din comuna dâmboviţeană Şotânga. Povestea „Pictez Pereţi”, pe care v-o spunem în continuare, nu începe într-un liceu de arte sau într-o facultate de profil, ci chiar în sala de clasă, unde primii care s-au bucurat de talentul tinerei artiste au fost câţiva puşti.

„Ca vârstă, copiii ar fi trebuit să fie deja în grupa mijlocie, dar ei veneau pentru prima dată la grădiniţă. Nu ştiau nici culorile”, îşi aminteşte ea acum. „La sfârşitul anului am vrut să facem serbare: am pregătit un decor special, le-am adus eu costumaşe, am venit cu chitara să cântăm împreună, dar nu a venit niciun părinte să îi vadă. Am aşteptat şi am aşteptat, dar n-a venit nimeni...”, a povestit Roxana pentru gândul.

Şi totuşi, în micuţa sală de clasă, acolo unde cei mici nu ştiau la început care este culoarea soarelui, a ierbii sau a cerului, a pictat primul perete: „Totul a început întâmplător. Nu mi-am propus să fac nimic din toate lucrurile acestea”, mărturiseşte ea. „Pentru că primisem cea mai mică sală de clasă, iar în grupă erau copii din familii cu situaţii materiale foarte dificile, m-am gândit într-o zi să le fac o surpriză. Aşa că m-am apucat să pictez cu acuarele pereţii sălii de clasă. A doua zi, de dimineaţă, cei mici au fost foarte încântaţi”, a adăugat ea.

La fel de mulţumite au fost şi celelalte cadre didactice, drept pentru care i-au cerut Roxanei să picteze întreaga grădiniţă. Ulterior, munca ei a fost remarcată de un inspector şcolar venit în vizită, care a rugat-o să „înveselească” o nouă unitate de învăţământ.

„Mi-au cumpărat materialele necesare, dar nu m-au plătit, bineînţeles. Am făcut muncă benevol, tocmai pentru că mi se părea ciudat să cer nişte bani pentru ceva ce nu mai făcusem până atunci”, a spus Roxana.  

Au urmat pereţii altor câţiva prieteni, apoi, odată cu deschiderea unui cont pe o reţea de socializare, a apărut şi numele care azi este marcă înregistrată: „Pictez Pereţi”: „Am publicat acolo mai multe fotografii cu lucrările făcute până atunci. Spre surprinderea mea, cererile au început să vină, uşor uşor a început să mă caute tot mai multă lume şi să mă cheme în casele lor”, a povestit ea.