Programul naţional

VI.2. Protecţia socială

Sugestie metodologică: pentru introducerea noţiuniide “protecţie socială” poate fi utilizata metoda brainstorming-ului.

Definiţie:

Protecţia socială = ansamblul de policiti, măsuri, instituţii, organisme care asigură sprijinul persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate şi care nu pot realiza prin efort propriu condiţii normale, minime de viaţă.

Prin sistemul de protecţie socială se caută posibilităţi de redistribuire a resurselor materiale şi umane ale colectivităţii către acele persoane şi grupuri aflate în dificultate în vederea eliminării decalajelor mari dintre aceştia şi populaţia majoritară.

Protecţia socială nu are ca scop crerea unei stări de dependenţă a celor aflaţi în nevoie la un moment dat ci reintegrarea lor în viaţa normală, prin stimularea forţelor active, a capacităţii lor de face faţă problemelor, a mobilizării eforturilor proprii. În sens general, protecţia socială reprezintă un set de măsuri orientat spre asigurarea unui anumit nivel de bunăstare şi securitate socială pentru întreaga populaţie şi în special pentru anumite grupuri sociale.

Incapacitatea pieţei libere de a asigura resurse economice corespunzătoare pentru întreaga populaţie a făcut necesar ca în toate ţările dezvoltate să apară un sistem de protecţie socială care să asigure sprijinul şi ocrotirea indivizilor în situaţiile în care ei nu mai sunt capabili temporar sau definitiv să obţină prin eforturi proprii resursele necesare unui trai decent, normal.Aceste situaţii se referă la bătrâneţe, boală, accident, handicap, şomaj, mosrtea membrilor activi ai familiei etc.
Protecţia socială poate fi plasată la trei niveluri:

1. 
   la nivelul întregii colectivităţi (ex. Protejarea veniturilor populaţiei de inflaţie, asigurarea unui nivel minim de consum, protejarea populaţiei în caz de calamităţi naturale, protecţia faţă de criminalitate, violenţă, confilcte rasiale, îmbolnăviri în masă, protecţia la locul de muncă, protecţia împotriva corupţiei, drogurilor, abuzurilor etc.);
   
2. 
   la nivelul diferitelor categorii (copii, bătrâni, familii cu mulţi membrii, şomeri etc.);
   
3. 
   la nivel personal (rezolvarea unor probleme legate de starea individului la un moment dat);
   

MODALITĂŢI DE SPRIJIN

În România există o multitudine de programe de protecţie socială, atât sub formă de trasferuri băneşti (pensii, ajutoare, indemnizaţii), cât şi servicii (măsuri active de combatere a şomajului, cantine sociale, cămine spital pentru copii, cămine pentru bătrâni etc.). Programele de protecţie socială sub formă de transferuri băneşti pot fi grupate în trei categorii:

1. 
   sistemul asigurărilor sociale - fondurile asigurărilor sociale se obţin prin contribuţii sistematice ale populaţiei active, care se întorc apoi la cei care au contribuit, dar acum sunt în nevoie, în funcţie de contribuţia lor, sub formă de pensii, ajutor de şomaj, ajutor de boală, îngrijire medicală etc. În cazul asigurărilor sociale, prestaţia este în funcţie de contribuţie. Se includ aici: pensiile, ajutoarele acordate în cazul incapacităţii temporare de muncă, ajutoarele pentru prevenirea îmbolnăvirii, ajutoarele acordate salariaţilor pentru decese, indemnizaţiile de maternitate şi pentru creşterea unui copil bolnav, concediul plătit pentru creşterea copilului până la doi ani, ajutorul de şomaj, alocaţia de sprijin pentru şomerii de lungă durată, plăţile compensatorii.
   
2. 
   alocaţiile familiale universale - alocaţii acordate familiilor cu copii: alocaţia de stat pentru copii, alocaţia suplimentară pentru familiile cu mai mulţi copii, indemnizaţia de naştere.
   
3. 
   sistemul asistenţei sociale – alocaţii băneşti acordate persoanelor aflate în nevoie ca urmare a lipsei cronice a mijloacelor de subzistenţă sau a pierderii de venit în urma unei situaţii de urgenţă. În acest caz, prestaţia se face în funcţie de nevoie, nu de vreo contribuţie personală anterioară, bazându-se pe principiul solidarităţii. În cadrul acestui sistem de asistenţă socială cei în nevoie sunt ajutaţi să aibă un mod de viaţă decent, să se integreze social, să-şi recupereze capacitatea de funcţionare normală în urma unui ajutor financiar, material, social. Ajutorul are aici în vedere o perioadă limitată de timp. Asistenţa socială cuprinde: ajutorul social pentru persoanele cu venituri mici (un program de tipul venitului minim garantat), întreţinere pentru plasament familial şi îndredinţare, ajutoare de urgenţă, alocaţii pentru procurarea de proteze, alocaţii pentru energia termică, ajutoare speciale pentru persoane cu handicap, ajutorul pentru soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.
   

Aplicaţie

Studiu de caz pe exemple de reformă în sistemul de protecţie socială din România: venitul minim garantat, ajutorul de şomaj universal, indeminzaţia universală pentru concediul de maternitate. Argumente pro şi contra.


VI.3. Aplicaţie la I şi II

Se constituie grupuri de 2, 3, 4 elevi. Fiecare grup va forma o familie în care se combină diverse posibilităţi socio-demografice: biparentală cu unu sau doi copii, monoparentală cu unu sau doi copii, cu venituri mari, medii sau mici, cu membrii şomeri, pensionari sau fără venituri etc.

Fiecare grup va trebui să alcătuiască un coş lunar în funcţie de venituri, să identifice surse suplimentare de venituri, să identifice ajutoarele de care au dreptul să beneficieze, să imagineze scenarii despre evoluţia familiei în perioade de criză etc. Se analizează modificarea nivelului aspiraţiilor în funcţi de venituri, de progresul social şi economic, de mediul în cvare familia locuieşte etc. Fiecare grup trebuie să aibă un scenariu bine stabilit şi fiecare membru al grupului trebuie să facă parte din familie.
Precizări pentru profesor: Sarcinile de lucru din aplicaţia finală vor fi expuse elevilor la sfârşitul lecţiei 2 pentru ca aceştia să poată colecta informaţiile necesare rezolvării acestora.

Propunere de activitate extraşcolară

Trei etape:

1. Elevii se vor împărţi pe grupuri de lucru şi vor identifica la nivelul localităţii principalele instituţii care pot acorda sprijin următoarelor categorii de persoane: şomeri, bătrâni cu venituri mici, copii aflaţi în dificultate, persoane cu dizabilităţi. Ei vor alcătui portofolii care vor conţine: elemente legislative, datele de contact şi serviciile oferite de instituţiile identificate, demersuri necesare pentru obţinerea ajutorului social; conţinutul dosarului social.

2. Fiecare grup de lucru va rezolva un caz real din localitate.

3. Elevii vor prezenta întregii clase rezultatele activităţii.