Projet scolaire comenius 1



Yüklə 358,27 Kb.
səhifə7/9
tarix04.01.2019
ölçüsü358,27 Kb.
#90282
1   2   3   4   5   6   7   8   9

Il mito „Dochia e Traian”
Autor: Ciocoiu Paul, Scoala de Arte si Meserii Butea
è un’altra variante della leggenda legata al nome Dochia.

In questa leggenda, Dochia è la bella figlia del conduttore dei Daci, Decebal.

Dopo che i romani hanno occupato la Dacia, Traian, imperatore dei rumeni, voleva prendere in sposa la figlia del re dei daci, perchè desiderava, che il suo esempio fosse seguito da più rumeni, assicurandosi, in questo modo, l’assimilazione della popolazione dacia. Dochia non fu d’accordo con questa proposta e si nascose sui monti. Traian non ha rinunciato e l’ha seguita. Lei ha pregato il dio dei Daci Zamolxis, che la trasformi in una roccia di pietra piuttosto che cadere nelle mani degli invasori. Il dio ha esaudito il desiderio e l’ha trasformata in una roccia di pietra insieme con il gregge di pecore che custodiva.

Auteur : Milia Alexandru, Ecole d’Arts et Métiers Butea
Le critique littéraire G. Calinescu affirme que ce mythe est l’expression d’une vieille expérience de vie du peuple roumain. Ce mythe est l’histoire de la formation du peuple roumain : l’union des Dacs et des Romains.
Autor : Milia Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea

După cum spunea renumitul critic literar George Călinescu, acest mit este "rezultatul unei întregi experienţe de o viaţă a poporului român". Acest mit povesteşte despre formarea poporului român: unirea dacilor cu romanii.



Autor : Milia Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea

Come diceva il famoso critico letterario George Călinescu, questo mito è „il risultato di un’intera esperienza di vita del popolo rumeno”. Questo mito racconta come si è formato il popolo rumeno: l’unione dei daci con i rumeni.


Auteur et translateur: Martinica Andreea Serena, Ecole d’Arts et Métiers Butea

L’élevage des moutons représente une partie importante de l’histoire des Roumains des temps les plus anciens jusqu’à présent. De la laine tordue des moutons on fait des vêtements et des couvertures. L’agneau est le plat traditionnel pour les Pâques roumains. Miorita, un autre mythe roumain, nous offre des témoignages sur la vie des bergers roumains.


Autor: Mărtinică Andreea Serena, , Scoala de Arte si Meserii Butea

Păstoritul reprezintă o parte importantă a vieţii românilor, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Lâna se toarce şi se face din ea haine, pături şi carpete. Mielul este mâncarea tradiţională de Paşte a românilor. Modul de viaţă al păstorilor este surprins într-un alt mit al poporului român: "Mioriţa".



Autor: Mărtinică Andreea Serena, , Scoala de Arte si Meserii Butea
La pastorizia rappresenta una parte importante della vita rumena, dal passato fino al presente. La lana si fila e con essa si fanno i vestiti, coperte e tappetini. L’agnello è il cibo tradizionale di Pasqua dei rumeni . Il modo di vita dei pastori è evidenziato in un altro mito del popolo rumeno: “L’agnelletta”.


Auteur et translateur: Adam Georgeta, Ecole d’Arts et Métiers Butea

La vieille Dochia avait l’habitude d’errer sur les collines avec ses troupeaux et comme toutes les paysannes de l’époque elle tordait de la laine. A l’arrivée du printemps, elle faisait un trou dans une pièce de monnaie et y passait un fil de laine. Avec le temps, la pièce de monnaie a été remplacée par d’autres symboles, notamment des animaux, tels les chiens, les éléphants, les papillons, des signes du zodiaque, des petits cœurs, des clefs, des masques, un vrai monde en miniature pour symboliser le début du printemps. Il y a aussi des petits bouquets de violettes, perce-neige et même des flocons de neige.



Autor: Adam Georgeta, Scoala de Arte si Meserii Butea
Baba Dochia obişnuia să cutreiere peste dealuri şi văi împreună cu turma sa. Asemenea ţărăncilor din acea vreme, ea îşi petrecea timpul torcând lână. La venirea primăverii, a făcut o gaură într-o monedă şi a trecut prin aceasta o bucată de lână. În timp, moneda a fost înlocuită cu diferite simboluri.

Astăzi există câini, elefanţi, fluturi, semne zodiacale, mici inimioare, chei, măşti, o întreagă lume în miniatură creată special pentru a simboliza venirea primăverii, alături de micile buchetele de violete, ghiocei, zambile şi de fulgii de zăpadă.



Autor: Adam Georgeta, Scoala de Arte si Meserii Butea
La Vecchia Dochia aveva l’abitudine di percorrere colline e valli con il suo gregge. Come i contadini di quel periodo, lei passava il tempo a girare la lana. All’arrivo della primavera, fece un buco in una moneta nel quale fece passare un pezzo di lana. Nel frattempo la moneta fu sostituita con differiti simboli.

Oggi esistono cani, elefanti, farfalle, segni zodiacali, piccoli cuori, chiavi, maschere, un intero mondo in miniatura creato in special modo per simbolizzare l’arrivo della primavera, accanto ai piccoli mazzi di viole, bucanevi, giacinti e palle di neve.



La tradition de Martisor

Auteur et translateur: Ante Maria Iulia, Ecole d’Arts et Métiers Butea
L’origine

Le mot Martisor est d'origine latine et c'est l'appellation populaire du mois de mars. Cette vieille tradition du printemps est spécifique au peuple roumain et son origine est dans les croyances et pratiques agricoles.

Les vieux Tracs avaient la divinité Marsyas Silen, son culte étant lié à la terre maternelle et à la végétation.

On la fête le premier jour de mars, considéré comme le premier mois du printemps. À Rome, le 1er mars on fêtait le début du nouvel an. Ce mois portait le nom de la Divinité de Marte. Il était le protecteur des champs et des troupeaux; en même temps, cette divinité personnifiait le renouveau de la nature.


Tradiţia mărţişorului

Autor: Ante Maria Iulia, , Scoala de Arte si Meserii Butea
Originea

Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare.

La vechii traci, cultul său era legat de glia maternă şi de vegetaţie. Zeul se numea Marsyas Silen. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

Sărbătoarea mărţişorului are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primăverii. La Roma, pe 1 Martie se sărbătorea începutul anului nou. Această lună purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului, al turmelor şi simbol al renaşterii naturii.



La tradizione del portafortuna

Autor: Ante Maria Iulia, , Scoala de Arte si Meserii Butea
Origine

Questa vecchia usanza della primavera e specifica nel popolo rumeno ed ha origine nelle credenze e pratiche agrarie.

Negli antichi traci, il suo culto era legato alla terra materna e alla vegetazione. Il dio si chiamava Marsyas Silen. A lui erano consacrate le feste della primavera, dei fiori e della fecondità della natura.

La festa del portafortuna ha luogo nel primo giorno di marzo, considerato come primo mese della primavera. A Roma, il 1 marzo si festeggia l’inizio dell’anno nuovo. Questo mese porta il nome del dio Marte, protettore del campo, del gregge e simbolo della rinascita della natura.

Auteur et translateur: Bejan Alina, Ecole d’Arts et Métiers Butea

La tradition de Martisor est un héritage qui provient de nos ancêtres, les Romains. Le mot Martisor est d'origine latine et c'est l'appellation populaire du mois de mars. En Roumanie, on a découvert, lors des fouilles archéologiques, des martisoare ayant une ancienneté de plus de 8000 ans. Ce sont de petits cailloux peints en rouge ou blanc, mis sur une ficelle et portés autour du cou.


Autor: Bejan Alina, Scoala de Arte si Meserii Butea
Tradiţia mărţişorului este moştenită de la strămoşii noştri romani. Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii martie.

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Erau mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă care se purtau la gât.




Autor: Bejan Alina, Scoala de Arte si Meserii Butea
La tradizione del portafortuna è stata ereditata dai nostri bisnonni rumeni. La parola “portafortuna” ha origini latine ed è il nome popolare del mese di marzo.

In molte buche archeologiche della Romania si sono trovati portafortuna vecchi più di otto mila anni. Erano piccole pietre provenienti dal fiume, verniciate di bianco o di rosso, infilate in un filo, portate al collo.


Symboles


Auteur et translateur : Petrariu Daniel, Ecole d’Arts et Métiers Butea

Le rouge du feu, du sang et du soleil était la couleur de la vie, donc à la femme. Le blanc suggérait la sérénité des eaux, le blanc des nuages, spécifiques à la sagesse de l'homme. La ganse du martisor exprime d'ailleurs l'entrelacement inséparable des deux principes, qui suggèrent le mouvement continu de la nature. Il signifie le changement des forces vitales qui donnent naissance à tout ce qui est vif et cyclique dans la nature. Le blanc et le rouge sont restés, jusqu'à nos jours, les symboles des deux sexes. On peut les retrouver dans le sapin de noces et d'enterrement.


Simboluri

Autor: Petrariu Daniel , Scoala de Arte si Meserii Butea

Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. Culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere la tot ce este viu şi necurmatul ciclu al naturii. Până în zilele noastre culorile alb şi roşu au rămas simbol al sexelor. Ele pot fi regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormântare.




Simboli

Autor: Petrariu Daniel , Scoala de Arte si Meserii Butea
Il colore rosso, passato sul fuoco, sangue e sole, era attribuito alla vita, quindi alle donne.

Il colore bianco, assegnato dalla limpidità dell’acqua, dalbianco delle nuvole, era specifico della saggezza degli uomini. I cordoni portafortuna esprimono l’intreccio inseparabile di quei due principi come un permanente movimento della materia. Significa il cambio di forze vitali che danno nascita a tutto ciò che è vivo e continuo nel ciclo della natura. Fino ai nostri giorni, i colori bianco e rosso simboleggiavano i sessi. Essi possono essere ritrovati anche sui pini del matrimonio ed ai funerali.


Traditions

Auteur et translateur : Ante Camelia, Ecole d’Arts et Métiers Butea

Lors de l'arrivée du printemps, les gens avaient l'habitude de lier des ficelles blanches et rouges dans les arbres pour éloigner les esprits mauvais. Cette mesure de précaution était prise pour éviter les dégâts au sein des fleurs et des fruits. À l'origine, le martisor était une pièce de monnaie en or à laquelle on attachait deux ficelles bien roulées, l'une rouge et l'autre blanche. Les enfants avaient l'habitude de la porter autour du cou.

Ce porte-bonheur signifiait la chance et le bonheur. Les filles portaient ce martisor jusqu'à la floraison d'un arbre et la pièce de monnaie était utilisée pour acheter du fromage, pour avoir le teint blanc et beau toute l'année. Ensuite, la pièce de monnaie a été remplacée par des perles colorées. Dans d'autres coins du pays, le martisor était porté autour de la main pendant tout le mois de mars. À la fin du mois, avant le lever du soleil, les filles le noyaient autour du tronc d'un arbre ou autour de la tige d'une rose. Elles étaient convaincues que tous leurs voeux seraient exaucés.
Tradiţii

Autor: Ante Camelia, Scoala de Arte si Meserii Butea

Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această măsură de precauţie era luată pentru a preîntâmpina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor, copacilor şi a fructelor.

La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Această amuletă aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care legau mărţişorul de trunchiul unui copac. Cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.

După un timp, în locul monedei, s-au folosit mărgele frumos colorate. În unele părţi ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, toată luna martie. La sfârşitul lunii, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnoadă de trunchiul unui copac sau îl pun într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorinţele lor se vor împlini.


Tradizioni

Autor: Ante Camelia, Scoala de Arte si Meserii Butea

Quando veniva la primavera, gli uomini avevano l’abitudine di legare agli alberi corde bianche e rosse, con lo scopo di scacciare gli spiriti cattivi. Questo tipo di precauzione era presa per prevenire ogni tipo di disastro possibile che poteva abbattersi sui fiori, sugli alberi e sui frutti.

All’inizio, il portafortuna era una moneta d’oro legata ad uno spago fatto di due parti attorciliate, una rossa e l’altra bianca, che i bambini portavano al collo. Questo amuleto portava fortuna fino a quando fiorivano gli alberi, momento in cui legavano il portasfortuna al tronco di un albero. Con la moneta si compravano il formaggio per avere la faccia bianca e bella tutto l’anno.

Dopo un po’ di tempo, al posto della moneta, si sono usate perline colorate. In qualche parte del paese, il portafortuna è portato alle articolazioni delle mani, tutto il mese di marzo. Alla fine del mese, allo spuntare del sole, le ragazze lo legano al tronco di un albero oppure lo mettono su un arbusto di rose, con la convinzione che tutti i loro desideri saranno esauditi.



Auteur et translateur : Dămătăr Mihai Iulian, Ecole d’Arts et Métiers Butea

Au temps des Dacs avant la conquête par les Romains, la ficelle noire représentait la laine noire offerte par la vieille Dochia à sa belle-fille.Elle signifiait les ténèbres de l'hiver, lorsque la blanche symbolisait la lumière du printemps.

La légende dit que le noir de la laine est devenu blanc grâce au sacrifice de la fille. C'est pour cela que le rouge du martisor signifie le sang et le sacrifice. Finalement, le printemps et le martisor réussissaient à vaincre les ténèbres avec l'aide de Jésus Christ.

De nos jours, le martisor est un symbole du printemps qui arrive et la création de cet objet est devenue une oeuvre d'art. Le 1er mars, les gens l'offrent avec grand plaisir à tous ceux qu'ils aiment. C'est le symbole de l'admiration, du respect et de l'estime spéciale portée aux dames et demoiselles.


Autor: Dămătăr Mihai Iulian , Scoala de Arte si Meserii Butea

Pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit din două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale şi simboliza întunericul iernii. Lâna albă simboliza lumina primăverii.

Legenda spune că lâna din negru s-a schimbat în alb datorită sacrificiului fetei. Din această cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul au reuşit să învingă întunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.



În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va sosi, iar realizarea lui a devenit o adevărată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne şi domnişoare.


Autor: Dămătăr Mihai Iulian , Scoala de Arte si Meserii Butea

Al tempo dei Daci, lo spago era formato da due colori: bianco e nero. Il colore nero rappresenta la lana nera data dalla vecchia Dochia alla sua nuora e simbolizza il buio dell’inverno. La lana bianca simbolizzava la luce della primavera.

La leggenda racconta che la lana da nera si è fatta bianca, dovuto al sacrificio della ragazza. Per questo la parte rossa del portafortuna rappresenta il sangue ed il sacrificio. Alla fine, la primavera e il portafortuna sono riusciti a vincere il buio con l’aiuto di Gesù Cristo.



Nel tempo presente, il portafortuna è un simbolo della primavera che arriverà, ma la sua realizzazione è diventata una vera opera d’arte. Gli uomini, il 1 marzo, offrono portafortuna alle persone che vogliono bene, come simbolo della loro ammirazione, come segno di rispetto e stima, in specoal modo per le signore e le signorine.

Les quarante martyrs de Sevastia

Auteur et translateur :Petrariu Cristina, Ecole d’Arts et Métiers Butea

Le Martisor a passé, la journée des femmes aussi, mais le mois de mars n’est pas fini. Pourquoi ? Parce que le 9 mars est un jour spécial qui a donné naissance à plusieurs coutumes chrétiennes et préchrétiennes chez les Roumains. Le jour des quarante martyrs est près de la date de l’équinoxe de printemps (le moment où le jour est égal à la nuit).

Dans le calendrier orthodoxe, le 9 mars est la fête des quarante martyrs de Sevastia


Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia (9 martie)

Autor: Petrariu Cristina, Scoala de Arte si Meserii Butea
A trecut mărţişorul, a trecut şi ziua femeii, dar nu înseamnă ca s-a sfârşit şi luna lui martie. De ce?....pentru că şi 9 martie este o zi specială, deosebită care la noi, români, a dat naştere mai multor obiceiuri frumoase, creştine dar şi precreştine. Ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară (atunci când ziua este egală cu noaptea).

În calendarele creştin ortodoxe în ziua de 9 martie se sărbătoresc Sfinţii 40 de mucenici.




I Santi, 40 martiri di Sevastia (9 marzo)

Autor: Petrariu Cristina, Scoala de Arte si Meserii Butea
È passato il periodo del portafortuna, è passato il giorno delle donne, ma non significa che è finito il mese di marzo. Perchè?..... perchè il 9 marzo è un giorno speciale, meraviglioso, dove da noi rumeni ha dato sviluppo a molte belle usanze, cristiane, ma anche non cristiane. Il giorno dei 40 martiri è vicino alla data dell’equinozio di primavera (quando il giorno è uguale alla notte). Nei calendari cristiani ortodossi, il 9 marzo si festeggiano i 40 santi martiri.

Traditions



Auteur et translateur: Milia Alina, Ecole d’Arts et Métiers Butea

Dans la tradition populaire, le jour de 9 mars a plusieurs significations : le rituel des feux qui attire les espoirs doux, lustration dans l’eau et le feu, l’inauguration symbolique des activités humaines, des pratiques divines. C’est aussi la fête du renouveau de la nature, de la régénération de l’an. On assiste, dans cette période, à une nouvelle activité. Sur le plan spirituel, on cherche la purification au nom de Jésus Christ. En Moldavie et en Valachie, les adultes, mais surtout les enfants sortent et battent la terre de leurs bâtons ou maillots pour y faire entrer le froid et en faire sortir la chaleur. Ils disent « sors, chaleur ! entre, froid, dans la terre ! ». Le froid cesse et la glace fond et s’en va avec les eaux.

