Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

2.2. ABORDĂRILE MULTIDIMENSIONALE 
Trăsăturile de personalitate şi tipuri de personalitate 
Aşa cum am arătat şi în prima parte a acestui capitol, unii 
teoreticieni ai personalităţii au clasificat indivizii în funcţie de tipul 
lor distinct de personalitate. Ne-am referit deja la Hyppocrate şi patru 
temperamente stabilite de el, determinate de predominanţa unuia 
dintre fluidele corpului. Alte teorii s-au concentrat asupra posibilelor 
legături între temperament şi fizicul organismului, aşa cum este teoria 
lui William Sheldon (1942). Astfel de teorii au un suport intuitiv, ca 
şi tendinţa populară care consideră că oamenii graşi sunt veseli, iar cei 
slabi sunt sensibili. Totuşi, se pot identifica şi date empirice care 
susţin legăturile dintre tipul de organism şi temperament. 
Inscriindu-se în acelaşi tip de abordare, alte teorii clasifică indivizii în 
categorii psihologice pure. De exemplu, Jung (1923), teoretician 

---

Personalitatea 61 
psihanalitic (vezi capitolul 3), susţine că oamenii sunt predominant 
„introvertiţi" sau „extravertiţi"; introvertiţii sunt timizi şi orientaţi 
către sine, în timp ce extravertiţii sunt deschişi şi încrezători. 
Noţiunea de tip de personalitate prezintă avantaje datorită 
simplităţii ei. Dar, cercetările sugerează că oamenii diferă mult în 
funcţie de gradul în care manifestă o caracteristică particulară sau o 
anumită dimensiune a comportamentului lor. Hampson (1988) 
argumenta că diferenţele interindividuale nu pot fi surprinse adecvat 
prin plasarea rigidă a indivizilor în câteva categorii. Studiile mai 
recente asupra personalităţii se centrează pe conceptul de trăsături. 
Deşi există multe definiţii ale acestui concept, care diferă ca 
detalii, trăsăturile sunt considerate, în general ca fiind „acele 
caracteristici generale, relativ stabile şi de durată care permit 
explicarea şi evaluarea comportamentului" . (Hirshberg, 1978, p.45). 
Astfel, personalitatea unui individ poate releva trăsături dominante 
precum altruism şi comunicativitate sau timiditate şi sensibilitate. 
Teoriile multidimensionale urmăresc alcătuirea unui tablou al 
personalităţii în ansamblu. Obiectivul lor este să identifice acele 
trăsături caracteristice personalităţii umane şi să elaboreze teste care 
să indice diferenţele dintre indivizi în funcţie de aceste trăsături. 
Aceste teorii pornesc de la ideea că indivizii au o structură primară de 
personalitate, care este comună, dar diferă între ei în funcţie de 
manifestarea trăsăturilor particulare. 
Cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai abordării multidimensionale 
sunt Eysenck (1947) şi Cattell (1965), ale căror teorii le vom analiza 
în continuare. Testele de personalitate elaborate de aceşti doi 
psihologi sunt larg folosite astăzi; de aceea, considerăm utilă 
înţelegerea teoriilor care le stau la bază. Pentru început, prezentăm, în 
figura 2.1, câteva dintre asemănările şi deosebirile dintre cei doi 
psihologi amintiţi. 
1. Ambii au studiat în Anglia şi au practicat psihologia, Eysenck în 
domeniul clinic, iar Cattell în educaţie. 
2. Ambii au fost influenţaţi de studiile lui Spearman şi Burt asupra 
inteligenţei (v.§ 1.1). 
3. Ambii au utilizat analiza factorială (descrisă în capitolul 1) pentru a 
stabili dimensiunile majore de personalităţi umane, similar cu modul în care 

---

62 Diferenţe interindividuale 
Spearman şi Burt au identificat structura inteligenţei. Reamintim că analiza 
factorială este o tehnică statistică, folosită pentru a reduce un număr mare de 
date la câteva caracteristici generale sau factori. Eysenck şi Cattell au 
analizat scorurile obţinute de subiecţi la chestionarele de personalitate şi la 
testele obiective, completate cu observaţii directe ale comportamentului 
(cititorul poate să revadă figura 1.1 cu privire al analiza factorială). 
4. Deoarece au utilizat variante diferite ale analizei factoriale Eysenck 
şi Cattell au ajuns la reprezentări diferite ale personalităţii. în timp ce Eysenck 
s-a oprit la