Problematica discriminarii in contextul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca Studente



Yüklə 27.03 Kb.
tarix28.10.2017
ölçüsü27.03 Kb.

SNSPA


Facultatea de Stiinte Politice

Politica sociala si de ocupare

Problematica discriminarii in contextul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca

Studente:

Burlacu Daniela

Aldea Elena-Mirabela

Abstract

Rolul acestei lucrari este de a evidentia modul in care politica sociala a Uniunii Europene se manifesta, dorim sa reliefam dinamica acestei politici, dar, mai ales, sa prezentam problematica discriminarii in contextual politicilor sociale europene. Uniunea Europeana a actionat in sprijinul cetatenilor sai, dat fiind rolul minor pe care il are in domeniul social. Lucrarea urmaresete, intr-o prima faza, evolutia politicilor sociale incepand cu Tratatul de la Roma din 1957 si terminand cu recentul Tratat de la Lisabona. Cel de-al doilea plan abordeaza masurile luate de UE pentru atenuarea discriminarii, oferind exemple concrete de discriminare detectate la nivel european.

Politica sociala europeana

Politica sociala a ocupat un loc central in cadrul constructiei europene, preocuparea pentru acest sector este vizibila inca din faza embrionara a ceea ce se numeste astazi Uniunea Europeana.

Politica sociala cuprinde o gama larga de actiuni colective care cauta sa protejeze indivizii impotriva pierderilor neanticipate rezultate din situatiile sociale neprevazute. Aceasta politica urmareste asigurarea pentru toti a unui standard acceptabil de viata, conditii materiale, acces la drepturile sociale, asigurarea unui nivel social si cultural ridicat de integrare. Obiectivele politicii sociale pot fi rezumate in termini precum: eficienta, egalitate, coeziune sociala si legitimitate. (Koutsiaras, 2009, p. 91)

Politicile sociale au reprezentat o preocupare constanta pe plan european, insa in procesul de integrare a avut o prioritate mai mica, fiind surclasate elemente precum: piata comuna si de comert liber, un sistem valutar comun, libera circulatie a presoanelor.

Pana in anii ’70 politicile sociale au inregistrat un progres, aspecte precum egalitatea sociala, egalitatea de gen, conditii mai bune de munca, standard minim de viata erau considerate ca fiind cele mai importante, iar implementarea lor a inregistrat rezultate pozitive. Un pas important in incercarea de a conferi uniformitate politicii sociale europene a avut loc in 1961 la Torino odata cu semnarea Cartei sociale. Impactul a fost substantial, Carta sociala nu a eludat problemele sociale existente la acea data si a adus in atentia muncitorilor drepturile si anumite standarde de munca si de viata, s-au adoptat directive importante cu privire la angajare, drepturile muncitorilor si conditiile de munca, protectia sociala, protectia impotriva accidentelor la locul de munca, dreptul de a forma asociatii si a lua parte la negocieri, discriminarea sociala si dreptul la un salariu egal, iar nu in cele din urma integrarea sociala. ( Rutkauskiene, p. 26-27)

Anii ’80 au produs schimbari profunde in cadrul politicilor sociale, astfel Comisia Delors prezinta conceptul de dimensiune sociala, concept pe care il defineste drept un obiectiv politic.

In ciuda unei imbunatatirii remarcabile in rata de crestere si o reducere substantiala a ratei inflatiei in cadrul statelor member, in a doua jumatate a anilor anii ’80 piata muncii inca era marcata de rate ridicate ale somajului. (Koutsiaras, 2009, p. 105)

In 1989 este semnata “Charter of the Fundamental Soscial Rights of Workers”, cu exceptia Regatului Unit toate tarile comunitatii au semnat. Dincolo de implicatiile practice ale acestui document nu putem ignora obligatiile morale pe care le insuma, urmarind asigurarea si protectia drepturilor sociale.

