Abordările tipului şi trăsăturilor de personalitate Mulţi teoreticieni utilizează conceptul de trăsături pentru a
descrie personalitatea. Trăsăturile sunt acele aspecte stabile şi de
durată care se reflectă în comportamentul persoanei - de exemplu, o
persoană „vioaie" sau „temperamentală". Cattell este unul dintre
teoreticienii trăsăturilor de personalitate. Alţi psihologi subscriu
punctului de vedere conform căruia indivizii pot fi clasificaţi de tipuri distincte de personalitate. Probabil că una ditnre primele teorii de
acest gen este cea a medicului grec Hyppocrate, care clasifica
persoanele în funcţie de tipul lor temperamental sanguin, flegmatic,
melancolic şi coleric. Hyppocrate considera că personalitatea este
dominată de unul dintre cele patru fluide ale corpului: sânge, limfă,
bilă galbenă şi bila neagră.
Trebuie remarcat faptul că o persoană nu poate avea diferite
niveluri ale unui anumit tip de personalitate, ci poate sau nu să
aparţină unui tip particular de personalitate. Pe de altă parte,
trăsăturile au o distribuţie normală la nivelul populaţiei şi se regăsesc,
în diferite grade, la toţi indivizii.
Unul dintre cei mai faimoşi şi prolifici teoreticieni ai
personalităţii este H.J. Eysenck. Teoria lui propune două dimensiuni
majore a personalităţii, care alcătuiesc un continuum de-a lungul
căruia poate fi plasat orice individ. Aceste două dimensiuni sunt
Introversiune-Extraversiune şi Nevrotism-Stabilitate. Atât Cattell,
cât şi Eysenck' şi-au dezvoltat teoriile pe baza analizei rezultatelor
obţinute în urma aplicării unui număr mare de chestionare de
personalitate, completând aceste date cu observarea directă a
comportamentului. Ambii au utilizat tehnica statistică a analizei factoriale (v.§ 1.1). Aceste teorii vor fi analizate în paragraful 2.2,
odată cu alte teorii multidimensionale mai recente.
