38
Diferenţe interindividuăle
sursă valoroasă de informaţii, într-o varietate de situaţii, de la-
diagnosticarea dificultăţilor de învăţare până la orientarea şi selecţia
şcolară sau profesională.
• Pe lângă aceste păreri favorabile, există şi o serie de critici
aduse testelor de inteligenţă:
1.
Achiziţie sau aptitudine. Se afirmă că testele de inteligenţă
nu pot măsura nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor achiziţionate prin
învăţare, dar pot evalua capacitatea intelectuală actuală sau potenţială.
Unii teoreticieni, Burt, de exemplu, consideră această capacitate ca
fiind înnăscută şi genetică.
De aceea, testele de inteligenţă sunt văzute ca
teste de
aptitudini, făcându-se diferenţierea calitativă faţă de tipurile de teste
utilizate în şcoală (de citire, de matematică), care sunt
teste de
achiziţii. Alţi cercetători (Ginsburg, 1972; Stott, 1978) sunt de părere
că subiectele testelor de inteligenţă pot fi învăţate (chiar dacă nu în
sens formal), în acelaşi mod în care se învaţă răspunsurile la testele de
achiziţii. Testele de achiziţii vizează mai mult performanţa actuală şi
mai puţin capacitatea sau performanţa potenţială. Ca şi alţi indici ai
performanţei actuale, nivelul de succes este influenţat de o serie de
factori, interiori sau exteriori subiectului testat.
2. Cultura şi testele de inteligenţă. Unul dintre cele mai
controversate aspecte ale testării inteligenţei se concentrează în
întrebarea dacă testele utilizate au tendinţa să favorizeze persoanele
albe, din clasa mijlocie. Dacă răspunsul este afirmativ, atunci
aplicarea acestor teste la grupuri cu o experienţă culturală şi socială
diferită contravine principiilor deontologice. O problemă particulară
prezintă testele verbale, care cer competenţă într-o anumită limbă. Un
copil a cărui limbă maternă este alta decât engleza va obţine, la testele
verbale, scoruri mai scăzute decât un copil a cărui limbă maternă este
engleza. Chiar dacă engleza este limba maternă a subiectului testat,
intervin diferenţe de vocabular, care ţin de categoria socială. Unul
dintre cele mai folosite teste de inteligenţă, considerat necontaminat
de influenţele culturale, este
Matricele Progresive Raven; acesta
40
Diferenţe interindividuale
CI înalt şi că se aşteaptă, din partea acestor elevi, performanţe
superioare. In realitate, aceşti copii aveau CI medii. Dar, ca urmare a
aşteptărilor profesorilor, toţi cei 20 de copii au înregistrat performanţe
deosebite şi scoruri înalte la testele şcolare.
Acest studiu este considerat clasic pentru efectele aşteptărilor
profesorilor, deşi trebuie să remarcăm că unii psihologi au criticat
maniera de desfăşurare a studiului şi ambiguitatea rezultatelor sale
(Shackleton şi Fletcher, 1984). Alţi psihologi au criticat acest studiu
din motive etice.
4.
O definiţie a inteligenţei"? Luând în considerare dezacordul
asupra a ceea ce reprezintă comportamentul inteligent, ca şi
diversitatea teoriilor inteligenţei (vezi, mai ales, teoria lui Gardner şi
teoria lui Sternberg, din prima parte a capitolului), intervine întrebarea:
Se poate măsura inteligenţa? Heim (1970a) concluzionează că un test
bine validat rămâne cel mai bun mijloc de măsurare a inteligenţei unei
persoane. în mod similar, Houghton şi Wigdor (1989) afirmă că, în
ciuda limitelor, testele de aptitudini sunt, în continaure, cele mai utile
instrumente de selecţie şi orientare şcolară şi profesională.
Dostları ilə paylaş: