288
STENDHAI.
Dar nu numai Julien îşi dădea seama de sufocarea aceasta. Unii dintre oaspeţi se consolau mîncînd întruna îngheţată; alţii se mîngîiau la gîndul că tot restul serii voi putea spune :„Chiar acuma vin din palatul La Mole, undi am aflat că Rusia" etc.
De la unul dintre binevoitori, Julien află că nu s împliniseră încă şase luni de cînd doamna de La Mole răsplătise vizitele stăruitoare de-a lungul a mai bine de douăzeci de ani, făcîndu-1 prefect pe bietul baron Le Bourguignon, fost subprefect de la restauraţie încoace.
Acest mare eveniment călise din nou zelul domnilor oaspeţi; mai înainte, s-ar fi supărat pentru te miri ce; acum nu-i mai supăra nimic. Lipsa de atenţie faţă de .vrui nul era doar rareori directă, dar Julien surprinsese masă două sau trei scurte schimburi de cuvinte între marchiz şi soţia lui, foarte neplăcute pentru cei din preajma lor. Aceste preanobile fiinţe nu-şi ascundeau sincerul dispreţ pentru tot ce nu-şi avea obîrşia în strămoşi care st urcaseră în caleaşca regelui. Julien observă că numai la auzul cuvîntului cruciadă li se ivea pe chip o adîncă seriozit; 111 amestecată cu deosebit respect. Respectul obişnuit avea totdeauna o nuanţă de îngăduinţă în el.
în mijlocul acestei măreţii şi a acestei plictiseli, Julien nu-1 interesa decît domnul de La Mole; odată, auzi cu plăcere spunînd că n-are nici un amestec în numi' rea bietului Le Bourguignon. Era doar o atenţie faţă marchiză; Julien însă cunoştea adevărul de la părintel* Pirard.
într-o dimineaţă, pe cînd lucra împreună cu preotul 1 biblioteca marchizului, la veşnicul proces împotriva Iu Frilair, Julien întrebă pe neaşteptate :
— Părinte, faptul că iau zilnic masa cu doamna marchiză e o îndatorire a mea, sau e o bunăvoinţă faţă
— E o mare cinste! răspunse preotul, indignai Niciodată domnul N..., academicianul, care de cincispn
Dostları ilə paylaş: |