Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

sistemul nervos autonom {autonomie nervous system
 - ANS), ca o 
diviziune simpatetică a sistemului nervos autonom. Acest sistem este 
activ când reacţiile emoţionale puternice se asociază cu reacţii 
somatice (de exemplu, creşterea pulsului şi a ritmului cardiac, 
transpiraţia sau durerile abdominale). La nevrotici, sistemul nervos 
autonom reacţionează mai rapid şi mai puternic la stimulări, ceea ce îi 
expune la anxietate. 
Capacitatea de condiţionare 
Aşa cum am arătat, Eysenck consideră că factorii biologici pot 
explica diferenţele dintre introvertiţi şi extravertiţi, dintre nevrotici şi 
stabili. Unul dintre cele mai semnificative efecte psihologice, remarcă 
Eysenck, constă în uşurinţa sau dificultatea cu care indivizii pot fi 
condiţionaţi. Datorită sensibilităţii lor la stimulare, introvertiţii pot fi 
condiţionaţi mai repede şi mai puternic decât extravertiţii. Această 
diferenţă a fost demonstrată de Franck (1956, 1957), care a organizat 
un experiment în care introvertiţii au fost condiţionaţi, mai repede 
decât extravertiţii, să răspundă printr-o clipire a ochilor la un stimul 
sonor. Datele biologice sugerează că, din moment ce nivelul excitaţiei 
este mai ridicat la introvertiţi decât la extravertiţi, sistemul lor nervos 
este mai disponibil să formeze asociaţiile necesare unui reflex 
condiţionat. 
Aceste diferenţe între capacităţile de condiţionare pot explica 
parţial, şi paternurile specifice de comportament ale introvertiţilor şi 
extravertiţilor. Schackleton şi Fletcher (1984) evidenţiază că introvertiţii, 
a căror condiţionare socială este mai accentuată, sunt mai conformişti 
şi mai precauţi decât extravertiţii. . 

---

68 Diferenţe interindividuale 
Teoria lui Eysenck are o bază biologică reală? 
In această privinţă, putem remarca patru tipuri de date: date 
genetice, studii de laborator, date clinice şi comportamentul real (în 
situaţii naturale). Astfel: 
1. Datele genetice. Shields (1976) a arătat că gemenii identici 
(cu structură genetică identică) prezintă similitudini semnificative 
pentru dimensiunile E şi N, comparativ cu gemenii fraternali (cu 
structură genetică diferită). 
2. Studiile de laborator. Bazele biologice ale teoriei lui 
Eysenck sugerează diferenţe la nivelul de excitaţie corticală între 
introvertiţi şi extravertiţi. Excitaţia corticală este măsurată prin tehnica 
electroencefalografică (EEG), care redă activitatea electrică a creierului. 
Gale (1981) a trecut în revistă 30 de studii care încearcă să stabilească 
o legătură între activitatea înregistrată electroencefalografic şi 
dimensiunile personalităţii. Doar jumătate dintre aceste studii indicau 
diferenţe semnificative între introvertiţi şi extravertiţi, studiile mai 
recente au dat rezultate mai bune în această privinţă. Gale observa că 
şi condiţiile de laborator pot influenţa activitatea corticală - mai exact, 
extravertiţii par mai puţin influenţaţi de condiţiile de laborator decât 
introvertiţii. Ca urmare, rezultă că, pentru obţinerea unor date 
semnificative, este necesar un control atent al condiţiilor experimentale. 
3. Datele clinice. Studiile în care s-au utilizat loturi de subiecţi 
cu tulburări psihice au indicat faptul că indivizii cu un nivel înalt 
pentru dimensiunea N manifestă o gamă largă de răspunsuri fizice (de 
tipul transpiraţiei abundente sau accelerării ritmului cardiac). Aceşti 
subiecţi eşuează adesea în încercarea de a se acomoda cu stimulii 
externi, ceea ce implică o funcţionare restrânsă a sistemului nervos 
autonom (Lader, 1975). Insă, nu există dovezi semnificative pentru 
existenţa unor astfel de legături între dimensiunea N şi funcţionarea 
sistemului nervos autonom la subiecţii fără probleme psihiatrice. 
Astfel, nu putem afirma valabilitatea asocierii pe care o sugerează 
Eysenck între dimensiunea N şi funcţionarea sistemului nervos 
autonom. 
4. Comportamentul în situaţii naturale. Chestionarul de 
personalitate al lui Eysenck s-a dovedit un instrument de predicţie 

---

Personalitatea 69 
relativ valoros pentru evaluarera comportamentelor în afara 
laboratorului. într-un studiu asupra opţiunilor în timpul liber, Fumham 
(1981, 1982) evidenţiază că extravertiţii, au tendinţa de a căuta situaţii 
sociale stimulative, care implică combatibitate, competitivitate, 
intimitate şi ocazii de afirmare. Autorul consideră aceste opţiuni ca o 
reflectare a încercării extraverţilor de a-şi ridica nivelul de excitaţie 
corticală. Nevroticii evită interacţiunile sociale şi situaţiile 
competitive, în timp ce persoanele cu scoruri înalte pentru 
dimensiunea P aleg situaţiile în care îi pot manipula pe cei din jur.