Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Categoria 7. Tulburări de personalitate 
Explicaţiile bazate pe diferite abordări ale personalităţii (tratate 
în capitolul 2) descriu aceste tulburări ca modele comportamentale de 
lungă durată, inflexibile şi dezadaptative. DSM III R, descrise 11 
tulburări specifice, ICD 10 doar cinci astfel de tulburări. în aceste 
tulburări, individul nu pierde contactul cu realitatea, iar comportamentele 
sunt integrate stilului său de viaţă, ceea ce face tratamentul dificil. 
a) Personalitatea dissocială (numită persoanlitate psihopatică 
sau sociopatică în DSM III R) se relevă în jurul vârstei de 15 ani, prin 
absenteism şcolar, vandalism sau delincventă. La vârsta adultă, individul 
nu este interesat să aibă o. meserie sau un loc de muncă, nici să se 
menţină în limitele legii sau să reacţioneze responsabil faţă de familie 
sau parteneri. Mulţi psihopaţi au slujbe mărunte, dar extind exemplele 
imorale la locul de muncă. Deseori, sunt suficient de deştepţi pentru a 
• evita să fie prinşi, în cazul unor delicte. 
Cleckley (1976), printre caracteristicile psihopaţilor, includea 
şi: forma personal, absenţa anxietăţii, gânduri iraţionale sau alte 
simptome nevrotice; lipsa remuşcărilor sau a sentimentelor de vină, 
infidelitate, nesinceritate, incapacitate de înţelegere, egocentrism 
patologic, direct legat de incapacitatea de dragoste şi ataşament. 
Hare (1980) remarcă lipsa empatiei şi indiferenţa pentru 
ceilalţi, printre caraceristicile tipice ale psihopaţilor. Robins (1966) 
susţine că unii psihopaţi provin din familii cu carenţe educative 
(inconsecvenţa sau absenţa disciplinei) şi că, în copilărie, li s-a 
recomandat frecvent consilierea psihologică în urma săvârşirii unor 
acte antisociale. Studiile retrospective (interesate de trecutul unei 
persoane identificată ca aparţinând unui tip patologic) sunt lipsite de 
comparaţia cu loturi de control, ca şi de investigaţii asupra fraţilor 
nepsihopaţi; există şi un număr de psihopaţi nediagnosticaţi, deci 
neincluşi în datele de cercetare. 
b) Personalitatea schizoidă este caracterizată de însingurare, 
lipsa de prieteni, indiferenţă la recompensă şi critică. Persoanele cu o 
astfel de personalitae au iluzii repetate şi gânduri „magice" (de 

---

186 Diferenţe interindividuale . 
exemplu, îşi închipuie că sunt telepaţi). Spitzer şi colab. (1979) 
sugerează că acest tip de personalitate ar fi o formă uşoară a 
schizofreniei. Poate fi asociată cu o virtuală predispoziţie genetică 
către schizofrenie. 
c) Personalitatea narcisică are un simţ extrem al propriei 
importanţe, cere atenţie constantă din partea celorlalţi, are fantezii despre 
mari succese şi le exagerează pe cele modeste; are tendinţa de a-i 
exploata pe ceilalţi. 
d) Personalitatea paranoidă caracterizează persoanele 
suspicioase, care se aşteaptă întotdeauna să fie prost tratate şi 
discutate de cei din jur. Sunt argumentative, suprasenzitive şi-i 
învinuiesc pe ceilalţi pentru propriile greşeli. Sunt extrem de geloase, 
în special faţă de partenerul sexual, făcând dificilă menţinerea unor 
relaţii apropiate.