Principii 2 Capitolul 1: Introducere în lumea virtuală 3D 3

Interacțiunea cu NPC

Caracterele NPC sunt avatare controlate exclusiv de scripturi, spre deosebire de avatarele utilizatorilor reali conectați în lumea virtuală. NPC-urile sunt esențiale pentru auto-învățare în Lumile virtuale, deoarece profesorul însuși nu va fi prezent pentru a ghida studenții și pentru a oferi contextul despre obiectivele lor. Caracterele NPC pot simula rolul unui profesor real, dar au nevoie de o mare cantitate de scripting pentru a-și programa comportamentul în interiorul lumii.

NPC-urile sunt create și controlate cu ajutorul unor comenzi specifice de script.

Unele acțiuni care pot fi folosite pentru a controla NPC:

● Caracterul NPC este creat în poziția țintă

● NPC se plimbă (sau aleargă, zboară sau folosește orice altă animație) într-o poziție țintă.

● NPC se rotește pentru a se îndrepta către o direcție.

● NPC face unele animații (val, punct, dans, atac etc).

● NPC spune un mesaj (text) în chat-ul din apropiere care apare pe ecran.

● NPC rătăcește în mod aleatoriu în jurul unui punct.

● NPC urmează avatarul-utilizator.

Evenimente care pot declanșa aceste acțiuni:

atinge un element

● scrie ceva pentru chat într-un CHANNEL special, de exemplu "/ 5 hello"

● selectează o opțiune dintr-o casetă de dialog

● scrie un text specific într-o casetă de dialog pentru dialog

● apropie (sau ciocnește) un anumit obiect

● orice alt eveniment descris mai sus.

Figura : Un exemplu de NPC în Lumea Virtuală.

Capitolul 3: Designul lumii virtuale

Proiectarea unor lumi virtuale 3D

În prezent, milioane de oameni vizitează zilnic lumile virtuale și este de așteptat ca această cifră să crească în următorii ani. Care este motivul principal pentru care utilizatorii sunt atrași de aceste spatii virtuale? Cum își petrec timpul acolo? Cum pot proiectanții lumii virtuale să răspundă nevoilor utilizatorilor?

Proiectarea unei lumi virtuale este o sarcină provocatoare, dar plină de satisfacții, care deschide posibilități aproape nesfârșite pentru dezvoltatori. În cadrul tehnologic, un designer care posedă o imaginație creativă poate face orice în lumea virtuală.

Există trei atribute critice ale lumilor virtuale proiectate în mod real, în funcție de experiența multor designeri, dezvoltatori, cercetători și utilizatori:

1. 
   Designul tematic al spațiului
   
2. 
   Promovarea prezenței
   
3. 
   Conștientizarea calităților unice ale comportamentului uman în mediile sociale online.
   

Design tematic al spațiului

Sensul spațiului tridimensional și sentimentul de a fi împărtășite în timp real cu alte persoane este unul dintre cei mai importanți diferențiatori între lumile virtuale 3D și mediile bazate pe paginile web.Lumile virtuale concepute și implementate în moduri care sugerează prezența într-un spațiu recunoscut trebuie să susțină o comunicare mai intensă și mai rapidă între participanții din acele spații. Utilizarea metaforelor ca element fundamental ajută la construirea mai eficientă a spațiilor virtuale.

Promovarea prezenţei

Un simplu spațiu virtual nu va ȋndemna participanții să comunice ușor si eficient. Prezenţa vizualului este cea care face diferența critică dintre lumea virtuală şi alte tehnologii de comunicare .

Simțul de a împarți spațiul 3D cu alți utilizatori este un factor important pentru a crea un mediu de comunicare dintr-o lume virtuală. Sentimentul prezentei ar trebui sa fie considerat o componentă crucială a designului virtual mondial. Este un simţ care le spune utilizatorilor dacă se află ȋn imediata vecinătate a altora şi precum ȋn viața reală, ar fi dificil să se stabilească o interacțiune de succes dacă acesta lipsește. Nici o interacțiune ȋntre utilizatori şi informație nu va avea loc dacă nu este prezent acest sentiment. Ȋntr-un mediu virtual 3D, conștientizarea celorlalți provine de la a fi imersați emoțional şi cognitiv ȋntr-un spațiu comun şi din sentimentul de ,,a fi acolo”. Cu toate acestea, cum poate fi definit şi descris ,,acolo”? Studiile prezintă câteva aspecte ale prezenţei ȋntr-o lume virtuală: ecologică, personală şi socială.
Prezenţa mediului este definită de nivelul prezenţei participanților şi de interacţiunea acestora. Din acest punct de vedere, lumea virtuală este similară celorlalte medii bazate pe web. Aceasta oferă mijloace de facilitare a comunicării intre utilizatori. Panourile de discuții, forumurile, chaturile şi blogurile sunt instrumente care sunt partajate ȋn majoritatea tipurilor de mediu. Cu toate acestea, lumile virtuale 3D oferă cȃteva posibilităţi care nu sunt prezente ȋn spatiile sociale bazate pe web. Imitȃnd lumea reală, participanţii la mediul virtual 3D pot modifica poziţia, forma, textura elementelor individuale de mediu şi chiar o ȋntreagă insulă pentru a simula prezenţa. Ȋn schimb, cele mai multe medii bazate pe web nu permit participanților să modifice structura şi aspectul elementelor de bază.

Prezenţa personală poate fi descrisă drept conștientizarea faptului că ești ȋntr-un anumit loc fizic. Ca şi ȋn prezenţa mediului, prezenţa personală ȋn lumile virtuale şi spaţiile tradiţionale bazate pe web este similară. Un text pe un chat ȋntr-o lume virtuală şi ȋn Skype sau Facebook ilustrează cȃt de mică este diferența. O caracteristică cu adevărat unică este prezenţa unor indici non-verbali, cum ar fi poziţia corpului, gesturile, apropierea pe care avatarele din lumea virtuală o reprezintă.

Prezenţa socială ȋn cuvintele virtuale este înregistrată prin manifestarea verbală şi non-verbala a altor participanți, cum ar fi expresii, semne, gesturi. Cercetarea a evidențiat trei elemente importante ale prezenţei sociale – context, comunicare şi interactivitate – sugerând că fiecare joacă are un rol important ȋn activarea diferitelor domenii ale cunoașterii. De exemplu, unii autori sugerează că percepțiile unui student despre prezenţa instructorului şi a celorlalți elevi într-o clasă online sunt legate de atitudinea elevului despre curs şi nivelul de satisfacție pe care ȋl are ȋn procesul de învățare. Există studii care sugerează o legătura semnificativă ȋntre mediile virtuale şi de învățare cu grade ridicate de prezenţă la toate nivelurile de învățare, şi confirma că stimularea simțurilor ȋn realitatea virtuala, ȋn concordanta cu prezenţa socială, joacă un rol pozitiv ȋn procesul de învățare.

Rezumând totul de mai sus, simţul de a nu fi prezent doar fizic, ci și de a simți în același timp prezența altor utilizatori este cea mai semnificativă diferență dintre mediile virtuale 3D și alte medii bazate pe web.