In timp ce se puneau bazele Uniunii Europene prin Tratatul de la a Maastricht, au existat incercarii de a include in tratat o sectiune separata cu privire la politicile sociale, sectiune ce urma sa aiba un fundament juridic. Cu toate acestea , Marea Britanie s-a a opus, lasnd discutarea problemelor de politica sociala la anexe, si nu in tratatul privind Uniunea Europeana in sine. Este adoptat un protocolul care supravegheaza toate tarile Comunitatii, in afara de Regatul Unit, in adoptarea unor legi uniforme de protectie sociala administrate de organele Comunitatii. Este de asemenea adoptat un protocol pentru egalizarea economiei regionale si dezvoltarea sociala, acesta prevedea o mai mare asistenta pentru Irlanda, Grecia, Spania si Portugalia. Dupa Conferinta de la Maastricht, Comisia Europeana a formulat “Community‘s social policy strategy” in Green Paper in anul 1993 si White Paper in 1994. ( Rutkauskiene, p. 27)

Ultimii douazeci de ani au produs schimbari majore la nivelul Uniunii Europene, intensul proces de integrare politica ce a succedat Tratatul de la Maastrich a produs reverberatii asupra intregii constructii europene, avand urmarii in egala masura si a asupra zonei sociale. Unul dintre motivele pentru care procesul de integrare a a avut repercusiuni asupra politicilor sociale este numarul mare de modele de politica sociala pe care statele member le detineau. Acest aspect este evidentiat foarte bine de Espring si Anderson in tabelul de mai jos.



Tabel 1. Espring - Andersen, 1990.

Insa nu putem analiza politicile sociale intr-o maniera unilaterala, trebuie sa analizam toate fatetele acestei politicii care a trebuit sa se adapteze permanent la cerintele manifestate la nivelul statelor membre. Pentru intelegerea dinamicii si transformarilor prin care au trecut politicile sociale europene este sugestiv tabelul elaborat de Lina Rutkauskiene si prezentat mai jos.



Lina Rutkauskiene arata importanta drepturilor cetatenilor si ne ofera o serie de scenari cu privire la evolutia politicilor sociale, pe de alta parte subliniaza rolul important al unei politicii sociale coerente in contextul globalizarii, al migratiei in crestere, al cresterii numarului de investitii ce atrag competitia, chiar si intre membri Uniunii Europene. In opinia autoarei asigurarile sociale si activitatile de securitate sociala trebuie sa difere cat mai putin posibil intre statele membre, iar cetatenii Uniunii Europene trebuie sa aiba drepturi egale la securitatea sociala indifferent de locul unde triesc, lucreaza sau migreaza.

Rolul Uniunii Europene in domeniul politicilor sociale nu a urmat o line evolutiva, se poate afirma, in schimb, ca politicile sociale au urmat in timp un curs haotic de crestere inegala si intre zonele cu probleme. Dezvoltarea politicilor sociale ale UE a fost legata de nevoile si cererile statelor membre pentru. ( Koutsiaras, 2009, p. 121.)

Literatura de specialitate a confirmat prezenta a cel putin cinci modele de politici sociale caracteristice statelor membre UE, diferentele dintre aceste modele au fost identificate in gradul in care statele intervin in viata sociala publica, dar si in obligatia de a garanta cetatenilor un standard accepatbil de viata. Din varietatea sistemelor de politici sociale este necesara alegerea aplicarea celui mai bun model de politici sociale. Modelul ales pentru coordonarea afacerilor sociale in anul 2000 la semnarea Strategiei de la Lisbona a fost Metoda Deschisa de Coordonare (OMC).



Politicile sociale dupa Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona reafirma obiectivele UE pe plan social, prevede ca Uniunea Europeana va promova un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca. Rolul UE in plan social este limitat, acesta intrand in sfera de influenta a statelor membre.

Este important de spus ca Tratatul de la Lisabona depaseste orientarea pragmatica a politicilor sociale si se axeaza pe instituirea si dezvoltarea de programe politice ce au ca scop combaterea saraciei si excluderii sociale ca probleme majore ce se manifesta in spatiul social european.(Daly, 2006, p. 472)

Tratatul de la Lisabona acorda un plus de claritate politicilor sociale, odata cu definirea clara a obiectivelor si instrumentelor acestei politicii. “Apar noi instrumente de dezvoltare a modelului social european: egalitatea de gen (TFUE, art. 8); clauza socială (TFUE, art. 9); nediscriminarea (TFUE, art. 10); protecţia mediului (TFUE, art. 11); protecţia consumatorilor (TFUE, art. 12) ;protecţia serviciilor de interes general (publice) – protocol anexă la Tratat.(Barbulescu, Tratatul de la Lisabona. Noi provocari la adresa spatiului administrative european, p. 4)


Problematica discriminarii

Dincolo de eforturile Uniunii Europene in coordonarea si sprijinirea guvernelor nationale in mentiunerea unui nivel ridicat al sectorului social, in oferirea de drepturi egale pentru cetatenii statelor membre, actiunile acesteia au fost intens criticate iar nu de putine ori au fost caracterizate drept discriminatorii.

Discriminarea inteleasa ca’’politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate ’’este in acest caz interpretata ca politica discriminatorie manifestata la nivel european, reprezentand o constanta in discursul european.

Insa, nu ne putem referi la discriminare doar ca la o parte a discursului european, acest “fenomen” se manifesta in mod real in cadrul Uniunii Europene, uneori chiar ca parte integranta a unor politici, cum este cea sociala pe care o tratam in lucrarea de fata. Trebuie sa corelam discriminarea cu seria de transformari prin care a trecut spatiul european, pe de alta parte dorim sa determinam “sectoarele” unde identifiam problematica discriminarii pe plan european.

Migratia manifestata la scara ridicata, dinamica fortei de munca, inegalitatea de sanse, inegalitatea de gen, discriminarea pe baze sociale sau etnice – reprezinta probleme cu care Uniunea Europeana se confrunta pe plan social.

Preocuparea Uniunii Europene pentru ’’egalitatea de gen sub aspectul legilor si al politicilor a fost vizibila inca din anii ’70, ani ce au fost caracterizati de aparitia unor programe si a unei legislatii ce aveau ca scop atenuarea acestei probleme. In anii ’90 se manifesta o dezbatere cu privire la conturile limitate ale acestor masuri. Pe de alta parte, au iesit la suprafata voci ce condamnau lipsa de actiune in probleme de inegalitate precum etnia sau invaliditatea. In 2000 este adoptat un pachet de legi si politici anti-discriminare. “ Au fost trei component pentru aceasta initiative. In primul rand, Directiva 2000/43 ([2000]OJ L180/22; denumita in continuare Directiva “Egalitatii Rasiale”) interzicea discriminarea pe motive de rasa sau origine etnica, atat in cadrul pietei fortei de munca, cat si in alte aspect importante ale vietii sociale, cum ar fi locuintele, asistenta medicala si educatia. In al doilea rand, directive 2000/78 ( [2000] OJ L 303/16; denumita Directiva “Egalitatii fortei de munca”) interzice discriminarea pe motive de religie sau convingeri, handicap, varsta, orientare sexuala, ocuparea fortei de munca si formarea profesionala. In cele din urma, un program de actiune anti-discriminarea pentru cinci ani a fost stabilit cu sarcini cum ar fi cercetarea, sensibilizarea si consolidarea capacitatilor ONG-urilor la nivel european’’. (Bell, 2008, p. 36)


Problematica discriminarii pe baza etnica – problema rromilor, o problema a Romaniei sau a Europei?

In ultima perioada, imaginea externa a Romaniei a fost sever afectata de problema rromilor care au migrat in special in Franta si Italia. Desi acestia sunt stabiliti demult in zonele respective, situatia lor a aparut in prim-planul agendei publice europene abia recent.

In privinta acestei probleme, parerile sunt impartite. Una din tabere sustine ca problema romilor este de fapt a Romaniei, acestia fiind in primul rand cetateni ai acestui stat; pe cand o a doua tabara sustine ca desi sunt cetateni romani, sunt si cetateni ai UE, respectiv problema ar trebui rezolvata pe plan regional/local, ca urmare a cooperarii dintre state.

Daca ar fi sa facem trimitere la teoria enuntata mai sus cu privire la politica sociala europeana, aceasta cauta sa protejeze indivizii in cazul pierderilor neanticipate rezultate din situatii sociale neprevazute (unde facem referire la standardul de viata, conditii materiale, accesul la educatie s.a.). Problema apare atunci cand constatam ca la nivel practic, nu se produc schimbari majore. Spre exemplu, conform unei declaratii a Preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, autorităţile de la Roma nu au cerut finanţarea unor programe de integrare a etniei rrome. Aceasta reactie a venit ca raspuns al disputei internationale cu privire la aceasta situatie, in care luarea de masuri este pasata de la o parte, la alta. Autoritatile de la Bucuresti sunt acuzate de faptul ca nu actioneaza in vederea ameliorarii conditiilor de trai a etnicilor romi, unde, ca raspuns, acestea acuza la randul lor Comisia de neimplicare. Presedintele Comisiei a subliniat faptul ca aceasta este in fapt o problema nationala, regionala si locala, pentru care au fost realizate instrumente financiare şi normative. « României şi Bulgariei i-au fost oferite 60 de milioane pentru acest obiectiv, în strategie de preaderare. Spania a primit 52 de milioane, Polonia, opt milioane şi jumătate, Republica Cehă, peste patru milioane, iar Ungaria, aproape un milion . Italia, în schimb, a primit zero fonduri, pentru că nu a cerut niciodată să aibă acces la aceste programe de integrare.»

Daca ar fi sa ne uitam la modul de solutionare a problemei in regiunile in care romii si-au amplasat taberele ilegale, atunci constatam ca in Franta, cea mai buna metoda s-a considerat a fi expulzarea. Insa, conform Comisarului European de Justiţie, Viviane Reding, aceasta actiune reprezinta o încălcare a legilor europene privind libera circulaţie a cetăţenilor. De asemenea, politica ostila dusa de catre francezi impotriva etnicilor romi, nu este altceva decat o « escrocherie mentala », sustine Thierry Desouches, de la biroul de presă al reţelei de supermarketuri „U„ . 

De asemenea, Problema romilor a fost folosita ca scuza si in cazul aderarii Romaniei la spatiul Schengen. In momentul lansarii intrebarii daca Romania va reusi sa adere sau nu, raspunsul CE a fost simplu : situatia de la granitele spatiului este tinuta sub control. Problema romilor evocata aici, nu are nicio legatura, si nu va afecta aderarea Romaniei. Circulatia cetatenilor UE pe teritoriul Uniunii este libera. Respectiv, fiece stat membru trebuie sa-si rezolve problemele locale, fara interventii din alte parti, mai ales cand este vorba de fenomenul migratiei in cadrul UE.

Mai mult de-atat, ca reactie la fenomenul expulzarii in masa a romilor de pe teritoriul francez (proces inceput cu acordul autoritatilor de la Bruxelles), Magda Matache, preşedinta Romani Criss, a declarat ca « acest lucru reprezintă o "violarea a drepturilor omului",daca nu este tratat fiecare caz în parte.

Concluzie

Putem constata ca problema etnicilor romi, este suficient de complexa, incat sa necesite un plan de solutionare pe masura, ce ar trebui implementat pe diferite nivele, corespunzator mediului din care provin. Fie ca este vorba despre Romania si problemele socio-economice interne, fie ca este vorba de Franta si Italia (respectiv taberele romilor instalate ilegal in aceste regiuni), Comisia Europeana ofera fonduri materiale si sprijin in vederea solutionarii acestei probleme sociale. Fiind vorba de o problema a mai multor state membre, rezolvarea va putea veni odata cu cooperarea dintre state, si nu urmarirea anumitor agende politice/electorale.

Politicile sociale si problematica sociala a reprezentat o preocupare centrala la nivel european, acest aspect a fost reliefat anterior prin prezentarea evolutiei politicilor sociale, a masurilor anti-discriminare ce au fost implementate. Insa discriminarea ramane o constanta si o problema acut ape plan european, urmare a politicilor sociale implementate de guvernele nationale ale statelor membre. Dorim sa incheiem intr-o nota pozitiva si sa ne exprimam speranta ca atat Trataul de la Lisabona, cat si noile evolutii sociale si economice vor contribui la atenuarea discriminarii si la o politica sociala coerenta.
Bibliografie :

1.Daly, M., 2006, EU Social Policy after Lisbon. JCMS. 44(3), pp. 461-481.

2. Koutsiaras, M., 2009, The Political Economy of Social and Labour Market

Policy Coordination in the EU: A Historical Overview. Studia Universitas Babes-Bolyai, Studia Europaea, LIV, 1.

3. Rutkauskienė, L., 2009, Problems in the Formation of the Common EU social Policy. Ekonomika. 87, pp. 107-123.

4. Rutkauskienė, L., Social Policy in the European Union: Variety and Challenges. Socialine Politika. pp. 26-33.

5. Bell, M., 2008, THe Implementation of European Anti-Discrimination Directives: Converging towards a Common Model?. The Political Quarterly, 79(1). pp. 36-44.

6. Barbulescu, I., Tratatul de la Lisabona. Noi provocari la adresa spatiului administrative european.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/problema-romilor-din-franta-este-o-escrocherie-mentala-196408.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mae-roman-raspunde-frantei-problema-romilor-nu-are-legatura-cu-aderarea-la-zona-schengen.html

http://www.adevarul.ro/international/europa/Problema-romilor-naste-tensiuni-Franta_0_336566351.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/Italia-s-a-implicat-problema-rromilor_0_35397770.html



http://www.evz.ro/detalii/stiri/problema-romilor-bruxelles-ul-da-unda-verde-frantei-901876.html

Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə