Procesul de dezvoltare al unei regiuni, cum este şi Regiunea Deltei Dunării, este caracterizată de o continuă schimbare, deter
Structura activităţilor economice
Yüklə 1,13 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Contextul suprateritorial
Structura activităţilor economiceEstimarea necesarului de locuri de muncă pe termen lung Particularităţile geofizice ale zonei Delta Dunării determină structura activităţilor economice şi repartizarea acestora în cadrul teritoriului zonal. În scopul stabilirii unor obiective şi direcţii strategice în plan spaţial necesare unei dezvoltări viitoare a activităţilor economice în zona Delta Dunării, s-a încercat o estimare probabilă a necesarului de locuri de muncă în funcţie de evoluţia resurselor de muncă şi pornind de la prognoza populaţiei totale şi a dinamicii acesteia în perioada 2006-2025. Metodologia folosită a presupus utilizarea unor indicatori precum resursele de muncă la 1 ianuarie 2008, rata de ocupare a resurselor de muncă şi populaţia ocupată civilă, definite astfel:
Estimarea s-a realizat pe cele şapte subzone determinate în faza de analiză a situaţiei existente care sunt: Delta, Mahmudia, Babadag, Sinoe, Isaccea, Măcin, şi municipiul Tulcea. Metodologia utilizată în estimarea necesarului de locuri de muncă la nivelul anului 2025 a constat în determinarea resurselor de muncă la nivelul celor şapte zone stabilite, prin extrapolarea procentului identificat la nivel de judeţ separat pentru Tulcea (67,5%) şi Constanţa (68,7%) în anul 2006 şi considerat a rămâne constant pe perioada de estimare. Determinarea resurselor de muncă a făcut posibilă calcularea populaţiei ocupate civile prin aplicarea ratelor de ocupare a resurselor de muncă de la nivelul anului 2006 pentru cele două judeţe (Tulcea – 51,7, Constanţa – 59,9) şi considerate constante pentru perioada de estimare. Ratele de ocupare au fost identificate ca atare în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statistică. Diferenţa dintre resursele de muncă identificate şi populaţia ocupată civilă rezultă în necesarul de locuri de muncă existent. Graficul ce prezintă evoluţia necesarului de locuri de muncă comparativ pentru anul de bază 2006 şi cel prospectiv 2025, relevă scăderi ale necesarului de locuri de muncă semnificative pentru aproximativ toate subzonele şi o singură creştere considerabilă, pentru subzona Sinoe ce cuprinde localităţi din judeţul Constanţa. 
Sursa – prelucrări ale autorului după date INS, baza TEMPO anul 2006 Tabelul de mai jos evidenţiază în valori relative scăderile şi creşterile identificate pentru perioada estimată. Se poate observa astfel că cele mai importante scăderi în dinamica necesarului de locuri de muncă vor avea loc în subzona Deltei (-28%), precum şi în subzonele Babadag (-24,2) şi Isaccea (-23,8). Pentru cele patru localităţi care formează zona Sinoe se estimează o creştere importantă a necesarului de locuri de muncă.
Sursa – prelucrări ale autorului după date INS, baza TEMPO anul 2006 Este important de precizat faptul că datele obţinute sunt independente de cererea de pe piaţa forţei de muncă exprimată în necesităţile angajatorilor de forţă de muncă la un moment dat, de producţiile vizate şi de productivitatea muncii. Dinamica necesarului de locuri de muncă la nivelul zonei analizate oferă date importante ce pot fi utilizate în stabilirea unor obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung .
Profilul economic dominant în ceea ce priveşte posibilităţile de ocupare a forţei de muncă, aşa cum rezultă din situaţia economică existentă, prezintă zona ca pe o arie în care predomină ca număr de agenţi economici activităţile sectorului terţiar. Conform clasificării CAEN se evidenţiază în sectorul terţiar activităţile comerciale ce polarizează un număr mare de agenţi economici şi au o profitabilitate importantă, relevată de cifrele de afaceri, situându-se pe locul secund la nivel de zonă după cel ocupat de industria distribuţiei energiei electrice, termice, gaze şi apă. Activităţile comerciale sunt necesare unei zone foarte atractivă din punct de vedere turistic prin resursele existente, însă ele trebuiesc susţinute în condiţiile unei economii de piaţă echilibrate de un suport al producţiei interne şi nu prin crearea unui deficit al balanţei comerciale datorat importurilor. Din analiza situaţiei existente reiese că cea mai performantă ramură economică din zonă este industria prelucrătoare, care a înregistrat în 2007 cea mai mare pondere a cifrei de afaceri (46,5% din total zonă). Industria prelucrătoare este reprezentată şi susţinută pe plan local, de agenţi economici dinamici care au înregistrat performanţe financiare în activităţi precum: industria construcţiilor şi reparaţiilor navale, industria metalurgică, industria construcţiilor metalice, industria de prelucrare a produselor agricole, industria textilă şi cea alimentară. Trebuie menţionată o discrepanţă în dezvoltarea economică a zonei între mediul urban şi cel rural, fapt evidenţiat de indicele diversităţii economice. În acest context municipiul Tulcea apare ca fiind centrul principal de polarizare al activităţilor economice cu un spectru larg de diversificare. Alte localităţi cu potenţial de polarizare al activităţilor economice sunt oraşele Babadag şi Măcin, iar în mediul rural comunele Frecăţei, Corbu şi Somova. În ceea ce priveşte corelarea potenţialul zonei referitor la resursele naturale, umane şi de capital se recomanda abordarea unei strategii funcţionale ce se va concentra asupra maximizării productivităţii resurselor, urmărind dezvoltarea de competenţe semnificative şi generarea de sinergie. Obiectivul general în dezvoltarea activităţilor economice pentru zona Deltei Dunării este revitalizarea economică prin eficientizarea şi diversificarea activităţilor existente şi atragerea de capital intern şi extern necesar iniţierii unei dezvoltări durabile pe termen mediu şi lung. Perspectivele dezvoltării principalelor activităţi economice din zonă sunt prezentate în cele ce urmează, în raport cu evoluţiile estimate şi problemele relevate de analiza situaţiei existente. Activităţile agricole Obiectiv specific: 
Terenurile agricole reprezintă mai puţin de jumătate din suprafaţa totală a zonei Delta Dunării lucru ce influenţează participarea activităţilor agricole la producţia zonei. Analiza situaţiei existente evidenţiază activităţile agricole ca având ponderi relativ mici ca număr al agenţilor economici din domeniu (4,31%), ca pondere a salariaţilor (3,79%), precum şi ca performanţă economică cu o cifră de afaceri reprezentând 3,78% în total zonă. Ca productivitate pe angajat în funcţie de cifra de afaceri, activităţile agricole s-au situat totuşi la un nivel mediu raportat la zona de studiu. Dezvoltarea agriculturii din zona Deltei Dunării presupune adoptarea unor decizii strategice prin care să se asigure un echilibru între potenţialul identificat şi necesităţile consumului intern, precum şi de posibilităţile de valorificare a diferitelor tipuri de producţie (vegetală, animală) în afara zonei sau la export. Având în vedere suprafaţa mică a terenurilor arabile la nivelul zonei, precum şi bonitatea lor, se recomanda practicarea unei agriculturi de tip intensiv şi ecologic ce conferă o valoare adăugată sporită produsului final. Prin agricultura intensivă se înţelege un sistem cu profil agricol în care creşterea producţiei se realizează preponderent prin folosirea de mijloace tehnice performante, tehnologii şi metode moderne de cultivare a pământului şi de creştere a animalelor. Pentru ca asest sistem să devină rentabil, se va urmări eficientizarea factorilor de producţie şi de porcesare. Din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al consiliului Europei din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice aflăm că „Producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese naturale. Astfel, metoda de producţie ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piaţă specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecţia mediului şi la bunăstarea animalelor, precum şi la dezvoltarea rurală.” Agricultura ecologică este susţinută financiar prin acordarea de facilităţi şi subvenţii pe produs în cadrul exploataţiilor agricole1 de tip familial în conformitate cu O.U.G nr.108/2001. Tot prin intermediul acestei ordonanţe sunt prevăzute acordarea de facilităţi financiare similare celor practicate la nivelul Uniunii Europene pentru exploataţiile agricole de tip comercial în condiţiile respectării unor dimensiuni minime impuse. Enunţarea obiectivelor strategice pentru zona Deltei Dunării are în vedere pe lângă analiza situaţiei existente şi a disfuncţionalităţilor identificate şi o serie de documente strategice de la nivel european şi judeţean astfel: Politica Agricolă Comună a U.E cu finanţare prin FEADR, Programul Naţional Strategic – Axa 1 – Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală prin care se acordă fonduri nerambursabile din FEADR. Obiectivele specifice propuse pentru activităţile agricole în zona Deltei Dunării sunt următoarele:
Activităţile piscicole Obiectivul specific: 
Principala reglementare pentru sectorul pescăresc din România, este OUG 23-2008. Ordonanţa reglementează conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, precum şi procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, şi este în concordanţă cu acquis-ul comunitar din domeniul pescuitului. Cadrul instituţional în setorul piscicol este asigurat în zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de către Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) ce manageriază resursele piscicole prin atribuţii delegate de către Agenţia Naţională pentru pescuit şi Acvacultură (ANPA) Având în vedere importanţa zonei Delta Dunării în plan naţional, dar şi internaţional prin valoarea sa ca ecosistem complex, se recomandă exloatarea fondului piscicol şi conservarea habitatelor naturale în conformitate cu prevederile principiilor dezvoltării durabile aşa cum au fost enunţate în 1992, în Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării. Punctual, principiul patru din această declaraţie stipulează că „Pentru atingerea dezvoltării durabile, protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată izolată de acesta”. Dezvoltarea activităţilor piscicole vizează, în consens cu dezvoltarea durabilă, obţinerea unui venit maxim în condiţiile menţinerii aceloraşi valori ale capitalului natural. Prezervarea resurselor naturale rămâne în acest context o parte integrantă a activităţilor piscicole. Analiza trendului activităţilor piscicole din zona Deltei Dunării, aşa cum a fost prezentată în prima fază a proiectului, relevă numeroase deficienţe în activitatea de exploatare a fondului piscicol şi de respectare a disciplinei în cazurile de braconaj şi de nerespectare a perioadelor de prohibiţie. Pe lângă acestea atractivitatea economică a sectorului pentru investiţii este redusă deşi cererea de piaţă există. Această situaţie a dus în timp la uzura fizică şi morală a echipamentelor de exploatare şi de transport în condiţiile în care micul producător nu dispune de o putere economică suficientă pentru achiziţionarea de noi echipamente şi tehnologii şi nici nu poate asigura o îngrijire corespunzătoare a luciului de apă. Pe ansamblu, sectorul piscicol din zona Deltei Dunării prezintă o competitivitate redusă ce rezultă din: slaba organizare a producătorilor, condiţiile de muncă neadecvate cu o productivitate a muncii scăzută, insuficienţa resurselor din administraţie necesare implementării eficiente a Politicii Comune pentru Pescuit, capacitatea redusă de atragere a fondurilor nerambursabile, forţa de muncă insuficient calificată, valoarea adăugată scăzută a produselor pescăreşti. De menţionat sunt şi zonele piscicole favorabile, ce contribuie semnificativ la formare cifrei de afaceri zonale şi implicit la formarea valorii adăugate pentru activităţile de pescuit şi piscicultură: în subzona Tulcea (mun. Tulcea), subzona Delta (Crişan, Maliuc, Sfântu Gheorghe, Sulina), subzona Mahmudia (Murighiol şi Dunavăţu de Jos), subzona Babadag (Babadag, Jurilovca), subzona Isaccea (Isaccea şi Somova). În contextul prezentat obiectivele specifice identificate pentru activităţile piscicole în zona Deltei Dunării recomandă:
Activităţi industriale Obiectiv specific: 
Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, prin baza de date “lista firmelor performante – Topul firmelor performante”, s-a constatat că, activităţile industriale sunt concentrate în zona de studiu la nivel de mediu urban, cel mai mare centru industrial fiind municipiul Tulcea, ce polarizează de departe cele mai multe din activităţile industriale ale zonei. La un nivel mult mai mic pot fi remarcate ca centre cu activităţi industriale oraşele Măcin şi Babadag. Între activităţile industriale se distinge ca fiind cea mai profitabilă ramura industriei prelucrătoare, pentru care statistica evidenţiază cea mai mare cifră de afaceri raportată la totalul cifrei de afaceri realizată de agenţii economici din zona de studiu. Trebuie menţionat însă, că această ramură a economiei este prezentă în principal în centrele urbane şi în mare parte în municipiul Tulcea. Profilului industriei prelucrătoare cuprinde următoarele activităţi:
AKER TULCEA S.A. (în anul 2007 a rulat o cifră de afaceri de peste 463 mil. lei RON, cu un personal de 2939 salariaţi, profitul obţinut fiind de peste 7,5 mil. lei RON, clasându-se pe primul loc al agenţilor economici performanţi din judeţ); AKER ZARDS ELECTRO TULCEA S.R.L. (CA peste 20 mil. lei RON, 202 salariaţi şi un profit de aprox. 1 mil lei RON); VAN GULIK TULCEA INTERNATIONAL ( societate care deşi rula o CA de aprox 4 mil. lei RON în anul 2003, rentabilitatea financiară era în declin. În anul 2007, această societate înregistrează profit, functionează cu un număr de 179 salariaţi şi rulează o CA de peste 7,5 mil. lei RON; ELETRO APEX S.A. şi STELNAV S.R.L. au înregistrat în 2007 o CA de peste 4 mil. lei RON, ambele societăţi fiind profitabile.
Din analiza datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, conform raportelor şi situaţiilor financiare depuse de către agenţii economici locali, am realizat analiza situaţiei economice la nivelul zonei de studiu, în perioada 2003-2007, pe baza indicatorilor economic: cifra de afaceri, profitul net obţinut, numărul de salariaţi, distribuţia activităţilor economice conform CAEN. Aşa cum am prezentat mai sus, mun. Tulcea se remarcă printr-o diversitate mare a activităţilor economice, industria prelucrătoare fiind ramura ce contribuie semnificativ la performanţele economice. Considerând anul 2003 ca fiind anul de bază al analizei economice, se constată la nivelul subzonei Tulcea, o creştere de 110,6% a cifrei de afaceri (CA2007=2,69mld. lei RON), 163,7% a profitului şi o creştere de aprox. 17% a numărului de salariaţi (nr. Salariaţi în 2007 = 24630 pers.). Aceste valori clasează această subzonă pe primul loc, d.p.d.v. al profitabilităţii şi rentabilităţii economice, deoarece cifra de afaceri, înregistrată de agenţii economici din subzona Tulcea, reprezenta în anul 2007, 80,75% din totalul zonei studiate, profitul net fiind de 77,8%, iar forţa de muncă 75,38%. Prezenţa altor centre industriale, de mai mici dimensiuni, în care activităţile economice prezintă un grad mare de diversificare şi care au şanse mari de dezvoltare economică, sunt situate pe raza subzonelor definite, ca fiind: subzona Măcin şi Babadag. Acestea înregistrează în prezent un trend ascendent în profil economic, putând deveni centre de polarizare în zona de studiu.
La nivelul subzonei Măcin, în anul 2007, cifra de afaceri se cifra la valoarea de 183 mil lei RON, o creştere cu 159% faţă de anul de bază, ceea ce reprezenta aprox. 6,5% din total CA zonală. Profitul net înregistrat de agenţii economici este în creştere cu 136%, fiind obţinut pe baza unei forţe de muncă de aprox 2900 salariaţi (o creştere cu 3,77% faţă de 2003, şi 8,84% faţă de total forţă de muncă la nivel zonal). Aceste performanţe clasează subzona pe locul trei în ierarhia analizei economice. De reţinut este faptul că, deşi sunt înregistrate creşteri la indicatorii analizaţi, subzonele Mahmudia, Isaccea, Delta şi Sinoe, contribuie fiecare, cu mai puţin de 5% la formarea indicatorilor zonali. Din analiza economică, reiese că subzona Isaccea are un profil economic bine reprezentat, înregistrând pe toată perioada analizată, un trend ascendent pentru fiecare indicator stabilit. Pe teritoriul acestei subzone se prezente activităţi viabile, precum : piscicultură (Isaccea, Somova), industria alimentară şi a băuturilor (Frecăţei, Isaccea, Somova), industria energiei electrice (Isaccea), industria textilă (Frecăţei), industria lemnului (Niculiţel), industria construcţiilor metalice (Somova), construcţii (Isaccea, M. Kogălniceanu, Somova), transport (Isaccea, Niculiţel,Somova), agricultură, comerţ şi alte activităţi de servicii (în majoritatea localităţilor). O contribuţie însemnată la formarea CA subzonală, o au activităţile agricole, industria alimentară, comerţul şi activităţile de tranport. Evoluţia indicatorilor analizaţi, a fost una pozitivă care a înregistrat creşteri a CA de peste 123%, a profitului de aprox. 170% şi a numărului de salariaţi de 33,29. De remarcat este faptul că, toţi aceşti indicatori au devansat tendinţa medie de creştere a zonei de studiu, iar performanţele agenţilor economici subzonali vor urma un trend ascendent. Subzona Mahmudia cuprindee cinci u.a.t.-uri, pe teritoriul căreia se realizează activităţi: agricole, silvice, industriale pentru recuperarea deşeurilor, construcţii, comerţ, transport, servicii imobiliare şi alte servicii destinate întreprinderilor. Localitatea Mahmudia contribuie cu peste 70% la formarea CA subzonală, fiind urmată de localitatea Murighiol cu 20,2%, Valea Nucarilor cu 5,18% şi Nufărul cu 15,8%. Pe teritoriul localităţii Bestepe, activează un număr redus de agenţi economici, ce desfăşoară în principal activităţi comerciale şi agricole (contribuie cu numai 0,68% la formarea CA subzonală). Numărul de salariaţi din subzona a crescut cu 103% şi s-a datorat în principal activităţilor: agricole (în Valea Nucarilor, Murighiol şi Mahmudia), de transport (Murighiol şi Nufăru), hoteluri şi restaurante (Murighiol) şi activităţilor comerciale. Se observă că, agenţii economici din această zonă nu au optat pentru maximizarea profitului, deoarece acesta a crescut în perioada 2003-2007 cu 52,6%, iar contribuţia lui la profitul net zonal a fost de numai 3,11%. Subzona Delta – În anul 2007, agenţii economici subzonali au contribuit cu peste31 mil lei RON la formarea CA zonală, ceea ce reprezenta numai 0,95%. Se constată un regres a acestei valori faţă de anul 2003 şi o contribuţie foarte mică la formarea CA zonală. Cea mai mare contribuţie la formarea CA o are oraşul Sulina (67% - contribuţie ce se datorează în principal pe activităţi comerciale, de transport, agricole, construcţii şi servicii), urmată fiind de localităţile Sfântu Gheorghe cu 12% şi Maliuc 9,9%. În localităţile Pardina, C.A. Rosetti şi Crişan se desfăşoară activităţi de comerţ, piscicultură, hotelier şi restaurante, transport. Profitul obţinut de agenţii economici din această subzonă, contribuie în anul 2007 cu 1,13% la totalul profitului net obţinut la nivel zonal, iar dinamica profitului obţinut în perioada 2003-2007 a fost de 409,2% şi s-a datorat pe seama unei scăderi a numărului de salariaţi şi pe o slabă activitate în investiţii. Este o subzonă în care activităţile economice sunt foarte slab dezvoltate şi unde nu se mai desfăşoară activităţi industriale viabile. Această subzonă trebuie să beneficieze mai mult de facilităţile legislative, privind zona libera Sulina, şi de resursele locale existente. Subzona Sinoe, este singurul teritoriul ce face parte din Judeţul Constanţa, unde se desfăşoară activităţi din domeniul: agricol, silvicultură, pescuit, acvacultură, construcţii, comerţ, transport şi servicii anexe destinate cu precădere agenţilor economici. Aceste activităţi contribuie cu 0,52% la formarea CA zonală, ceea ce reprezintă în valori absolute peste 22mil. Lei RON, valoare ce se află în creştere cu 186% faţă de anul de bază. Profitul total realizat de agenţii economici din subzona Sinoe a fost de peste1,5mil. lei RON în 2007, ceea ce înseamnă că se află în regres, faţă de anul de bază, cu aprox 80,6%. Acest fapt denotă o economie cu un număr redus de activităţi economice în care activitatea industrială lipseşte, iar numărul de salariaţi este din ce în ce mai redus. La nivelul subzonei, cei mai mulţi şi cei mai profitabili agenţi economici, îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul comunei Corbu, având o contribuţie la CA subzonală de aprox. 60%, o profitabilitate de 67,5% şi a personalului angajat de aprox. 75%. Comuna Istria, este situată la polul opus, având contribuţia cea mai mică la nivel subzonal (CA= 4,2% şi nr. salariaţi = 3,6%). Comunele Mihai Viteazu şi Săcele au o contribuţie de sub 20% la toţi indicatorii analizaţi. Cu toate că în subzona Sinoe se vor intensifica activităţile economice, din punct de vedere al performanţelor ea se clasează pe ultimul loc în evoluţia previzionată pentru zona de studiu. Datorită faptului că subzonele analizate fac parte dintr-o zonă geostrategică favorabilă dezvoltării fluxurilor comerciale şi de prelucrare, cu un factor remarcant de atragere a unui volum sporit de investiţii, un potenţial ridicat de valorificare a resurselor, cu forţă de muncă calificată şi la costruri resuse, se doreşte stabilirea unei economii de piaţă funcţionale care să aibă capacitatea de a rezista presiunilor competitive din piaţa UE. În contextul analizat se recomandă sprijinirea dezvoltării sectorului IMM, sector recunoscut ca baza pentru dezvoltare, având o contributie substantiala la realizarea produsului intern brut, de generare de noi locuri de muncă şi de stimulare a exporturilor. Politica industrială a României a stabilit următoarele priorităţi strategice pentru susţinerea şi dezvoltarea IMM-urilor, cu aplicare în zona Deltei:
Totodată Carta Europeana pentru Întreprinderi Mici (CEIM) prevede de asemenea o serie de direcţii strategice de acţiune pentru ca întreprinderile mici să beneficieze de toate avantajele economiei informatizate. De aceea se va avea în vedere: • Educaţia si instruirea întreprinzătorilor; • Iniţierea mai puţin costisitoare si mai rapida a afacerilor; • Legislaţie si reprezentări mai bune; • Asigurarea calificării necesare; • Îmbunătăţirea accesului on-line; • Mai mult de la Piaţa Interna; • Sistemul fiscal şi aspecte financiare ; • Consolidarea capacităţii tehnologice a întreprinderilor mici; • Utilizarea modelelor e-business de succes si asigurarea unei asistente de calitate pentru întreprinderile mici; • Dezvoltarea unei reprezentări mai puternice si mai eficiente a intereselor întreprinderilor mici pe plan naţional şi la nivelul Uniunii Europene. În România coordonatorul naţional pentru implementarea CEIM şi a Programului comunitar multianual pentru întreprinderi şi spirit antreprenorial este Agenţia Naţionala pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC). Se recomandă autorităţilor publice locale cooperarea cu ANIMMC în scopul transferului de know-how cu privire la posibilităţile de implementare a unor programe naţionale de susţinere a întreprinderilor mici ţi mijlocii. În contextul analizat se propun următoarele obiectivele specifice pentru dezvoltarea activităţilor industriale în zona Deltei Dunării: 1. Creşterea competitivităţii activităţilor din industrie prin utilizarea corespunzătoare a factorilor de producţie implicaţi recomandă:
2 Crearea unei infrastructuri de afaceri propice dezvoltării economice competitive. 3Dezvoltarea sectorului IMM-urilor
Complexitatea măsurilor strategice de acţiune în profil spaţial, ce are drept scop revitalizarea economică a zonei Deltei Dunării, presupune implicarea unui grup extins de instituţii, organizaţii de la nivel local, zonal, judeţean şi mai mult sau mai puţin direct a celor de la nivel central prin intermediul serviciilor descentralizate în teritoriu. Activităţi turistice Obiectiv specific: 
Turismul durabil din zona Deltei trebuie:
Obiectivul strategic de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unei destinaţii turistice competitive pe plan internaţional, la nivelul valorii resurselor turistice de care dispune România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic naţional. Realizarea obiectivului strategic în turism vizează unele direcţii de acţiune, care privesc:
Direcţiile prioritare de dezvoltare a ecoturismului din zona Deltei sunt:
Ariile protejate sunt resurse de bază ale dezvoltării ecoturismului şi ele pot fi transformate în atracţii puternice şi brand-uri. Astfel, prioritatea este să se consolideze aceste resurse, încă proaspete în România, să se îmbunătăţească calitatea mediului lor şi să se dezvolte o infrastructură şi facilităţi care să permită primirea unui număr mai mare de turişti romani şi străini fără impact negativ asupra mediului.
Ariile protejate romaneşti nu sunt încă potrivite pentru potenţiale activităţi de turism şi pentru primirea nivelului dorit de turism, prin urmare trebuie să fie făcute îmbunătăţiri în câteva domenii:
Pentru îmbunătăţirea calităţii mediului în turism este necesar a se acţiona atât la nivel de firmă cat şi la destinaţie. Faţă de încă slaba conştientizare despre mediu a turiştilor şi operatorilor privaţi se recomandă următoarele acţiuni:
Analiza turismului din Delta Dunării a arătat ca zona are un potenţial bun, dar slab exploatat pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber. Vânzarea cazării nu mai este suficientă şi eforturile din trecut s-au concentrat exclusiv pe dezvoltarea capacităţii de cazare.
Pentru ca existenţa lor să fie mai bine acceptată, Ariile Protejate trebuie să contribuie mai bine la dezvoltarea locală. Aceasta presupune implicarea populaţiei în realizarea de noi afaceri de ecoturism cat şi, de asemenea, în căutarea căilor de îmbunătăţire a efectului de multiplicare locală a turismului, prin asigurarea de bunuri şi servicii locale.
Concepţia de echipare şi amenajare turistică În dezvoltarea turismului din Delta Dunării există două componente esenţiale care determină în timp şi spaţiu nivelul de amenajare şi dotare turistică a teritoriului. În primul rând, se identifică realizarea unei strategii de dezvoltare a turismului pe termen lung care arată modul în care statul se poate implica direct în susţinerea dezvoltării acestei activităţi în teritoriu. Strategiile şi politicile statului se traduc prin următoarele acţiuni menite să ofere dimensiunea durabilă a turismului:
Alături de instituţiile guvernamentale un rol important îl deţine şi sectorul privat care prin intermediul societăţilor şi firmelor de turism poate constitui motorul principal în valorificarea economică a resurselor turistice. Sectorul privat poate participa în mod direct la amenajarea şi dotarea turistică a teritoriului printr-un set important de acţiuni:
În mod concret, stabilirea gradului de amenajare turistică porneşte de la cunoaşterea limitelor economice a acestei industrii mondiale şi care au fost supuse dezbaterilor specialiştilor şi experţilor de către UNESCO, OMT, UNEP. Aceste organizaţii internaţionale au abordat aspecte legate de asigurarea unui control asupra structurilor şi amenajărilor turistice. În acest context s-a impus ideea de capacitate de suport a mediului ambiant pentru a se evita degradarea sau epuizare rapidă a resurselor folosite. Organizarea şi dezvoltarea turismului în Delta Dunării trebuie privită prin prisma a trei elemente: Delta Dunării – rezervaţie a Biosferei, natura mediului deltaic şi impactul turismului în viaţa economico – socială a comunităţilor deltaice. Peisajul deltaic, cu toate bogăţiile sale naturale şi antropice, păstrat de-a lungul deceniilor relativ intact, în ciuda unor intervenţii, şi-a dovedit atractivitatea turistică. Declararea Deltei Dunării ca Rezervaţie a Biosferei impune ca activitatea de turism să fie redefinită în sensul restructurării formelor de turism, a mijloacelor, căilor şi spaţiului de desfăşurare, ca şi al promovării pe piaţa turistică a „produsului turistic” R.B. Delta Dunării. Este vorba, deci, de desfăşurarea unui turism numai pe principii ecologice, ceea ce ar însemna, printre altele, următoarele:
Particularităţile mediului deltaic impun o anumită concepţie de amenajare şi exploatare turistică a Deltei şi anume:
O altă sursă de venituri şi de emancipare a comunităţilor locale, componentă a vieţii economice a locuitorilor din Deltă, o constituie turismul rural. Dezvoltarea acestei forme de turism se poate realiza prin: - organizarea unor asociaţii săteşti de coordonare a activităţii de turism (atribuţii, organizare, informare, promovare, aprovizionare, derularea programelor, amenajare şi dezvoltare, omologarea pensiunilor etc.); - organizarea, declararea şi amenajarea pentru promovare a unor localităţi rurale ca „sate turistice”; - clasificarea şi omologarea pentru turism a pensiunilor (locuinţelor) în satele deltaice; - amenajarea şi ridicarea confortului pensiunilor pentru a primi turişti; - organizarea unor programe culturale specifice, atractive pentru turişti; - dezvoltarea şi diversificarea unor sectoare de servicii adiacente care să absoarbă forţa de muncă din aceste localităţi; - dezvoltarea unei infrastructuri adecvate; - formarea şi pregătirea forţei de muncă pentru turism şi pentru alte servicii din rândul populaţiei; - promovare pe piaţa turistică, la început, prin tour - operatori consacraţi. Impactul dezvoltării turismului în ariile protejate Analiza impactului turismului asupra mediului consideratt ca sumum al tuturor acestor efecte, pozitive şi negative, urmăreşte ca expansiunea turismului să păstreze echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea, maximizând profitul în folosul comunităţilor locale. Prin urmare dezvoltarea durabilă a turismului se manifestă, în special, în următoarele trei domenii importante: Impactul economic se concretizează în volumul determinat de cheltuieli / venituri turistice şi reprezintă un impact direct (efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist), un impact indirect (efectele derivate ale rundelor adiţionale cauzate de recircularea unităţii monetare iniţiale a turistului) şi un impact indus (efectele derivate cauzate de angajaţii unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri). Impactul economic pozitiv al activităţii turistice se concretizează în:
Impactul social al turismului se referă la influenţa acestuia asupra modului de viaţă al locuitorilor unei zone, atât pozitivă, cât şi negativă. Impactul social pozitiv este demonstrat de crearea de noi locuri de muncă, asigurarea dezvoltării sociale, diminuarea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate, etc. Impactul social negativ se referă la perturbarea şi distrugerea treptată a modului de viaţă tradiţional, în cadrul structurilor sociale şi la acceptarea de către populaţia locală a unor influenţe negative în plan social, în sensul renunţării la modul de viaţă şi ocupaţiile tradiţionale (silvicultură, activităţi pastorale, artizanat etc.) în favoarea activităţilor turistice care aduc venituri mai rapide şi mai importante. Impactul cultural are în vedere relaţia dintre turişti şi comunitatea locală. Aspectele pozitive constau în dezvoltarea şi revigorarea tradiţiilor culturale şi religioase, diversificarea formelor de artizanat, creşterea interesului populaţiei locale pentru păstrarea şi conservarea obiectivelor de interes turistic etc. Impactul cultural negativ se face simţit după un interval relativ mai lung de timp prin schimbări de mentalitate, copieri ale atitudinilor şi comportamentelor turiştilor de către localnici etc. Impactul ecologic Ecoturismul este una dintre formele de turism cu cel mai redus impact ecologic negativ asupra mediului, cu atât mai mult cu cât conservarea biodiversităţii se regăseşte printre obiectivele sale strategice. Prin urmare, impactul pozitiv derivă tocmai din interesul pentru păstrarea resurselor naturale şi adoptarea acelor soluţii de dezvoltare care să afecteze mediul cât mai puţin posibil. Domeniul: Contextul suprateritorialObiectiv specific: 
Direcţia de dezvoltare: 
Spaţiul zonal este afectat de două elemente suprateritoriale importante: sistemul de polii regionali şi cel al coridoarelor de comunicaţie şi transport care realizează relaţiile între aceştia. Integrarea teritoriului zonal în spaţiul regional şi naţional se va realiza prin echilibrul înte aceste două componente majore interrelaţionate, care se condiţionează reciproc. Municipiul Tulcea, centrul cu rol de legătură cu spaţiul regional, este intersecţia a două coridoare de căi de comunicaţie majore care influenţează zona studiată prin relaţia cu reţeaua rutieră şi feroviară naţională. Zonele metropolitane cele mai apropiate care influenţează teritoriul zonal sunt Brăila, Galaţi şi Constanţa, care prin intermediul mun. Tulcea comunică fizic cu zona Deltei Dunării şi informaţional prin funcţiile sale administrative majore. Cooperarea cu aceste centre regionale se va dezvoltaîn continuare în domeniiile transporturilor, industriei pescuitului comercial şi protecţiei mediului. Coridoarele regionale şi interjudeţene, determinate de relaţiile dintre aceste centre, sunt conectate cu zona deltei prin căi de comunicaţie rutiere, feroviare şi navigabile. La nivel relaţiilor continentale, teritorial zonei RBDD este străbătut de axa 18 a reţelei TEN-T reprezentată de culoarele navigabile ale Dunării, care asigură legăturile cu spaţiul naţional şi european. Această axă va necesita dezvoltarea şi în viitor prin modernizări şi legături cu căi de transport secundare, rutiere şi feroviare. Instrumentul de coordonare a investiţiilor la nivel regional este Planul de Dezvoltare Regională (PDR) care este inclus, după aprobare, în Programul Operaţional Regional şi Strategia Zonei Costiere cu programe strategice implementate în zona Mării Negre. Măsurile prioritare pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor majore de transport în vederea alinierii sistemului naţional de transport la sistemul european, sunt cele cuprinse în:
Pentru fiecare din reţelele majore de transport, strategiile de dezvoltare de nivel naţional prevăd următoarele măsuri ce afectează teritoriul zonal: Reţeaua rutieră Dezvoltarea infrastructurii rutiere regionale va ţine cont de asigurarea conexiunilor cu sistemul infrastructurilor europene, prioritar fiind:
Principalele lucrări de reabilitare se referă la îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi a condiţiilor de trafic rutier pentru încadrarea acestora în normele europene, precum şi la creşterea capacităţii portante a sectoarelor reabilitate pentru a se putea trece de la sarcina pe o osie de 10,0 t la 11,5 t, încadrarea podurilor la clasa E de încărcare, îmbunătăţirea elementelor geometrice ale drumurilor, construirea benzii a 3-a pe pante şi rampe pentru selectarea traficului greu, asigurare colectării şi evacuării apelor pluviale.
Pentru zona studiată, programul prevede eşalonat pe etape, lucrări de reabilitare pentru următoarele drumuri naţionale : - etapa XIV DN 22D Măcin – Ceamurlia
Podul peste Dunăre la Brăila v-a duce la eliminarea discontinuităţilor şi strangulărilor comunicaţiilor terestre între Dobrogea şi Moldova, crescând şansele de scoatere din izolare a Insulei Mari a Brăilei. Astfel , între cele trei oraşe, Brăila - Galaţi – Tulcea, se v-a derula o circulaţie dinamică de bunuri şi persoane cu costuri minime, fiind eliminate taxele de utilizare a bacurilor. Autostrada, drumurile expres, împreună cu podul de peste Dunăre de la Brăila, vor asigura o legătură rapidă şi directă a zonei cu restul ţării, precum şi scurtarea duratei deplasărilor, atât a călătorilor, cât şi a transportului de marfă; reducerea accidentelor de circulaţie; reducerea consumului de combustibil; scăderea sensibilă a uzurii tuturor componentelor autovehiculelor; etc. Astfel se va asigura accesul cu mai mare uşurinţă spre municipiul Tulcea -*Poartă* a Deltei Dunări- şi în special în zonele limitrofe Deltei Dunării.
Dezvoltarea infrastructurii feroviare va ţine cont de asigurarea conexiunilor cu sistemul infrastructurilor europene, prioritar fiind:
Program de dezvoltare pentru anii 2001 – 2010 propune soluţii pentru rezolvarea situaţiei dificile în care se află infrastructura feroviară din ţară, aceasta cuprinde:
Propunerile de îmbunătăţire din program ce afectează zona planului sunt:
Principalele propuneri pentru extinderea reţelei feroviare ce afectează zona planului sunt:
Reţeaua navigabilă Zona studiată este străbătută de Coridorul VII Paneuropean care leagă portul Gdansk de la Marea Baltică de bazinul Mării Negre. Pentru reţeaua navigabilă Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional prevede: Lucrări de amenajare a căilor navigabile: -pe canalul Sulina -corectare traseu Dunăre la Cotul Tulcea -pe Dunărea Maritimă în sectorul Brăila-Ceatal Sf. Gheorghe -pe braţul navigabil al Dunării Chilia şi Sf. Gheorghe
Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea I Reţele de transport prevede: - modernizare aeroport -Delta Dunării- Tulcea pentru introducerea sa în reţeaua aeroporturilor regionale europene, prin lucrări la aerogară şi separare fluxuri pasageri - aeroport nou în zona Brăila-Galaţi Porturi turistice şi debarcadere
Direcţia de dezvoltare: 
Zona Deltei Dunării este, datorită valorii cadrului natural şi a potenţialului său de resurse, obiectul unor relaţii de colaborare pentru studiul şi acţiunile care se derulează în cadrul extins, pe plan naţional sau internaţional. Cele două tipuri de relaţii, dominante în cadrul suprateritorial al zonei, ce se vor dezvolta şi în continuare, implică actori instituţionali şi economici din plan regional şi naţional cu răspundre şi activităţi în teritoriul RBDD: a. Dezvoltarea de reţele parteneriale, colaborări pentru schimburi de experienţă şi informaţii, care au loc între parteneri interesaţi în studiul şi conservarea zonelor umede şi care au la bază proiecte comune. b. Relaţii economice ce depăşesc cadrul zonal, care presupun exploatarea resurselor sau transportul. Prima categorie de relaţii se concretizează prin programe de cercetare –dezvoltare la nivel naţional şi internaţional care se încadrează în trei direcţii principale: - Acorduri privind protecţia şi conservarea mediului cum este realizarea rezervaţiei transfrontieră ,,Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut" realizat în cadrul Programului de dezvoltare regională, susţinut de Consiliul Europei, în scopul aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, semnat în anul 2000 de România, Republica Moldova şi Ucraina sau crearea "Coridorului verde al Dunării" iniţiat în 2000 de România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina . În alt registru de importanţă se situează înţelegerile ce trebuie să aibă loc între actori implicaţi în managementul integrat al zonei costiere unde se vor urmări obiective şi direcţii de dezvoltare adoptate prin consens în cadrul Strategiei de dezvoltare a zonei costiere. Aceste acorduri şi proiecte comune vor duce la modificări ale punctelor de vedere privitoate la măsurile de conservare şi protecţie a zonei Deltei precum si la măsuri concrete de amenajare aplicate în spaţiul deştaic.
precum şi de capitala ţării. Aceşti poli regionali, cu funcţii de ‚,oraşe poartă” sunt interconectaţi prin coridoare de teransport şi infrastructuri majore constituite sau preconizate. Municipiul Tulcea, centrul de greutate al zonei, se află într-o relaţie de echidistanţă faţă de cei doi poli regionali din judeţele învecinate şi într-o relaţie îndepărtată cu capitala ţării. Aceste relaţii se vor ameliora şi în viitor atât prin dezvoltarea parteneriatelor şi colaborărilor în diverse domenii ale economiei, cât şi prin modernizarea legăturilor pe căile de transport şi telecomunicaţii. Activităţile din cadrul suprateritorial al zonei care vor influenţa cel mai pregnant spaţiul zonal sunt turismul şi transportul, cu precădere cel naval şi rutier. Sectorul de navigaţie Brăila – Sulina pe care se desfăşoară tranzitul navelor maritime şi traficul local beneficiază şi de resurse turistice variate, suficient de interesante pentru a permite amenajări cu impact asupra economiei zonale. Formele de turism generate de aceste resurse sunt pescuitul sportiv, turismul cultural şi religios, turismul uval, sporturile nautice, croaziere pe Dunăre şi în Delta Dunării - Marea Neagră. De asemenea, se va avea în vedere dezvoltarea turismului de congrese şi reuniuni în principalele centre turistice Brăila, Galaţi şi Tulcea. Transportul spre zona Deltei Dunării se face în principal pe căile rutiere, ferate şi navale care deservesc traficul regional şi internaţional. Yüklə 1,13 Mb. Dostları ilə paylaş:
|