En Bucovine, les gens, surtout les jeunes hommes, battent des chapelets pour chaque saint, notamment 40 chapelets. Ils font des vœux comme être en bonne santé, avoir beaucoup d’argent et d’amour.

Toujours en Bucovine, les gens ont l’habitude d’aller à la pêche. Celui qui arrive à pêcher 40 poissons ou en avaler un vif, aura de la chance pour la pêche.


Obiceiuri

Autor: Milia Alina, Scoala de Arte si Meserii Butea

În tradiţia populară ziua de 9 martie se remarcă, prin multe obiceiuri - ritualul focurilor, menite a atrage duhul blând la primăverii, lustraţiile prin apă şi foc, inaugurarea simbolică a unor activităţi umane, practici divinatorii. Este o sărbătoare a reînvierii naturii, a regenerării anului la început de primăvară. Pe plan spiritual asistăm la o trezire din amorţeală şi nepăsarea păcatului la curăţare purificatoare şi dătătoare de viaţă nouă şi sfântă în Isus Cristos Domnul nostru.


In unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul ca oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pământ ca să intre gerul şi să iasă căldura, zicând:" Ieşi căldură din pământ / Intră tu frig în pământ!" Astfel nu numai că încetează gerul, ci şi gheaţa începe să se topească şi să se ducă pe ape.
În Bucovina, se obişnuieşte ca oamenii şi în special tinerii să bată câte o metanie pentru fiecare sfânt. Ei fac aceasta pentru ca să fie sănătoşi în decursul anului şi mai ales pentru a avea mulţi bani şi dragoste.
Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie să se meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu, va avea noroc tot anul la prins peşte.

Usanze

Autor: Milia Alina, Scoala de Arte si Meserii Butea

Nella tradizione popolare, il 9 marzo si rileva, attraverso molte usanze, il rito dei fuochi, destinato ad attirare lo spirito mite verso la primavera, illustrazioni attraverso l’acqua ed il fuoco, inaugurazione simbolica di una attività umana, pratiche divine. È la festa della rinascita della natura, della rigenerazione dell’anno all’inizio della primavera. Sul piano spirituale, assistiamo dall’intorpidimento e dall’indifferenza del peccato alla pulizia purificatrice e che da vita nuova e santa in Gesù Cristo, nostro Signore.


In qualche parte della Moldova, e specialmente della Montenia, esiste l’usanza che gli uomini, in particolare i bambini nel giorno dei 40 santi escano e battano con le botti oppure con il maglio per terra, affinchè entri il gelo ed esca il caldo, dicendo: “Esci o caldo dalla terra / entra tu o freddo nella terra!” In questo modo non solo smette il gelo, ma anche il ghiaccio incomincia a sciogliersi e andare nelle acque.
In Bucovina c’è l’abitudine che gli uomini ed in speciale i giovani perquotqno una metania per ogni santo. Fanno questo affinchè stiano bene al discorso annuale e soprattutto per avere molti soldi e amore.
Esiste ancora l’usanza in Bucovina che il giorno 9 marzo si vada a pescare. Colui che prenderà 40 pesci e riuscirà a mangiarne uno vivo, avrà fortuna tutto l’anno nella pesca.

L’Annonciation (25 mars)

Auteur et translateur:Deordea Claudia, Ecole d’Arts et Métiers Butea
L’annonciation est le moment où l’ange Gabriel annonce à la Vierge qu’elle donna naissance à Jésus Christ.

Traditions

Selon la tradition, il est conseillé de mettre du pain et du sel sur le seuil de la maison pour nourrir les anges. On dit aussi qu’il est indiqué de manger du poisson pour éviter les querelles. Il est aussi recommandé d’accueillir le premier chant du coucou avec des vêtements propres, de la joie et de l’argent dans la poche.

Buna Vestire (25 Martie)

Autor: Deordea Claudia, Scoala de Arte si Meserii Butea


  • Buna Vestire reprezintă momentul în care îngerul Gabriel o anunţă pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Isus Cristos.


Tradiţii

* Conform tradiţiei, este bine să se pună pâine şi sare pe prag pentru hrana îngerilor.

* Se spune că este bine să se mănânce peste în această zi şi să se evite certurile. De asemenea este recomandat ca primul cântec al cucului (care are loc de Buna Vestire) să fie întâmpinat cu haine curate, veselie şi cu bani în buzunare.


Yüklə 358,27 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin