Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Referitor la alin.(1) şi alin.(3) lit.e) – Norma ce impune calcularea dobînzii echivalente cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt, în situaţia cazurilor de amînare sau eşalonare a termenului de plată a obligaţiilor fiscale la bugetul public, constituie o povară administrativă (financiară) nejustificată. De menţionat că, această prevedere intervine în situaţia în care agentul economic a fost prejudiciat de consecinţele calamităţilor naturale caz pentru care şi se aplică la facilitatea amînării/eşalonării termenului de plată.

Ministerul Justiţiei

Referitor la modificarea propusă la art.180 alin.(7) din Codul fiscal, privind interzicerea încheierii unui nou contract de amînare sau eşalonare cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent, este necesar a se face distincţie între cazurile în care neexecutarea este sau nu imputabilă contribuabilului.

Se acceptă, în următoarea redacţie:

„(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”.

Nu se acceptă.

Conform art.606 din Codul civil, împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului reprezintă forţă majoră. Reieţind din faptul că, confirmarea forţelor majore poate fi realizată de mai multe instituţii, acest fapt nu poate fi indicat în redacţia art.180.

Se acceptă, în următoarea redacţie:

„(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”.

Se acceptă parţial, în următoarea redacţie:

„(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”.

Nu se acceptă.

Norma respectivă este reglementată în art.180 din Codul fiscal de mai mulţi ani şi urmează afi menţinută şi în continuare, avînd funcţia de a responsabiliza contribuabilul la achitarea obligaţiilor fiscale şi aşa neachitate în termenul legal, dar eşalonate sau amînate, fapt ce îl avantajează faţa de alţi contribuabili, urmînd să asigure indiferent de circumstanţe achitarea sumelor eşalonate sau amînate.