Proiect cofinanţat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă Tehnică 2007 – 2013

16.3 Contribuţia locală pentru obiectivele de adaptare la schimbările climatice

Este important ca investiţiile locale în infrastructură, agricultură şi dezvoltare rurală, silvicultură, energie, etc. să fie protejate faţă de schimbările climatice. Acest lucru se va obţine prin educaţie şi construirea capacităţii autorităţilor locale, stabilind şi monitorizând standarde care încorporează riscuri climatice tot mai mari şi asigurând suport financiar pentru a completa finanţarea asigurată de administraţiile locale.

16.4 Alte surse posibile de finanţare (IFI-uri, PPP, etc.)

Dacă România doreşte să finanţeze cu succes acţiunile legate de schimbările climatice, poate valorifica obiectivul tematic nr. 5 din Acordul de Parteneriat, care are în vedere: promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor. În cadrul Acordului de Parteneriat, România poate solicita fonduri suplimentare pentru completarea fondurilor UE şi naţionale.

În plus, va fi important să se exploreze surse suplimentare de finanţare, cum ar fi împrumuturi şi subvenţii de la IFI-uri şi fonduri provenite din sectorul privat, de sine stătător sau prin parteneriat public-privat (PPP).

18.Monitorizarea şi raportarea componentei de adaptare la schimbările climatice a strategiei privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon

Folosind rezultatele exercițiului de modelare al echipei Băncii Mondiale, România trebuie să aibă implementat sistemul potrivit de monitorizare pentru actuala strategie privind schimbările climatice. Acest sistem de monitorizare ar trebui să permită aprecierea adecvată a implementării obiectivelor strategice sectoriale de adaptare la schimbările climatice.
În urma puţinelor cerinţe de raportare referitoare la adaptare, acordurile instituţionale române pe acest subiect implică MMAP atât pentru crearea politicii, cât şi pentru monitorizarea efectelor acesteia. Agenţiile pentru Protecţia Mediului se ocupă de punerea în aplicare a acestora la diferite nivele administrative. Cu toate acestea, datorită evoluţiei recente a politicilor din UE (Strategia privind adaptarea la schimbările climatice UE – 2013; cerinţe referitoare la cadrul financiar 2014- 2020), ministerele române trebuie să includă obiective referitoare la adaptarea la schimbările climatice în strategiile lor şi trebuie stabilite acordurile de monitorizare şi raportare.
Indicatorii de monitorizare propuşi pentru Strategia privind schimbările climatice și creșterea economică cu emisii reduse de carbon şi pentru Planul naţional de acţiune 2016 – 2020 privind schimbările climatice, au la bază bunele practici ale altor State Membre UE.

Întrucât schimbările climatice contribuie la creșterea riscurilor de producere a unor calamităţi, managementul acestor riscuri devine o componentă vitală şi urgentă a oricărui program de adaptare la schimbările climatice. Ca parte a politicilor şi investiţiilor pentru adaptarea la schimbările climatice, România trebuie să se axeze pe înţelegerea modului de reducere a vulnerabilităților, sa planifice măsuri de reducere a riscurilor de calamitate naturală, sa prevină adaptarea neadecvată și să beneficieze de posibilele efecte pozitive ale schimbărilor climatice.

Pentru a deveni mai rezilientă la riscurile legate de climă, Româniatrebuie să înţeleagă care sunt acele riscuri şi să urmărească dezvoltarea de programe de învestiții în măsuri de prevenire şi protecție, pentru a diminua riscurile. De aceea, este esenţial să se formeze o bază de cunoaștere demnă de încredere şi să se urmărească riscurile şi impacturile legate de climă la scară naţională. Evaluările riscurilor pot fi utilizate pentru a identifica acele regiuni din România care sunt cele mai expuse riscurilor de calamităţi naturale. Rezultatele evaluărilor riscurilor pot fi utilizate pentru a stabili priorităţile măsurilor de reducere a riscurilor sau de adaptare, necesare pentru dezvoltarea unei economii reziliente față de schimbările climatice.

Pentru a reduce vulnerabilitatea față de riscurile naturale, este important ca România să adopte şi să sprijine implementarea unor programe de investiţii pentru a-şi întări capabilitatea în domeniul cercetării şi observaţiei privitoare la schimbările climatice. Investiţiile în sisteme de prognoză şi avertizare timpurie pot contribui la salvarea de vieţi şi la reducerea pierderilor economice, iar crearea unei baze de cunoştinţe consolidată în toate domeniile/sectoarele poate contribui la integrarea adaptării şi generarea măsurilor corespunzătoare privind politicile. De asemenea, este de aşteptat ca educaţia şi conştientizarea publicului să contribuie semnificativ la adaptarea la schimbările climatice, cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii publice şi dezvoltării economice reziliente; de aceea, monitorizarea eforturilor depuse în aceste domenii, deşi transversale, se poate dovedi utilă.

Monitorizarea parametrilor privitori la climă este realizată în prezent de ANAR şi Administrația Națională de Meteorologie . IGSU este responsabil pentru coordonarea, prevenirea şi managementul situaţiilor de urgenţă. Ca atare, monitorizează iminenţa situaţiilor de urgenţă. Pentru prognozarea situaţiilor de urgenţă legate de climă – cum ar fi (dar fără a se limita la) inundaţii, secete şi incendii scăpate de sub control – se bazează temeinic pe informaţii de la ANAR şi Administrația Națională de Meteorologie .

Pentru a monitoriza riscurile legate de climă, este de asemenea important să se evalueze impactul sau pagubele pericolelor legate de climă – cum ar fi inundaţii, secete, alunecări de teren şi incendii scăpate de sub control. Pe baza experienţei anterioare în domeniu, Guvernul României poate decide să propună o metodologie de evaluare pentru a asigura o abordare consecventă pentru evaluarea evenimentelor istorice, alături de întocmirea unei baze de date dedicate pentru rezultate.

În privinţa rețelei informatice, există oportunitatea şi necesitatea de actualizare, modernizare şi consolidare a reţelei de comunicare între toate agenţiile şi autorităţile responsabile. Achiziţia şi procesarea rapidă a datelor sunt esenţiale pentru a sprijini luarea deciziilor, mai ales în cazul situaţiilor de urgenţă. Un sistem de comunicare automatizat, care funcţionează bine, ar permite ţării să beneficieze mai mult de anunţurile de avertizare timpurie.

Acţiunile de adaptare la schimbările climatice pot avea loc la nivel naţional şi la nivel local şi nu pot fi făcute fără oameni; de aceea, Strategia Naţională recunoaşte şi încurajează eforturile depuse de comunităţi. În acest context, iniţiativele la nivel local sunt binevenite. De asemenea, autorităţile locale sunt încurajate să-şi actualizeze şi să-şi îmbunătăţească evaluarea riscurilor şi planurile pentru situaţii neprevăzute, utilizând scenarii climatice compatibile cu scenariile naţionale pentru schimbări climatice. De asemenea, autorităţile locale sunt încurajate să folosească finanţarea disponibilă pentru pregătirea şi implementarea strategiilor de adaptare, în linie cu Strategia Naţională şi cu circumstanţele locale. Aceste strategii trebuie să fie monitorizate şi raportate în mod corespunzător.