182
Diferenţe interindividuale
personalitate centrală, conştientă de unele dintre celelalte personalităţi
sau de toate celelalte.
Unul dintre cele mai interesante cazuri cunoscute este cel al lui
Sybil, care avea 16 personalităţi diferite (Rheta Shreiber, 1973).
Răspunsurile autonome înregistrate, de tipul ritmului cardiac, tensiunii
arteriale, răspunsurilor galvanice ale pielii, au fost foarte diferite
pentru fiecare personalitate. Cazurile de personalitate multiplă sunt
rare.
Teoria psihanalitică consideră personalitatea multiplă ca un
rezultat al reprimării dorinţelor sexuale infantile; Bliss (1980)
considera că acest tip de tulburare se structurează în copilărie prin
autohipnoză. Teoreticienii behavionişti consideră personalitatea
multiplă ca pe o modalitate de evitare a pedepsei sau de autoprotecţie în
faţa evenimentelor extrem de stresante. Pierderea memoriei selective
poate fi atribuită dependenţei dintre individ şi dispoziţie (ceea ce
înveţi când este vesel, îţi vei aminti mai ales în momentele de veselie).
Datorită rarităţii lor, tulburările disociative sunt printre cele mai
puţin înţelese şi studiale sindroame clinice.
e)
Tulburările determinate de stress-ul post-traumatic
reprezintă un răspuns amânat şi/sau prelungit la un eveniment sau la o
situaţie stresantă, în care persoana a fost implicată ca martor sau
Dostları ilə paylaş: