Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Articolul 9. Obligaţiile vînzătorului

Vînzătorul este obligat:

f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
Articolul 10. Obligaţiile prestatorului

Prestatorul este obligat:

f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament aprobat de Guvern;

Art.XXI. – Articolul 6 din Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.176-181, art.513), cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu literele i) şi j) cu următorul cuprins:
„i) solicitarea bonului de casă, dacă acesta nu a fost înmînat de către vînzător/prestator în condiţiile prevăzute de art.9 lit.f) şi art.10 lit.f) şi păstrarea lui pînă la ieşirea din incinta unităţii comerciale sau de prestări servicii unde a fost eliberat;
j) beneficierea de bunul achiziţionat/serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia, în cazul în care vînzătorul/prestatorul nu a respectat prevederile art.9 lit.f) şi art.10 lit.f).”.


Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)
Art.10 nu are lit. f).
Nu este clar cum va lucra această prevedere, dat fiind faptul că, în conformitate cu HG 474 din 28.04.1998, anexa 5, p.8 lit. f) utilizatorul MCC este obligat „să elibereze plătitorului bonul de casă emis de MCC pentru operaţiunea economică efectuată, care trebuie să corespundă sumei real achitate”, adică bonul fiscal urmează a fi emis după primirea banilor de la cumpărător.
Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)

Reglementarea separată a dreptului consumatorului de a solicita bonul de casă (lit. i) propus în proiect) nu este necesară, deoarece acesta deja rezultă din obligaţia impusă agentului economic de a oferi bonul de casă, reglementat de art. art.9 lit. f) şi art.10 lit. f) din Lege. Odată ce există această obligaţie, nimeni nu poate contesta dreptul consumatorului de a cere bonul de casă.

Nu este justificat şi chiar neînţeles dreptul consumatorului la „păstrarea bonului până la ieşirea din incinta unităţii comerciale sau de prestări servicii unde a fost eliberat”. Acest drept nu va oferi o protecţie suplimentară consumatorului, şi nici nu va influenţa în nici un fel asupra obligaţiei agentului economic de a elibera bonul de plată. De asemenea, există multe contracte de consum, încheiate la distanţă, adică în afara unităţilor comerciale. Drept urmare, includerea acestui drept va crea confuzii suplimentare, care nu sunt necesare nici în interesele consumatorului, nici ale statului.

Cât priveşte dreptul propus la litera j) din proiect - nu este clară finalitatea lui. Mai mult, exercitarea unui astfel de drept ar fi imposibilă, deoarece bonul de plată este emis după primirea plăţii în numerar a preţului. Emiterea unui bon fiscal până la efectuarea plăţii, care ar permite consumatorului să folosească bunul sau serviciul „gratuit”, este practic imposibilă.

Drept urmare, opinia noastră este că includerea unor asemenea prevederi nu este justificată şi nici necesară, nu creează nici o protecţie suplimentară pentru consumatori sau stat, în schimb ar putea crea confuzii în aplicarea normelor de drept care reglementează relaţiile dintre agenţii economici şi consumatori.
Ministerul Justiţiei

La art.6 lit.j) nu este clar mecanismul de beneficiere de bunul achiziţionat/serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia, deoarece de regulă bonul de plată se eliberează după efectuarea plăţii şi, respectiv, consumatorul va constata că vînzătorul/prestatorul de servicii refuză eliberarea bonul de plată pentru bunul achiziţionat/serviciul prestat doar după ce a efectuat plata.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.