STENDHAI.
înflăcărat. întîlnindu-se neîncetat cu avocaţii marchizului, studiase pricina şi, găsind-o dreaptă, devenise pe faţă apărătorul cauzei marchizului împotriva atotputernicului mare vicar. Acesta din urmă nu putu îndura atîta neobrăzare, mai ales din partea unui amărît de jansenist!
„Vedeţi ce înseamnă nobilimea asta de la curte, care se pretinde atît de puternică! le spunea marele vicar de Frilair intimilor săi. Domnul de La Mole nu i-a trimis nici măcar o decoraţie prăpădită omului său din Besanşon şi o să-1 lase să fie scos din slujbă în chip josnic. Şi totuşi, mi se scrie că acest nobil pair nu scapă o săptămînă fără să-şi poarte însemnele rangului său prin salonul ministrului justiţiei, oricare ar fi el. "
Cu toată truda părintelui Pirard şi deşi domnul de La Mole fusese întotdeauna în cele mai bune relaţii cu ministrul justiţiei şi mai ales cu subalternii lui, tot ce putuse să facă, după şase ani de luptă, fusese să nu-şi piardă cu desăvîrşire procesul.
Aflîndu-se în corespondenţă continuă cu părintele Pirard, pentru o cauză urmărită cu pasiune de amîndoi, marchizul îndrăgi pînă la urmă felul de a fi al acestuia, încetul cu încetul, în ciuda imensei deosebiri dintre situaţiile lor sociale, scrisorile căpătară un ton prietenesc. Părintele Pirard îi povesti marchizului că voiau să-1 silească, prin tot felul de ticăloşii, să-şi dea demisia. în mînia pe care i-o stîrnise şiretlicul mîrşav, după părerea lui, folosit împotriva lui Julien, îi povesti marchizului cum se petrecuseră faptele.
. Deşi foarte bogat, marchizul de La Mole nu era deloi zgîrcit. Dar nu izbutise niciodată să-1 facă pe părintele Pirard să primească măcar plata cheltuielilor de poştă pricinii u< de proces. Şi se gîndi să trimită cinci sute de franci elevului său favorit.
Domnul de La Mole îşi dădu osteneala să scrie < Q mîna lui rîndurile trimise. Aceasta îl îndemnă să se gîndească la preot.
într-o zi, părintele Pirard primi un răvaş prin care era rugat să vină neîntîrziat, pentru o afacere grabnică, la un
han de la marginea Besanşonului. Acolo, îl găsi pe intendentul domnului de La Mole.
— Domnul marchiz mi-a lăsat în seamă să vă aduc caleaşca lui, îi spuse intendentul. Nădăjduieşte că, după ce veţi citi scrisoarea aceasta, n-o să aveţi nimic împotrivă să plecaţi la Paris peste patru sau cinci zile. Eu am să folosesc răgazul pe care îl veţi binevoi să mi-1 daţi, ca să văd cum merg treburile la moşiile din Franche-Comt6 ale domnului marchiz. După aceea, în ce zi veţi dori, vom ple-ca la Paris.
Scrisoarea era scurtă:
„Lepădaţi-vă, părinte dragă, de toate hărţuielile mărunte ale provinciei, şi veniţi să respiraţi un aer mai li-nr.iit, la Paris. Vă trimit caleaşca mea, cu poruncă să vă Wjtcpte hotărîrea timp de patru zile. Vă voi aştepta eu ttisumi la Paris, pînă marţi. Nu-mi trebuie decît unda din l>.nica dumneavoastră, părinte, ca să primesc, în numele dumneavoastră, una dintre cele mai bune parohii din preajma Parisului. Cel mai avut dintre viitorii dumneavoastră enoriaşi încă nu v-a văzut niciodată, dar vă este in.ii devotat decît vă puteţi închipui şi se numeşte marchizul de La Mole."
Fără să-şi dea seama, severul părinte Pirard îndrăgea ncminarul acesta plin de duşmani şi căruia, vreme de ilnsprezece ani, îi închinase toate gîndurile lui. Scrisoarea domnului de La Mole fu pentru el ca ivirea chirurgului menit să facă o operaţie grea şi necesară. Nu încăpea îndoială că avea să fie destituit. Şi-i dădu administratorului Intîlnire peste trei zile.
Timp de patruzeci şi opt de ore, părintele Pirard se /.bftlu în nehotărîre. în sfîrşit, îi răspunse domnului de La Mole şi compuse, pentru sfinţia-sa episcopul, o scrisoare, uipodoperă de stil bisericesc, dar puţin cam lungă. Cu Hrru s-ar fi putut găsi fraze mai fără greş care să exprime un respect mai sincer. Şi totuşi, scrisoarea aceasta, lifti il/iiă să-1 pună pe marele vicar de Frilair într-o situaţie gicii faţă de mai-marele său, cuprindea toate plîngerile. cin şi se cobora pînă la toate mîrşăviile mărunte care,
234
Dostları ilə paylaş: |