Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică-consideraţii preliminare

3.3. Metode implicate în activitatea de predare-învăţare

Modele de organizare a unei lecţii dedicate educaţiei de mediu:

1. 
   Învăţării directe şi explicite-axat pe dobândirea şi exersarea strategiilor de acumulare şi testare a cunoştinţelor;
   
2. 
   “Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie”-foloseşte metodele gândirii critice în acumularea noilor informaţii;
   
3. 
   “Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat”-stabileşte relaţia dintre vechile şi noile informaţii centrându-se pe nevoile elevilor;
   
4. 
   “Învăţării prin explorare şi descoperire”–care îi antrenează pe elevi în experimentarea unor fenomene şi în găsirea şi explicarea cauzelor care le produc;
   
5. 
   Tradiţional-orientat către verificarea cunoştinţelor elevilor, pe predarea realizată de profesor, pe fixarea şi evaluarea noilor cunoştinţe;
   
6. 
   Model de lecţie fundamentată pe teoriei inteligenţelor multiple
   

(Maria Dulama, 2002)

Cele mai potrivite metode pentru realizarea educaţiei de mediu sunt cele inter(active) în care elevul se implică efectiv în achiziţionarea noilor informaţii, în deprinderea, exersarea şi dezvoltarea unor abilităţi, competente specifice. Desigur, opţiunea pentru unul sau altul dintre modelele prezentate se realizează prin raportare la finalităţile urmărite în demersul educaţiei de mediu, la particularităţile individuale şi de vârstă a celor cu care urmează să se lucreze. Vom prezenta modelele care se distanţează de modelul tradiţional rigid şi uneori ineficient, tocmai prin încercarea de a implica efectiv cursantul în derularea procesului de învăţare şi în a-l determina să devina treptat un individ autonom din acest punct de vedere, fapt esenţial în formarea unor parteneri, iniţiatori ai unor proiecte de protejare a calităţii mediului şi dezvoltării durabile.

3.3.1.Modelul învăţării directe şi explicite

Se foloseşte în lecţiile orientate către deprinderea unor strategii, proceduri, precum: rezumarea unui text, extragerea ideilor principale, efectuare unor măsurători, realizarea unor hărţi, diagrame, scheme, experimente etc.

Etape:

• 
  prezentarea şi explicarea importanţei strategiei,
  
• 
  demonstrarea şi însuşirea acesteia,
  
• 
  enumerarea situaţiilor în care aceasta strategie poate fi utilizată.
  

Acest model poate fi valoros pentru educaţia de mediu deoarece participanţii au astfel posibilitatea ca sub supravegherea unui cadru didactic specializat în problemele de mediu să observe direct diverse fenomene, să experimenteze anumite situaţii specifice, formându-şi astfel reale abilităţi de identificare a anumitor probleme de mediu, de individualizare a cauzelor acestora, să-şi revizuiască anumite atitudini / mentalităţi referitoare la protecţia mediului.

3.3.2.Modelul “ Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie”

Antrenează sau contribuie la dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţilor creative la elevi, structuri cognitiv-imaginative necesare nu numai în înţelegerea problematicii de mediu, dar mai ales în interpretarea, evaluarea unor strategii de mediu şi în dezvoltarea unei atitudini responsabile, active de protecţie a mediului.

Etape :

1. 
   evocarea cunoştinţelor anterioare (reamintirea cunoştinţelor anterioare, analiza şi sistematizarea lor activă, stabilirea scopului, motivului pentru care se abordează subiectul respectiv);
   

Tehnicile de activare/ evocare a cunoştinţelor anterioare sunt: brainstorming-ul, “gândiţi-lucraţi în perechi-comunicaţi”, “copacul ideilor”, “gândiţi-lucraţi în perechi-lucraţi în patru”, “ lanţul ideilor”etc. Cele mai multe dintre aceste tehnici sunt realizate în grup şi de aceea ele pot prezenta câteva avantaje: necesită resurse limitate de timp deoarece antrenează toţi participanţii intr-un timp relativ scurt, favorizează activarea cunoştinţelor dobândite şi reorganizarea lor în structuri noi, creative facilitându-se, astfel, comprehensiunea lor, ajută la dezvoltarea abilitaţilor de comunicare orală a participanţilor datorită contextului familiar, adecvat dimensionat în care se realizează interacţiunea. Formatorul va trebui însă să gândească foarte atent strategia de desfăşurare a acestor activităţi deoarece, în funcţie de modul în care acesta formulează sarcina de lucru, monitorizează derularea acesteia şi oferă feed-back depinde reuşita îndeplinirii obiectivului propus.

2. 
   Realizarea sensului (ce înţeleg elevii din ceea ce li s-a prezentat). Presupune: confruntarea cu noile informaţii, implicarea cognitivă şi menţinerea interesului pentru subiectul în discuţie, înţelegerea informaţiilor şi monitorizarea propriei înţelegeri. Este o etapă foarte importantă dar şi foarte dificilă deoarece ea urmăreşte înţelegerea noilor cunoştinţe şi conexarea lor la cele vechi. Este dificilă datorită faptului că nivelurile de înţelegere sunt foarte diferite şi ele depind nu numai de caracteristicile materialului, ci şi de particularităţile cognitive ale celui care învaţă. De aceea, formatorul trebuie să folosească mai multe căi pentru prezentarea noilor informaţii: vizionarea unui film, audierea unei expuneri / prelegeri, efectuarea unui experiment, discuţia intr-un grup, studierea unui material vizual etc. pentru a valorifica stilurile de învăţare specifice cursanţilor. După ce a fost lansată noua provocare, aceasta trebuie personalizată, individualizată, lucru care se poate realiza prin câteva tehnici: interogarea autorului, interogare reciprocă, SINELG, R.A.F.T., planul de idei, schemele logice, conspectul, rezumatul, referatul, recenzia, eseul. Acestea sunt tehnici bazate în mod special pe studiul, interacţiunea individuală cu materialul informativ şi ele pot avea un rol foarte important în dezvoltarea gândirii active, dinamice şi critice a cursanţilor, în formarea priceperilor, deprinderilor de activitate independentă, permanentă, în dezvoltarea motivaţiei intrinseci pentru studiu. La aceste tehnici putem adăuga şi altele întemeiate pe discuţii precum; “lecturaţi-rezumaţi în perechi”, predarea reciprocă, discuţia de tip panel, discuţia dirijată etc., ele contribuind nu numai la înţelegerea materialului, ci şi la implicarea activă a cursantului în activităţile pe grupuri mici.
   

3. 
   Reflecţia este etapa în care se realizează efectiv învăţarea consolidându-se noile informaţii prin restructurarea lor în diverse scheme. Reflecţia este o etapă care poate să dureze mai mult decât timpul efectiv alocat unei lecţii şi este firesc să fie aşa pentru că fiecare are ritmul său propriu de înţelegere, de procesare şi reorganizare a schemelor cognitive proprii. Tehnicile care pot fi folosite în acest context sunt: exerciţiile de scriere reflexivă, eseul, ghicitorule, “copacul ideilor” etc.
   

3.3.3. Modelul “Ştiu-Vreau să ştiu- Am învăţat”

Acest model poate fi folosit cu succes în educaţia de mediu deoarece, pornind de la ceea ce observă concret în viaţa de zi cu zi, elevii pot solicita informaţii noi determinate de nevoile lor cotidiene.

Etape:

1. 
   “Ce ştiu despre acest subiect?” - este o fază importantă deoarece sunt actualizate informaţii şi deprinderi mai vechi care, chiar dacă nu au fost dobândite în şcoală, se pot constitui în suporturi/repere ale învăţării ulterioare.
   
2. 
   “Ce vreau să ştiu?” reprezintă o etapă foarte importantă deoarece cursanţii îşi analizează interesele de cunoaştere prin raportarea la anumite nevoi folosind maniera interogativă. În acest fel, înţelegerea este facilitată de felul în care sunt formulate întrebările, lucru care poate contribui la dezvoltarea gândirii critice a cursanţilor.
   
3. 
   Învăţarea noilor cunoştinţe, căutarea răspunsurilor la întrebările formulate în etapa anterioară. Acum, în acest interval de timp, curiozitatea elevilor este maximă şi ea trebuie întreţinuta prin felul în care sunt concepute conţinuturile şi în care ele răspund întrebărilor formulate anterior.
   
4. 
   “Am învăţat” este etapa în care elevii conştientizează şi folosesc cunoştinţele noi raportându-se la întrebările pe care le-au lansat la începutul secvenţei de învăţare.
   
5. 
   “Ce doresc să ştiu în plus despre acest subiect?” reprezintă etapa care pregăteşte logic şi psihologic lecţiile viitoare în sensul că, prin formularea de noi întrebări dictate de nevoile lor de învăţare, elevii se implică efectiv în construirea de noi cunoştinţe, dobândesc încredere în ideile proprii, aspecte deosebit de importante în autonomizarea lor ca subiecţi ai învăţării.
   

De exemplu, pe cele două domenii considerate (Economie şi Silvicultură) amintim aspectele ce urmează:

1. 
   Economie:
   

Tehnologii informaţionale, comunicare (ICT) şi dezvoltarea durabilă
Ce ştiu despre acest subiect?	Ce vreau să ştiu despre acest subiect?	Ce am învăţat despre acest subiect?
dezvoltarea durabilă presupune compatibilitate pe termen lung între dimensiunea economică, socială şi de mediu a existenţei umane; dezvoltarea durabilă implică atât o latură cantitativă cât şi una calitativă; dezvoltarea durabilă presupune exploatarea actuală a resurselor limitate fără a omite generaţiile viitoare şi „dreptul” lor la astfel de resurse; eco-eficienţa exprimă raportul dintre rezultatele unei activităţi şi presiunea asupra mediului rezultată din acea activitate; cunoştinţele/informaţia sunt resurse care, la început de secol XXI, capătă o importanţă tot mai mare în activitatea firmelor; investiţiile în R&D şi tehnologii de vârf înregistrează un trend ascendent.	cum se implică Guvernul, autorităţile publice locale şi firmele private pentru promovarea investiţiilor în R&D şi în tehnologii de vârf ? ce categorii de externalităţi generează/implică inovaţia tehnologică? cum pot ICT să faciliteze îndeplinirea criteriului de eco-eficienţă şi „decuplarea” creşterii economice de utlizarea resurselor?	inovaţia tehnologică este o „monedă cu două feţe” deoarece, pe lângă externalităţile pozitive concretizate în câştiguri de productivitate şi , implicit, de bunăstare , ea poate implica şi o serie de externalităţi negative, precum degradarea mediului; în ţările dezvoltate cercetările legate de mediu se bucură de o mare atenţie din partea guvernelor ( sumele alocate se ridică la aproximativ 2% din PGB putând ajunge chiar la 5% în cazul sectorului energetic şi agriculturii ); ICT prezintă un mare potenţial în direcţia ameliorării utilizării/exploatării resurselor de orice natură; ICT au un impact pozitiv şi asupra dimensiunii economice şi sociale a existenţei umane.

2. 
   Silvicultură:
   

Lucrări silvice de primăvară în zonele cu plantaţii tinere de brad
Ce ştiu despre acest subiect?	Ce vreau să ştiu despre acest subiect?	Ce am învăţat despre acest subiect?
zonele de pădure defrişate şi costuri/timp necesare pentru reîmpădurire;	Care sunt costurile de împădurire per ha plantaţie de brad? Care este perioada optimă de efectuare a plantaţii lor de brad în zona Bucovina? Cine efectuează lucrări silvice de împăduriri în zonele forestiere aflate în proprietate privată? Cum se avansează fondurile şi se amortizează costurile pentru împădurirea unor suprafeţe în sectorul de stat şi cel particular? Care este relaţia dintre zonele forestiere defrişate/împădurite şi conservarea calităţii mediului?	Costul mediu de împădurire pentru un hectar plantaţie de brad este de 150.000 Ron; Perioada optimă de efectuare a împăduririlor este martie-aprilie; Pădurile contribuie la îmbunătăţirea calităţii apei şi solului , filtrând noxele din atmosferă şi îmbogăţind solul, de asemenea pot regulariza cursul apelor şi pot preveni eroziunea solurilor; ele acţionează ca un amortizor de temperatură atenuând efectul schimbărilor climaterice; pădurile conservă bio-diversitatea, oferind habitat pentru diverse specii de plante şi animale.

În conexiune cu cele două exemple invocate (modelele cu triplă intrare pe Economie şi Silvicultură), în Anexa nr. 1 sugerăm un alt mod de structurare a modelului „Ştiu -Vreau să ştiu -Am învăţat”.

În toate cele 5 etape se poate lucra fie frontal, fie în grupuri mici, formatorul fiind acela care are sarcina de a îndruma, coordona, evalua activitatea cursanţilor.

3.3.4.Modelul învăţării prin explorare şi descoperire

Etape:

1. 
   Explorarea, în care cursanţii descoperă, experimentează singuri diferite fenomene, stabilesc cauze ale acestora, emit ipoteze, profesorul fiind doar cel care provoacă, întreţine curiozitate elevilor, îi sprijină pe aceştia în formularea întrebărilor şi a concluziilor;
   
2. 
   Explicarea este etapa în care elevii împreună cu profesorul pe parcursul conversaţiilor euristice încearcă să înţeleagă fenomenele studiate;
   
3. 
   Extinderea este faza în care elevii corelează ceea ce au descoperit de ceea ce ştiau, de mediul apropiat lor.
   

Prin intermediul experimentelor, a simulărilor (în special jocul de rol), dezbateri şi rezolvări de probleme, educaţii descoperă concepe, realităţi legate de mediu singuri, reuşind, astfel, să înglobeze cunoştinţele într-un timp relativ scurt şi, mai mult decât atât, conduc la stimularea interesului şi curiozităţii acestora pentru nou, dar şi pentru a găsi soluţii la probleme de natură ecologică.

Experimentele realizate în aer liber, în mediul înconjurător în mod regulat sunt o parte importantă a unui program de educaţie relativă la mediu. Nici o tehnică, nici o metodă nu aduce atâtea informaţii, „învăţături,”, priceperi şi deprinderi, precum propriile experienţe care îi ajută pe educaţi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele ecologice şi problemele mediului.

Aducerea educaţilor în comunităţile locale pentru a interacţiona cu mediul natural şi cel construit poate face programele de educaţie a mediului semnificative pentru vieţile acestora. Deoarece un rol foarte important îl au acţiunile reale, elevii vor face ei înşişi experienţe care adesea lipsesc din programele educaţionale. Aceste experienţe „reale” nu numai că diversifică programele şcolare şi, implicit, activităţile şcolare, dar pot, de asemenea, să ajute la întărirea legăturilor educaţi şi comunitate.

De asemenea, este important să fim sensibili la problemele de mediu cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre educaţi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care aceştia le investighează. De exemplu, în oraşele mari, mulţi dintre părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi în domeniul silvic, poate unii dintre educaţi şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Cu toate acestea, trebuie să se acţioneze cu precauţie atunci când sunt responsabilizăm anumite persoane pentru astfel de probleme şi este necesar să se găsească cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme.

Avantajele pe care le prezintă acest model este acela că ajută la dezvoltarea abilităţilor practice ale cursanţilor, precum şi la deprinderea strategiilor de învăţare euristică.

Concluzii:

1. 
   Toate modelele, mai puţin cel tradiţional, asigură învăţarea intr-un context practic, aplicativ, interactiv, fapt important pentru atingerea obiectivelor EE;
   
2. 
   Aceste modele permit folosirea strategiilor de învăţare bazate pe cooperare şi descoperire care ajută la dezvoltare unor abilităţi practice, de analiză, descoperire, interpretare, gândire critică, de exprimare liberă a ideilor;
   
3. 
   Ele favorizează reflecţia, conştientizarea de către elevi a propriilor nevoi de formare şi valorificarea abilităţilor deja existente;
   
4. 
   Ajută la dezvoltarea sentimentelor de autoeficienţă şi încredere în capacităţile proprii de gândire ale elevilor.
   
5. 
   Ele trebuiesc selectate în funcţie de obiectivele urmărite de profesor.
   

De exemplu, o lecţie/curs fundamentată pe teoria inteligenţelor multiple, prin care să se exploateze cele şapte/opt tipuri de inteligenţă a studentului/cursantului poate fi structurată după modelul prezentat în continuare.

1. 
   Economie:
   

Date de identificare a proiectului:

Data:-----------------

Tema: Investiţiile şi dezvoltarea durabilă

Propunător: Aurel BURCIU

Disciplina: Fundamentele economice ale investiţiilor

Tipul lecţiei: curs (expunere/prelegere în faţa a 2,3 grupe de studenţi)

Durata: 100 minute(2 ore)

Obiectivul fundamental: familiarizarea studenţilor cu informaţiile privind momentele / etapele principale în fundamentarea deciziilor de investiţii, care sunt modalităţile de realizare a unei investiţii şi care sunt implicaţiile asupra mediului înconjurător.

Obiective operaţionale:

• 
  descrierea indicatorilor utilizaţi în fundamentarea deciziei de investiţii (indicatorii statistici, indicatorii dinamici şi indicatorii Băncii Mondiale);
  
• 
  demonstrarea fezabilităţii unui proiect de investiţii prin intermediul indicatorilor de performanţă de mediu propuşi de UE.
  

Motivaţia temei:

Investiţiile facilitează alocarea eficientă a resurselor, transferul de tehnologie, stimulează concurenţa etc. accelerând astfel creşterea economică; cu toate acestea, deşi nu reprezintă „rădăcina”problemelor de mediu, investiţiile pot avea efecte semnificative, atât pozitive cât şi negative, asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea durabilă presupune un tandem între creşterea economică şi conservarea calităţii mediului înconjurător.

Resurse cognitive preliminare ale elevilor:

• 
  cunoştinţe economice generale;
  
• 
  cunoştinţe generale despre mediul înconjurător.
  

Teme	Structurarea activităţilor cadrului didactic		Structurarea activităţilor studentului
	Metode, procedee	Instrumente	Activităţi
Introducere aspecte generale referitoare la rolul/locul investiţiilor într-o economie; aspecte generale legate de principiile dezvoltării durabile	Conversaţia euristică (15 minute)	suportul de curs schiţe grafice mijloace audio-video	Urmărirea prezentării susţinute de profesor
Modalităţi de realizare a unei investiţii: construirea „pe loc gol” fuziuni/achiziţii	Expunerea; Conversaţia euristică; Demonstraţia didactică;	suportul de curs schiţe grafice mijloace audio-video	Participarea la dezbaterea lansată de profesor pe tema legată de modalităţile de realizare a investiţiilor
Efectele investiţiilor: efecte pozitive(de antrenare); efecte negative(asupra mediului)	Expunerea; Conversaţia euristică; Demonstraţia didactică;	suportul de curs schiţe grafice mijloace audio-video	Participarea la dezbaterea lansată de profesor pe tema legată efectele investiţiilor
Studiul de fezabilitate: indicatori de eficienţă(Indicatorii Băncii Mondiale); indicatori de performanţă de mediu(propuşi de UE)	Expunerea; Conversaţia euristică; Demonstraţia didactică;	suportul de curs schiţe grafice mijloace audio-video	Compară informaţiile din manual cu cele prezentate de profesor legate de studiul de fezabilitate
Concluzii	15 minute discuţii sub formă de concluzii la tema expusă; opinii critice, exemple concrete din relaţia firmă-mediu etc.

În măsura în care profesorul conştientizează necesitatea raportării la EE, unele discipline/teme pot fi conectate la cerinţele acestui domeniu printr-o structurare adecvată a temei/expunerii făcute şi a feedback-ului anticipat de la studenţi; de exemplu, pentru planul propus la tema Investiţiile şi dezvoltarea durabilă vom avea:

1. În partea de introducere la tema propusă formatorul vizează captarea atenţiei prin discuţii libere cu studenţii, prin invocarea unor întrebări, prin provocarea educatului la discuţii directe; se vor accentua două aspecte:

• 
  investiţiile reprezintă un factor-cheie al expansiunii economice;
  
• 
  dezvoltarea durabilă, dincolo de creşterea economică cuantificabilă d.p.d.v. cantitativ, presupune şi o serie de aspecte de ordin calitativ printre care şi conservarea mediului.
  

2. În partea de prelegere (70 de minute) formatorul îşi expune liber în faţa educatului cele trei teme/subiecte propuse, însoţindu-şi expunerea de grafice, imagini video, recomandări de reviste/cărţi etc.; el vizează a exploata în primul rând inteligenţa logico-matematică, respectiv capacitatea studenţilor/educaţilor de a utiliza raţionamente deductive/inductive, de a anticipa, de a formula ipoteze, de a interpreta rezultatele, de a stabili relaţii între concepte.
3. În partea de concluzii a cursului propus (15 minute) se vor declanşa discuţii libere cu persoanele educate, opinii critice, exemple concrete din viaţa reală; majoritatea exemplelor pot face raportare la mediul extern firmei şi la comportamentul individului în societate.

2. 
   Silvicultură
   

Date de identificare a proiectului

Data:____________

Tema: Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor

Propunător: Dan ZAROJANU

Disciplina: Exploatări forestiere

Tipul lecţiei: curs/prelegere în faţa a 2-3 grupe de studenţi

Obiectivul fundamental:

-familiarizarea studenţilor cu metodele adecvate de exploatare în contextul diverselor tehnologii de regenerare ale arboretelor.

Obiective operaţionale:

• 
  descrierea raportului„metode de exploatare – metodă de regenerare”
  
• 
  evidenţierea conexiunilor „silvicultură mediu înconjurător”
  

Motivaţia temei:

Tema Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor va influenţa comportamentul adultului/educatului în raport cu mediul înconjurător, atât din perspectiva firmelor de exploatare, cât şi din punctul de vedere al specialistului în silvicultură; de asemenea, tema abordată reprezintă unul dintre subiectele de bază al conceptului de dezvoltare durabilă.

Resurse cognitive preliminare ale studeţilor:

• 
  cunoştinţe silvice generale;
  
• 
  cunoştinţe generale despre exploatări forestiere;
  

Teme	Structurarea activităţilor cadrului didactic		Structurarea activităţii studentului
	Metode	Instrumente	Activităţi
Introducere	Conversaţia ( cu studenţii pe legată de :locul exploatării forestiere în cadrul economiei şi impactul activităţilor de exploatare asupra mediului intern al pădurii)		Participarea la întrebările lansate de profesor
Locul şi rolul exploatării forestiere într-o economie modernă Situaţia din România şi din străinătate, etc.	Expunerea; Conversaţia euristică.	Schiţe, grafice de impact, prezentarea de planşe, imagini video, etc.	Realizează comparaţii între ideile expuse şi cele din manual; Participă la dezbaterea interactivă pe tema expusă în faţa lor.
Alegerea metodei de exploatare în contextul impactului ecologic al acestei activităţi	Expunerea; Conversaţia euristică.	Schiţe, grafice de impact, prezentarea de planşe, explicarea metodelor de exploatare	Realizează comparaţii între ideile expuse şi cele din manual; Participă la dezbaterea interactivă pe tema expusă în faţa lor.
Concluzii	15 minute discuţii sub formă de concluzii la tema expusă; opinii critice, exemple concrete de alegere a tehnologiei optime de exploatare, etc.

În măsura în care profesorul conştientizează necesitatea raportării la EE, majoritatea disciplinelor/temelor din silvicultură pot fi conectate la acest domeniu printr-o structurare adecvată a temei expuse şi feed-back-ului anticipat de la studenţi. De exemplu, pentru planul propus la tema Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor, vom avea (Horodnic, 2002):

1. În partea de introducere la tema propusă (5 min discuţii libere cu studenţii, se invocă întrebări, se provoacă studentul la discuţii, etc.) se vor accentua două aspecte:

- locul exploatării forestiere în cadrul economiei;

- impactul activităţilor de exploatare asupra mediului intern al pădurii, ţinând cont că exploatarea pădurilor în contextul regenerării acestora reprezintă cea mai radicală intervenţie de pe parcursul dezvoltării arboretului.
2. În partea de prelegere (80 min: formatorul îşi expune în faţa educatului cele două teme propuse, însoţindu-şi expunerea de planşe, grafice, formule matematice, etc.) pe măsură ce se ating cele două teme, după caz, la momentul invocării unui aspect anume, profesorul vizează a exploata simultan inteligenţele multiple ale studentului şi conectarea disciplinei la EE.
De exemplu, schema de alegere a metodei optime de exploatare se recomandă a fi prezentată grafic după modelul de mai jos (Horodnic, 2002):


3. În partea de concluzii a temei propuse (15min) se vor declanşa discuţii libere cu persoanele educate, opinii critice, exemple concrete (metoda de exploatare a arborilor cu coroană, metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge, metoda de exploatare în sortimente definitive, metoda de exploatare în multipli de sortimente), avantaje şi dezavantaje ale fiecărei metode.